RăspundeAm ales raspunsul tau castigator pentru ca de fapt este singurul corect, sau cel putin asa raspuns asteptam cand am pus intrebarea. Ea poate fi interpretata, bravo.
Răspunde Atunci ce le mentine in viata?
Si de ce inceteaza sa functioneze? Asa vor ele?
Nu iti inteleg intrebarea. Celulele din corpul nostru au si ele o durata de viata, nu pot exista la nesfarsit. Celulele se ''nasc'', isi indeplinesc ''scopul'' dupa aceea imbatranesc si mor.
Ordonare:
După relevanţă
Moartea este o virgula nu un punct.http://www.gotquestions.org/Romana/viata-dupa-moarte.html
http://www.realitatea.net/......64728.html
Răspunde
Nu se termina totul la moarte. Continua existenta, intr-o forma sau alta, dar depinde si ce ai facut in viata.
Personal eu cred ca treaba cu inaltatul la cer si alte magarii de genul este doar dorinta omului de a trai vesnic (hai sa fim realisti, nimeni nu vrea sa moara)... asa ca au inventat. afterlife!
Logic ca omul niciodata nu a vrut sa isi imagineze ca dupa numai e nimic totul dispare asa ca au inventat basme, iar dovezi sunt multe unele mori de ras, negri care invie din morti in africa
Am vazut un 'documentar'. Era de fapt un articol, dupa mai multe diguri am descoperit de fapt ca il plimbau ei pentru ca asa era ritualul lor. Cei din exterior au speculat ca 'mergea singur'. Acum alegi ce parte vrei sa crezi.
Urmăm AXA VIEŢII… "de dincolo"!
O veste bună (şi de ce n-ar fi aşa) este aceea noi suntem arhitecţii propriului nostru destin, ai propriei noastre fericiri!
Dacă Dumnezeu este văzut ca "Sursă" a existenţei noastre, ca "Dăruitor" al vieţii, iar viaţa noastră ar fi văzută ca "dar", ca o temporară "lumânare" aprinsă, există pentru unii tentaţia de a se lăuda că au "Lumina", că sunt tineri rebeli cu lumea la picioare (făcând abstracţie de "Dăruitor")...
Când "lumânarea vieţii" e aprinsă, când "viaţa" îţi inspiră că tu eşti "centrul de greutate al universului", există riscul de a simţi tentaţia să sfidezi pe "Dăruitor" şi să "verifici" până la ce "îndepărtare" de Sursă se ţine aprinsă lumânarea, te ţine fitilul. Finalul vieţii (momentul în care s-a stins lumânarea, aproape sau departe de "Sursă") este şi finalul perioadei în care iei decizii şi te hotărăşti ce alegi (liber şi fără constrângeri). Fără să-şi dea seama, omul a făcut singur "judecata".
Dacă Dumnezeu nu este acceptat a fi prea "impunător" şi "justiţiar", pentru a nu pedepsi greşelile libertăţii omului, de ce ar trebui, pe de altă parte, să fie obligat a "aduce înapoi" în zona de "siguranţă" şi de fericire (apropierea de "Sursă") pe cel care singur a optat, arogant şi sigur pe el, pentru "debranşare", pentru îndepărtare, şi pentru ignoranţă faţă de un Părinte Ceresc? Libertatea trebuie asumată până la capăt, în încântătoarea cunoştinţă de cauză a veşniciei noastre...
După sfârşitul vieţii biologice nicidecum nu încetăm să existăm:
- "Atunci, luând Domnul Dumnezeu ŢĂRÂNĂ din pământ, a făcut pe om şi A SUFLAT ÎN FAŢA LUI SUFLARE DE VIAŢĂ şi s-a făcut omul fiinţă vie." - Geneza 2, 7;
"SUFLAREA DE VIAŢĂ" este aici altceva decât "ŢĂRÂNA" iar SUFLETUL este altceva decât TRUPUL!
Geneza 2, 7 se referă la 2 naturi ale fiinţei umane: "ŢĂRÂNA"- biologicul, trupul, şi "SUFLETUL"- "suflarea de viaţă".
Pentru ca omul să se facă "fiinţă vie", Dumnezeu a trebuit să-i dea suflet, să sufle – "SUFLARE DE VIAŢĂ"!
CÂND TRUPUL moare, SUFLETUL merge la DUMNEZEU, iar "ţărâna" în pământ!
După sfârşitul trupului, sufletul îşi va continua existenţa în veşnicie: "Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, IAR SUFLETUL SĂ SE ÎNTOARCĂ LA DUMNEZEU, Care l-a dat."- Ecclesiast 12, 7;
- Geneza 3, 19 se referă doar la natura organică, a vieţii biologice, care îl preocupă pe om atât de mult: "În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat. Căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce".
Imi plac raspunsurile tale si nu sunt ironic.
Eternitate:
Question: "What happens after death?"
http://www.gotquestions.org/what-happens-death.html
Http://divinerevelationonholiness.org/book/chapter6.php
Fiecare suflet apartine lui Iisus Hristos (Yahushua ha Mesiach)
Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.
Ezechiel 18:4
Fiecare om moare.
Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,
Evrei 9:27
Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.
Eclesiastul 11:9
Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
Eclesiastul 12:13
Unii merg in rai altii in iad:
Omul alege unde merge, daca iL urmeaza pe Yahushua(Iisus) ajunge in rai evident, daca il urmeaza pe diavol ajunge cu el in iad.
Nu putem sluji la 2 stapani(Matei :24)
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
Ioan 3:17-19
JUDECATA:
http://www.youtube.com/watch?v=6138KRaiJsQ&
Fiindcă este scris: „Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu."
Romani 14:11
Geneza 3:19 - "În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat. Căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce".
La moarte încetăm să existăm.
Dar Dumnezeu promite că-i va învia pe cei care încearcă să-şi trăiască viaţa în armonie cu principiile sale. Faptele 24:15 - Şi am în Dumnezeu speranţa pe care o nutresc şi oamenii aceştia: că va fi o înviere atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi.
"I regard the brain as a computer which will stop working when its components fail. There is no heaven or afterlife for broken down computers; that is a fairy story for people afraid of the dark,"-Stephen Hawking
Mare om stephen hawking, si cand te gandesti ca trebuie sa fie mort de mult... Te face sa crezi ca oameni ca el raman pe pamant doar pentru a schimba modul nostru de gandire, e ca o pedeapsa pentru ei intr-un final.
Da,din cate am citit pe net, starea lui de sanatate evolueaza din rau in si mai rau, incepand sa-i paralizeze si obrazul de care se foloseste ca sa comunice.
Am cerut-o in casatorie pe ema da a zis nu... Speram sa scap in felul asta. era un sacrificiu bine meritat. deh. Toata lumea ma refuza!
Din punctul meu de veder imi voi continua existanta in Duat alaturi de Tatal Satan.
"În Taina cunoașterii Mele, nu este alt Dumnezeu în afară de mine"
- Satan, în "Pacea fie peste El".
"Nu este alt Dumnezeu in afara de mine, stiind aceast cine indrazneste sa se inchine, falsului zeu al Biblei si al Coranului?"-Satan
CItat din Qu'Ret Al-Yezidi
+1! Printre primii care nu viseaza sa o arda vesnic in rai. 
Nimic atat de important precum te lasa unii sa crezi pur si simplu ori putrezesti in pamant ori devii cenusa e alegerea ta sau poate incerci criogenia e clar ca te transformi dar nu vei mai stii nimic de viata asta adica daca ti imaginezi cu u o sa iesi din corp si o sa ajungi in rai sau in iad te inseli u esti una cu corpul tau u practic esti corpul tau prin care faci parte din univers
Eu am asistat la deshumari si dupa ce-i ingropau erau tot acolo. Am sa consider eronat raspunsul tau.
Pai, erau aici pe pamant, nu erau nici la tatal nici la mama nici la bunica. Cum poti fi asa sigur?
"Eu am asistat la deshumari si dupa ce-i ingropau erau tot acolo. "
Iti inchipuiai ca ar fi trebuit sa le creasca aripi si sa zboare catre rai? Auzi, erau tot acolo! 
Da. Practic viata este sustinuta de reactii chimice. Care de altfel pot fi dovedite, cat despre sufletul tau, eu ma indoiesc ca exista. Atunci cand mori vei muri datorita faptului ca organele tale inceteaza sa mai functioneze pentru ca s-au uzat. Sau poate ai primit o lovitura fatala.
Nu sunt impotriva parerii tale, doar ca la mine nu se aplica.
Totodata aproape toate raspunsurile sunt eronate.
Biserica Ortodoxa invata ca moartea este "despartirea sufletului de trup"; odata aceasta despartire savarsita, trupul este dat pamantului si putrezeste. Asadar, ultima menire a omului pe pamant este moartea, despre care Sfanta Scriptura marturiseste astfel: "Si se va intoarce tarana in pamant, de unde s-a luat, si duhul se va intoarce la Dumnezeu, la Cel ce l-a dat pe el" (Eccl.12, 7).
Moartea il rapeste pe om cand a ajuns la termenul predestinat de judecata lui Dumnezeu pentru indeplinirea rostului ce-i este impus. Acest termen acordat omului contine - prin prevederea dumnezeiasca - tot ce este folositor omului; deci moartea este de folos omului.
Sfantul Antonie cel Mare, vrand sa patrunda adancurile scopurilor providentei, adresa intr-o zi lui Dumnezeu urmatoarea rugaciune: "Doamne, pentru ce unii mor de tineri, pe cand altii ajung la cea mai adanca batranete?". Si Dumnezeu ii raspunse: "Antonie, vezi numai de tine! Aceasta este judecata lui Dumnezeu, ce nu ti se cade tie a cunoaste.".
Dumnezeu a harazit sufletul sa treaca prin trei stari diferite, care constituie viata sa vesnica: viata in pantecele mamei, viata pe pamant si viata de dincolo de mormant.
Sufletul, la iesirea sa din trup, trece in imparatia fiintelor asemenea lui, adica in imparatia spirituala a ingerilor. Dupa faptele sale bune sau rele, sufletul se uneste cu ingerii cei buni in rai sau cu ingerii cazuti in iad. Acest adevar ni se descopera noua de catre Iisus Hristos, in parabola bogatului si a lui Lazar, ne invata ca sufletele, dupa ce s-au despartit de trup, intra in aceeasi zi in rai sau in iad. "Adevar zic tie ca astazi vei fi cu Mine in rai." (Lc. 23, 43), a zis Hristos talharului celui bun.
Astfel fiecare suflet despartit de trupul sau va fi in rai sau in iad. Cand? Astazi, a zis Mantuitorul. Ce intelegem prin cuvantul astazi si cum impacam aceasta expresie cu invatatura Bisericii despre vami si despre a treia, a noua si a patruzecea zi dupa moarte?
Pe pamant sunt zile, nopti, si ani; dincolo de mormant nu este decat vesnicie, luminoasa sau intunecata. Deci, cuvantul astazi desemneaza timpul de dupa moarte, adica vesnicia. A treia, a noua si a patruzecea zi nu sunt decat pe pamant, caci dincolo de mormant imparatia timpului nu exista; acolo nu sunt alte zile decat cea de astazi. Misterul mortii este poarta prin care sufletul, despartindu-se de trup, intra in vesnicie.
Noi stim si vedem ce devine trupul; cat despre suflet, noi nu-l putem vedea, dar stim cu desavarsire ce i se intampla prin marturisirea Sfintei Biserici - stalpul si confirmarea adevarului - care nu a cazut niciodata din invatatura sa si nici nu poate cadea, pentru ca este invatata de Duhul Sfant.
Astfel descriu Sfintii Parinti ce se intampla in momentul in care sufletul se desparte de trup: "Ingerii - buni si rai - se vor infatisa inaintea sufletului. Vederea acestora din urma va pricinui sufletului o nesfarsita tulburare, dar va gasi o mangaiere la vederea si protectia ingerilor celor buni. Faptele bune ale omului si constiinta curata sunt in acel moment de un mare ajutor si reprezinta o mare bucurie pentru dansul. Ascultarea, umilinta, faptele bune si rabdarea sunt sprijin sufletului, care urca spre Domnul intr-o mare bucurie si insotit de ingerii cei buni; in acest timp sufletul plin de pasiuni si pacate este condus de demoni in iad unde va suferi vesnic." (Sfantul Teodor Studitul).
Sfantul Grigorie, ucenicul Sfantului Vasile, o intreba intr-o vedenie pe Sfanta Teodora asupra imprejurarilor ce au insotit moartea sa si a ucenicilor sai. "Cum pot sa-ti spun, zise ea, despre suferinta fizica si simtamantul de apasare a celor ce mor? Starea sufletului in timpul despartirii sale de trup este asemenea senzatiei celui ce ar cadea gol in mijlocul flacarilor si s-ar fi facut cenusa. Cand veni ceasul mortii mele, duhurile cele rele ma inconjurara din toate partile. Unele mugeau ca niste fiare salbatice, altele latrau ca niste caini, insa altele urlau ca lupii. Ele erau furioase, ma amenintau, se pregateau a se arunca asupra mea si scrasneau din dinti, privindu-ma. Eram nimicita de groaza cand, deodata, am vazut doi ingeri stand la dreapta patului meu si vederea lor imi dadu indrazneala. Abia atunci demonii se indepartara putin de patul meu. Unul din ingeri intreba cu manie pe demoni: "Pentru ce ajungeti voi intotdeauna inaintea noastra langa patul muribunzilor, pentru a inspaimanta si tulbura pe tot sufletul ce se pregateste a se desparti de trupul sau? Voi n-aveti a va bucura aici: mila lui Dumnezeu a patruns acest suflet si voi n-aveti nici o parte din el.". Atunci demonii se tulburara si incepura a arata faptele mele cele rele, savarsite in tineretea mea, si strigau: "Ale cui sunt deci aceste pacate, n-a facut ea cutare lucru si cutare lucru?". In sfarsit veni moartea, grozava la vedere. Se aseamana omului, insa nu are carne si nu alcatuieste decat din oase omenesti. Ea aduse cu sine mai multe instrumente de tortura: sabii, sageti, lanci, seceri, furci, securi si altele. Umilitul meu suflet tremura de frica. Sfantii Ingeri au zis catre moarte: "Fa-ti treaba ta si scapa usor acest suflet de legaturile trupesti, caci el nu are mare povara de pacata.". Moartea se apropie de mine, lua o mica secure si-mi taie mai intai picioarele, apoi bratele; apoi, cu ajutorul altor instrumente, ea slabi toate madularele mele si le desparti din incheieturi. Perdui astfel bratele si picioarele mele, tot trupul meu era mort si nu puteam sa ma misc. Pe urma imi taie capul si n-am putut sa-l mai misc, ca si cum ar fi incetat sa fie al meu. Dupa aceasta, ea pregati o bautura intr-un vas pe care-l apropie de buzele mele si m-a facut sa o beau cu de-a sila. Aceasta bautura era atat de amara incat sufletul meu nu putu sa o suporte, se infiora intr-atat si se arunca afara din trup. Atunci ingerii l-au primit in bratele lor.
Cand m-am intors, am vazut trupul meu ce zacea neinsufletit, fara miscare si fara viata, si l-am privit ca unul care ar privi un vesmant de care s-a dezbracat; si m-am mirat. Ingerii ma tineau si demonii s-au apropiat de noi, aratand pacatele mele. Ingerii incepura a cauta faptele mele cele bune si, din mila lui Dumnezeu, le-au gasit. Ingerii adunau faptele mele cele bune, facute in viata mea cu ajutorul lui Dumnezeu, si se pregateau a le pune in cumpana in fata faptelor mele cele rele, cand deodata se arata Sfantul nostru Parintele Vasile, care zise catre Sfintii Ingeri: "Acest suflet a facut mult bine batranetilor mele, m-am rugat lui Dumnezeu pentru el si Dumnezeu mi l-a dat.". Zicand aceste cuvinte, a scos de la san o punga plina cu aur si a dat-o ingerilor, spunand: "Cand veti trece prin vamile vazduhului si duhurile rele vor incepe a chinui sufletul sau, rascumparati-l cu aceasta. Eu sunt bogat din mila lui Dumnezeu, am adunat mari visterii prin munca si sudoarea mea si dau aceasta punga sufletului care m-a slujit.". Dupa ce a ispravit de vorbit, s-a dus. Duhurile cele rele fura inmarmurite; incepura a scoate gemete tanguitoare si se indepartara. Apoi iarasi se arata Sfantul Vasile, purtand niste vase pline cu miruri curate si pretioase. Deschise vasele, unul dupa altul, si varsa acele miruri asupra mea; pe loc m-am simtit inundata de miresme duhovnicesti si m-am simtit schimbata si luminata. Sfantul zis catre ingeri: "Cand veti fi implinit pentru acest suflet tot ceea ce este trebuincios, il veti duce in locuinta pe care a pregatit-o Domnul pentru mine.". Apoi sfantul se facu nevazut. Ingerii m-au luat si ne-am indreptat spre Rasarit.".
Oamenilor luminati de Dumnezeu li se incredinteaza ca, la cea de pe urma suflare, faptele lor sunt puse in cumpana si:
Daca partea dreapta e mai ridicata decat cea stanga, sufletul este este primit in rai, in mijlocul ingerilor;
daca cele doua parti ale cumpanei sunt deopotriva, atunci fireste ca mila lui Dumnezeu capata biruinta;
cand cumpana se apleaca spre partea stanga, dar nu cu mult, mila dumnezeiasca inlocuieste lipsa (astfel sunt cele trei judecati ale Domnului: judecata dreapta, judecata omeneasca, si judecata milostiva);
cand faptele cele rele apleaca cumpana prea mult in partea stanga, atunci judecata cea mai dreapta rosteste hotararea in functie de pacate.
Acestea sunt imprejurarile care insotesc moartea omului.
Mantuitorul, vorbind de moartea dreptului si de cea a pacatosului, a formulat cateva linii generale pentru aceeasi idee, spunand ca moartea pacatosului este cumplita, pe cand cea a dreptului este frumoasa. "Nebune, intru aceasta noapte ti se va cere sufletul tau." (Lc.12, 20), a zis El despre cel dintai, in timp ce al doilea va fi dus de ingeri in sanul lui Avraam. (Lc.16, 22). Asadar, de noi insine si cu ajutorul nemijlocit al lui Dumnezeu atarna felul mortii noastre, noi putand sa o facem frumoasa sau cumplita, dupa cum vom fi indeplinit poruncile lui Hristos: "Fiti gata in tot ceasul de moarte, pocaiti-va si credeti in Evanghelie.". Ca urmare, ocontinua cainta si o credinta vie in Domnul nostru Iisus Hristos ne va inlesni o moarte dulce si pasnica.
Nu numai cei saraci ca Lazar se fac vrednici de un sfarsit fericit, ci si cei bogati, dar smeriti cu duhul. Nu numai cei bogati, ca acel imbelsugat din Evanghelie, merg in iad si mor cumplit, dar si cei saraci, daca nu-si poarta crucea lor cu rabdare si marime de suflet.
Sufletul dreptului, dupa ce s-a despartit de trup, este primit de ingeri, care-l pazesc si-l poarta spre taramuri pline de lumina si fericire. Si este firesc sa fie asa, caci sufletele dreptilor se afla impreuna cu ingerii chiar de pe pamant. Iata ce scrie Sfantul Efrem Sirul despre moartea dreptului: "Dreptii si ascetii se bucura in clipa mortii, avand inaintea ochilor faptele nevointei lor, privegherile, posturile, rugaciunile, lacrimile; sufletele lor simt o mare bucurie cand sunt chemate sa iasa din trup si sa reintre in repausul lor vesnic.".
"Moartea pacatosului este cumplita." (Ps. 33, 21) - este insasi marturisirea Cuvantului lui Dumnezeu. Si pentru ce? Cugetati bine la ce vrea sa zica pacatos. Pacatosul este acela ce calca Legea lui Dumnezeu si dispretuieste poruncile Sale. Dupa cum virtutea, reflectandu-se in constiinta, produce in aceasta o bucurie cereasca, tot asa si pacatul face a naste in suflet frica raspunderii. Moartea sufletului pacatos este tragica, pentru ca, in chiar momentul iesirii sale din trup, este luat de ingerii raului, pe care i-a servit fiind pe pamant si cu care, impreuna cu ceilalti pacatosi, el va trebui, din acel moment, sa se uneasca in vesnicie. Iata ce spune Sfantul Macarie Alexandrinul despre moartea pacatosului: "Cand sufletul pacatosului paraseste trupul, se produce un mare mister. O haita de demoni si de puteri intunecate inconjoara sufletul si-l duc in teritoriul lor. Si nu trebuie sa ne miram de aceasta. Daca omul, fiind inca pe pamant, le-a dat ascultare si s-a facut sclavul lor, el cade cand paraseste aceasta lume.
Este partea aceea in care culegi ce ai semanat.adica...cum i-ti asterni asa dormi. tu cum i-ti asterni? un copil cand se naste este fortat sa iasa din pantecele mamei acolo unde i-a fost atat de bine.dar iata ca-i vine vremea sa iasa...si plange si plange..si nu stie ce e aici.asa si moartea e doar o usa spre altceva.acest altceva este vesnic.moartea confirma urmatorul aspect.trupul merge in pamant pentru ca de acolo a fost luat si sufletul cui i l-ai incredintat in aceasta viata.
Cind murim plecam in alta lume si ne traim viata mai departe alaturi de dumnezeu.Corpul nostru se reincarneaza in alt om daca nu stiai si tu ai un corp al altui om care nu mai este in viata
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
