Iadul este trecerea in nefiinta pentru totdeauna, sau moartea a doua, dupa cum este scris:
"Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate in iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua." (Apocalipsa.20:14)
"Dar, cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua." (Apocalipsa.21:8)
Oamenii care mor astazi mor de prima moarte; si aceasta moarte Biblia o numeste ca fiind un somn. Acum cei care sunt morti si aceia care vor mai muri pana la incheierea istoriei acestui pamant, vor fi inviati -unii pentru viata vesnica, iar altii pentru judecata si implicit moarte vesnica -adica moartea a doua. Asupra acestor lucruri nimeni nu are putere decat Dumnezeu. De aceea pe El trebuie sa Il credem, si sa nu ne bizuim pe filozofiile proprii si nici pe ale acestei lumi, deoarece acestea sunt de la cel rau si au ca scop inducerea noastra in eroare.
Si pe drept vorbind, daca nu credem ce spune Dumnezeu, atunci cum putem avea incredere in filozofiile acestei lumi orbite de pacat? Suntem noi mai intelepti decat Dumnezeu?
Si chiar daca vom credem sau nu, lucrurile sunt asa cum le spune Dumnezeu -caci El nu minte, ci doreste binele tuturor oamenilor. Jertfa de la Golgota nu a fost un spectacol, ci cel mai mare sacrificiu care ar fi putut exista in univers -pentru mine si pentru tine.
Iadul este regatul care si la intemeiat Lucifer si diavoli lui dupa ce au fost izgoniti din Rai.
Dumnezeu nu pedepseşte niciodată pe nimeni!
Cum este posibil ca Dumnezeu să fie IUBIRE, dar să existe şi nefericire de durată?
Un singur răspuns: nu este consecinţa alegerii Lui şi a iniţiativei Lui, ci a RESPECTĂRII LIBERTĂŢII omului şi consecinţa unei mari PĂRĂSIRI: A OMULUI care Îl părăseşte pe Dumnezeu, îl ignoră toată viaţa, îşi părăseşte Sursa Fericirii şi vieţii lui…
Situaţia aceasta riscă să se cronicizeze, devenind "de durată", tocmai pentru că omul este de la bun început o "investiţie veşnică", pentru veşnicie…
Este posibil ca omul să se încrânceneze pe o poziţie a răului? Omul, ar putea el păstra în mod continuu calea "îndepărtării"?
Dacă vedem exemplul "duhurilor răutăţii" care nu intenţionează să se întoarcă din calea lor rea… înţelegem că din păcate este posibilă şi omului această experienţă a "încleştării" în ură faţă de semeni, faţă de Creatorul său…
În primul rand, Dumnezeu respectă continuu libertatea omului.
Acum pe un ton mai serios, daca urmam cauza si efectul ajungem la Dumnezeu. Nu El a creat toate?
Dracii dupa mandria lor, unde nu este indreptata fata lui Dumnezeu acolo este un iad
Dumnezeu l-a creat pe Lucifer.
Lucifer a creat iadul.
Dumnezeu a creat iadul.
Oare nu puscariasii au "creat" puscariile? Tot in felul acesta diavolul si ingerii lui au creat iadul.
"Soarta diavolului şi a îngerilor lui este deja hotărâtă. Aceste fiinţe "care nu şi-au păstrat vrednicia [„starea lor de la început"] sunt destinate să piară în focul zilei de pe urmă. Toţi cei care urmează pilda lor de rebeliune vor suferi aceeaşi soartă." Sursa: http://www.adventist.ro/index/materiale-de-studiu/comentarii-biblice.html
Oare te astepti ca rasplata unui violator sa fie director la o gradinita?
Religia fiind cancerul umanitatii din toate timpurile a creat iadul ca unealta pentru manipularea in masa, din pacate galileo dupa crestini este in iad in timp ce sfantul constatin care si-a omorat sora, cumnantul cu propiile maini e bine mersi in rai si pedofilii catolici sunt in rai acuma
Care este originea învăţăturii despre focul iadului?
În antichitate, babilonienii şi asirienii credeau că „iadul... este un loc plin de orori, stăpânit de zei şi demoni foarte puternici şi cruzi" (The Religion of Babylonia and Assyria, de Morris Jastrow jr., Boston, 1898, p. 581). Iadul de foc al creştinătăţii îşi are originea în religia vechilor egipteni (The Book of the Dead [Cartea morţilor], New Hyde Park, New York, 1960, cu o prefaţă de E. A. Wallis Budge, p. 144, 149, 151, 153, 161). Budismul, care datează din secolul al VI-lea î.e.n., a introdus la un moment dat învăţătura despre iadul înfocat şi despre iadul rece (The Encyclopedia Americana, 1977, vol. XIV, p. 68). Unele reprezentări ale iadului, care se găsesc în bisericile catolice din Italia, sunt considerate de origine etruscă. — La civiltà etrusca, de Werner Keller (Milano, 1979), p. 389.
Și dacă Dumnezeu e atotputernic de ce a lăsat să se întâmple asta?
Dacă idei referitoare la nefericirea de durată sunt prezente şi în alte culturi şi religii (reminiscenţe ale unei revelaţii primordiale) asta nu face decât să confirme un adevăr general...
Fie ca sunt de fericire sau nefericire, locurile in care vor fi asezate sufletele sunt VEŞNICE!
Nu vrea nimeni varianta a doua, a îndepărtării de Sursa Vieţii şi a Fericirii , dar în CREŞTINISM, SCRIPTURA este cea lăsată să se pronunţe, nu iniţiativele unuia sau altuia:
Ioan 5, 29: „Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre ÎNVIEREA VIEŢII şi cei ce au făcut cele rele spre ÎNVIEREA osândirii."
Ecclesiast 3, 11: „Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El A PUS ÎN INIMA LOR (a tuturor) şi VEŞNICIA, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit."
Ioan 5, 26: „Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are VIAŢĂ VEŞNICĂ şi la judecată nu va veni (se deduce că "ceilaţi" vor veni, nu sunt morţi...). "
II Corinteni 5, 1: "Căci ştim că, dacă acest cort, locuinţa noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, VEŞNICĂ, în ceruri."
Iuda 1, 6: Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri VEŞNICE, spre judecata zilei celei mari.
Iuda 1, 7: „Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor care, în acelaşi chip ca acestea, s-au dat la desfrânare şi au umblat după trup străin, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui VEŞNIC.
Iuda 1, 13: "Valuri sălbatice ale mării, care îşi spumegă ruşinea lor, stele rătăcitoare, cărora întunericul întunericului li se păstrează în VEŞNICIE.
Marcu 3, 29: Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda VEŞNICĂ.
Matei 18, 8: Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel VEŞNIC.
Matei 25, 41: „Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel VEŞNIC, care este gătit diavolului şi îngerilor lui."
Matei 25, 46: Şi vor merge aceştia la osândă VEŞNICĂ, iar drepţii la VIAŢĂ VEŞNICĂ.
II Tes 1, 9 Ei vor lua ca pedeapsă pieirea veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui,
Daniel 12, 2: Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii la VIAŢĂ VEŞNICĂ, iar alţii spre ocară şi ruşine VEŞNICĂ.
Fericirea sau nefericirea în viaţa "de dincolo" este puternic argumentată de BIBLIE, fără nici un dubiu, pe multiple planuri!
In primul rand, fără a ne pierde în interpretări neautorizate despre ce a vrut să spună Biblia în acele zeci de versete despre LOCURILE DE FERICIRE sau cele de nefericire, înţelegem pentru început că sufletul este veşnic. Cuvântul repetat de nenumărate ori în Biblie, cuvântul "veşnic", "veşnicie" are un singur sens: etern, fără sfârşit…
În Vechiul Testament nu există vreun loc de "damnare eternă". Există Sheol, unde oricine va ajunge, indiferent că este un om păcătos sau virtuos. Acest Sheol este o lume subterană întunecată, un loc totuşi neutru, asemănător cu Hades din mitologia grecească. De aici va începe şi harababura. Atunci când textul din limba ebraică a fost tradus în greacă, Sheol a fost înlocuit cu Hades. Apoi, cu timpul, s-a accentuat credinţa că în Hades ajung doar oamenii păcătoşi.
Aşadar, până acum avem două nume diferite pentru iad: Sheol şi Hades. Să-l introducem pe al treilea: Gheena, locul în care învăţăturile creştine de la începuturi spun că vor ajunge cei păcătoşi, după ce vor fi judecaţi. Originea cuvântului se referă la "Valea lui Hinnom", o locaţie situată la sud de Ierusalim, acolo unde focurile ardeau neîncetat şi unde anumiţi oameni erau sacrificaţi şi oferiţi ca ofrandă zeilor canaaniţi. "Apocalipsa lui Ioan" a mers ceva mai departe, afirmând că oamenii păcătoşi vor fi aruncaţi într-un "iaz de foc".
Deci, până acum n-a existat nici o referinţă la "iad". Acest lucru s-a întâmplat odată cu traducerea Bibliei în limbi moderne europene, ca engleza, germana sau româna. În multe locuri, Sheol, Hades sau Gheena au fost traduse ca "iad".
Teologul Clark Pinnock se întreba, pe bună dreptate, în revista "Criswell Theological Review": "Cum ar putea creştinii accepta un Dumnezeu de o asemenea cruditate, care ar accepta o tortură eternă asupra creaturilor sale"? Acelaşi teolog afirmă că un Dumnezeu care ar face aşa ceva, s-ar asemăna mai mult cu Satana. Un alt cercetător al Bibliei, Philip Hughes, afirmă că credinţa într-o pedeapsă eternă e mai mult legată de mitologia greacă decât de Biblie.
Noțiunea de iad există și în alte religii ale lumii:
În islamism, de exemplu, există un "crater de foc", în hinduism întâlnim 21 de iaduri, pentru a arde kharma rea, iar în budhism, drumul spre Nirvana e pavat de iaduri. Să nu uităm că jainismul, o altă religie importantă a lumii, are nu mai puţin de 8, 4 milioane de iaduri!
În altă ordine de idei, "iadul" este o invenție a unor "băieți", care au dorit să subjuge și să stăpânească prostimea. După cum se vede au reușit, întrucât pe teritorile noastre s-au gândit să-și construiască un sediu, un palat pe care l-au botezat "catedrală a neamului". Și uite așa avem toate șansele să ajungem în iad, dacă nu "sărim la cap" cu banul cu o valoare de cel puțin 10 RON...
Conform bibliei iadul este locul unde oamenii pacatosi ajung dupa ce mor, cei care ajung acolo se considera ca au pierdut iubirea lui Dumnezeu.
Dar eu nu cred in rahaturi de genu. Termenul de Iad si rai, dupa parerea mea, au fost inventate de oamenii pentru a face ideea de moarte mai putin infricosatoare, deoarece multoar oameni le este imposibil sa inteleaga sau sa accepte sfarsitul vietii, dar dupa parerea mea nu au reusit decat contrariul creeind astfel frica de a ajunge in iad. Sfatul meu: traieste-ti viata exact cum vrei fara sa-ti faci griji din cauza rahaturilor de genu' :"daca te abati de la cuvantul lu dumnezeu vei ajunge in iad"
Nu ti se pare ciudat ca Acest Dumnezeu a creat un Iad Dar in Acelasi timp spune ca oricine poate fi iertat indiferent de greseala comisa
A lasat asta cu un scop sa aiba un loc unde cei ce nu respecta moralele crestine, cei ce aduc ura, frica, razboi si fie pedepsiti, dar acest regat este temporar pana la a doua venire a lui Iisus Cristos care va distruge acest regat.
Oamenii interpreteaza gresit unele texte biblice, care arata clar ca iadul se refera la distrugere nu chin vesnic. Apocalipsa20:14
Interesantă idee... De poveste chiar! Ar putea concura cu "o mie și una de nopți"! Toate observațiile de mai sus au la bază Noul Testament, o carte "fabricată" din ideile Vechiului Testament! Cine ți-a spus că Biblia ar putea conține, doar ea, Adevărul? Celelalte cărți numite "sfinte", de ce ar fi neadevărate? Sau divinitatea este atât de "mică", încât ar putea fi cuprinsă doar în paginile unei cărți extrem de trunchiate de-a lungul timpului? De ce zoroastrismul n-ar fi adevărat când își dezvăluie "misterele" în Avesta, de exemplu? De ce crezi că reîncarnarea, propovăduită de multe religii orientale (mult-mult mai vechi decât inventarea "evangheliilor"), nu ar fi posibil să existe! De ce se aduce în discuție o carte a cărei istorie este incertă și "obscură" și nu se argumentează cu faptele istorice despre care nu există dubii (sau oricum mult mai puține) că s-au întâmplat?
anonim_4396 întreabă: