| Octavian199 a întrebat:

Crestinismul a fost introdus cu forta si sabia in Europa.Sarmanii greci, romani, nordici, si alte popoare europene.Nu?

52 răspunsuri:
| RAY a răspuns:

Crestinismul este cea mai diabolica,rea religie care a existat vreodata, cand citesti istoria crestinismului regasesti ura, violenta, crime, supunere tot felul de lucruri diabolice

| Octavian199 explică (pentru RAY):

Corect, dar sa nu uitam si de islam.

| RAY a răspuns (pentru Octavian199):

Islamul este o creatie crestina, in fapt multe tarii islamice fiind aprovizionate de americani, citeste, informeaza-te, americani dateau arme iranului in razboiului cu irakul, oare de ce?

| Octavian199 explică (pentru RAY):

Ia sa zicem ca e creatie propie.

| SG1995 a răspuns (pentru RAY):

Cum de ce? E evident. Americani au sponzoritat conflictele armate din cauza că se crește și numarului de cerere de armament, adică, bani, mulți bani.
Finanțiază terorismul ca să-și justifică furtul de resurse din orient și să facă bani din trafic de arme. Armele cu care teroriști atacă atât SUA cât și Europa, sunt arme vândute de privați americani.

| RAY a răspuns:

Cum 2 ore | milan9 a răspuns:
NICAIERI in Europa nu a fost introdus crestinismul cu sabia. Unde ai putut auzi asemenea tampenii? Ce usor e sa dai crezare unor ineptii atunci cand treci prin istoria ca gasca prin apa...


Scandinavii
Articol principal: Creștinarea Scandinaviei.
Popoarele scandinave au fost ultimele popoare germanice rămase încă neconvertite la creștinism. Numeroși misionari germani au sosit de-a lungul timpului în Europa de Nord pentru a îi converti pe scandinavi. Cu toate acestea, deoarece scandinavii nu au acceptat de bună voie creștinismul, acesta a fost impus cu forța. În cele din urmă, abia între secolele XI-XII popoarele scandinave au devenit în totalitate creștine.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cre%C8%99tinarea_popoarelor_germanice

| milan9 a răspuns:

NICAIERI in Europa nu a fost introdus crestinismul cu sabia. Unde ai putut auzi asemenea tampenii? Ce usor e sa dai crezare unor ineptii atunci cand treci prin istoria ca gasca prin apa... sad sad

| Octavian199 explică (pentru milan9):

Dar in ce credeau dacii, romanii, grecii, nordicii?

| milan9 a răspuns:

Pe cale pasnica s-a adus si s-a incorporat crestinismul si in cazul popoarelor amintite de tine. Spre exemplu, episoade ale increstinarii romanilor sau grecilor sunt prezentate chiar in paginile Noului Testament. "Epistola catre corinteni" se refera la textul scris grecilor din Corint. Epistola catre romani de asemenea aminteste de primele contacte ale apostolilor cu locuitorii din Roma antica. Deloc suprinzator ar fi sa descoperi ca in Roma spre exemplu, apostolii au fost cei persecutati, tinuti in temnite si in lanturi, sau martirizati (Petru, Pavel).
Aceasta a fost calea increstinarii in Europa. Iar in ceea ce priveste America Latina, a fost fara indoiala o situatie cu totul aparte in care crestinismul insusi a fost victima unor interese politice si economice ale Imperiilor coloniale europene ce nu au folosit scuza increstinarii decat ca pretext a razboaielor lor de cucerire. Partial vinovati de aceasta imixtiune sunt desigur cativa papi catolici care si-au dat poate acordul, dar, nu putem confunda initiativa lor personala cu INVATATURA CRESTINA sau cu intregul CRESTINISM. Si ca dovada, iata, in timpul cruciadelor, catolicii au intreprins expeditii de masacrare chiar a confratilor lor ortodocsi rasariteni... Crestinismul fiind si de data aceasta victima si nu agresorul.

| DeyCj a răspuns:

Corect.Prima formă de creștinism este biserica universală(catolică, ce provine de la grecul catolix, ce înseamnă universal).
Fiind că este un program, normal că numai prin forță s-a putut implementa.

| AC4S4 a răspuns:

Cum a facut crestinismul asta?
A, ca au fost oameni ce au abuzat de putere si au facut ce-au vrut? Pai, aia nu reprezinta crestinismul.

| Octavian199 explică (pentru AC4S4):

Mai incearca.

| Octavian199 explică (pentru AC4S4):

Crestinismul si alte religii au fost introduse pentru controlul maselor de oameni.

| Octavian199 explică (pentru AC4S4):

Presupun ca nu crezi ca un om s-a putut lua la tranta cu masele ca sa impuna religia lui. rolling on the floor

| RAY a răspuns (pentru AC4S4):

Niciodata ce nu va convine nu reprezinta crestinismul

| AC4S4 a răspuns (pentru RAY):

Unde scrie în Biblie de a amenința oamenii cu moartea pentru a crede în Hristos?
Nu luăm doar ce ne convine, luăm Biblia.

| RAY a răspuns (pentru AC4S4):

Scrie in biblie, cei care nu cred in dumnezeu sa fie omorati, ai uitat da stai ca a expirat vt

| Mclaren12 a răspuns (pentru AC4S4):

Ba da, il reprezinta. Adica iezuitii nu erau crestini sau cum? Degeaba bagati voi toate scuzele patetice pentru ca istoria ne arata cum bisetica catolica tortura pana la moarte paganii care nu se converteau, ba chiar inca avem informatii despre metodele de tortura folosite. Ca sa nu mai zic ca inainte de asta, tot reprezentanti ai crestinismului (evrei) au distrus si corupt cunostinte pagane in scopul alterarii spiritualutatii.

| Octavian199 explică (pentru RAY):

Ce ai ma? Vechil testament nu se pune, nu se pune nici geneza, ca doar e in vechiul testament, dar se pun evangheliile rolling on the floor

| AC4S4 a răspuns (pentru Mclaren12):

Crestinismul este reprezentat de Noul Testament al Bibliei, nu de iezuiti, papi catolici, colonisti, etc.
Cei care ajung la abuzuri fizice (sau chiar psihice) nu pot fi numiti crestini.

| AC4S4 a răspuns (pentru RAY):

Nu a expirat, nici nu a fost valabil pentru noi, ca nu suntem evrei.

| Octavian199 explică (pentru AC4S4):

Atunci ia baga la tata geneza noului testament rolling on the floorNu cumva e in vechiul? rolling on the floor

| Octavian199 explică (pentru AC4S4):

Mai pe romaneste.Cum a creat Dumnezeu universul? Sa nu te iei dupa vechiul testament rolling on the floor

| Octavian199 explică (pentru AC4S4):

Deci.Nici Geneza nu e valabila.Adica creatia.

| Octavian199 explică (pentru AC4S4):

Mai adaug faptul ca zeul evreu e tatal lui Iisus.Ia uite cum se leaga rolling on the floor

| Octavian199 explică (pentru AC4S4):

Si atunci ce cauta vechiul testament in biblie? Gata, stiu. Iudaismul e parintele crestinismului. Deci. Negati creatia zeului evreu? Scuze 'Dumnezeu tatal'.Ah, ce uitai, il uitai pe sfantul duh rolling on the floor

| RAY a răspuns (pentru AC4S4):

Esti amuzant, nici expirat nici valabil

| Mclaren12 a răspuns (pentru AC4S4):

Nu pot fi, dar sunt crestini. Tu vorbesti prin prisma indoctrinarii prin care ai trecut pentru ca dupa tine "religia crestina este iubire absoluta, cum sa comita un crestin acte de violenta ca sa-i converteasca pe altii la crestinism?"
Eu vorbesc din punct de vedere istoric si tocmai ca fara acte de violenta bruta crestinismul nu s-ar fi putut dezvolta. Curios cum de nu realizezi ca si biblia este plina de acte de violenta bruta si tot o tii sus si tare ca este religia iubirii. Asa sunt toti crestinii, se pretind mari religiosi dar ei sunt complet paraleli si cu biblia, ce sa mai zic de istoria crestinismului.

| AC4S4 a răspuns (pentru Mclaren12):

Vorbesc din prisma Bibliei. Isus a denigrat actele de violenta, apostolii nu le-au folosit.
E problema noastra ca atunci cand spunem "Crestinism" ne gandim la inchizitie, cruciade, nu la Hristos.

| AC4S4 a răspuns (pentru Octavian199):

De ce mi-ai dat 5 raspunsuri cand nici nu eram in conversatie cu tine, ci cu Ray? Dany, tu esti? Doar tu pui "laughing" la fiecare propozitie.

| Octavian199 explică (pentru AC4S4):

Ce treaba ai tu? Nu erai.Deci.A fost bonus. Care dany, muica?

| Mclaren12 a răspuns (pentru AC4S4):

Cand Cristos incuraja la furt nu era tot un act de violenta? Oricum n-are nicio logica sa te raportezi la un personaj fictiv in loc sa te raportezi la istoria reala.

| AC4S4 a răspuns (pentru Mclaren12):

Nu a încurajat Hristosa furt. Spune unde în Biblie ai găsit asta.
Despre creștinism afli din Biblie, nu din istorie.

| Octavian199 explică (pentru AC4S4):

Ce ma amuza unii.Cum naiba sa scrie in cartea de ii ia apararea ca a incurajat furtul rolling on the floor

| Mclaren12 a răspuns (pentru AC4S4):

Luca 19:30
30. şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.
31. Dacă vă va întreba cineva: „Pentru ce-l dezlegaţi?", să-i spuneţi aşa: „Pentru că Domnul are trebuinţă de el."

Este asta un act de furt? Sau o sa te scuzi cu principiul "Ce-am gasit, al meu sa fie?"

"Despre creștinism afli din Biblie, nu din istorie"
Daca traiesti pe alta planeta da, te interesezi de religia ta dintr-o carte de povesti in loc de istoria reala. Ai pus punctul pe i cu asta laughing

| Mclaren12 a răspuns (pentru Octavian199):

Cum adica cartea de ii ia apararea?

| Octavian199 explică (pentru Mclaren12):

Figura de stil.

| Mclaren12 a răspuns (pentru Octavian199):

Am inteles ca ai zis ca eu iau apararea bibliei. Tocmai ca o critic continuu pentru modul in care oamenii cred orbeste in ea.

| CinevaAnonimă a răspuns:

Cine si cand l-a introdus cu sabia? Cei din perioada cruciadelor? Apropo, lumea nu este atat de credincioasa incat sa putem spune ca suntem un pamant credincios sau religios. Acum fiecare este liber sa aleaga.

| Octavian199 explică (pentru CinevaAnonimă):

Niste oameni destepti pentru cei mai slabi.

| RAY a răspuns (pentru CinevaAnonimă):

Cine? aaaaa deci pentru ca erau pagani meritau moartea?

| CinevaAnonimă a răspuns (pentru RAY):

Din cate stiu, aia erau catolici si nu ortodocsi, deci nu reprezinta credinta din care fac parte. Plus la asta, multi pagani au chinuit crestinii prin metode mult mai grave.

| RAY a răspuns (pentru CinevaAnonimă):

Eeeeeee erau catolici =deci nu erau crestini )))))))))))) dar uiti ca stramosi tai nu erau ortodoxi

| Octavian199 explică (pentru CinevaAnonimă):

Catolici=crestini.Cum ai zive la ceapa ca nu e planta sau la gaina ca nu e animal, asta inainte de a fi pasare rolling on the floor

| Octavian199 explică (pentru Octavian199):

Zice *

| Octavian199 explică (pentru RAY):

Dacii rolling on the floor

| CinevaAnonimă a răspuns (pentru Octavian199):

Stiu ca sunt crestini, dar eu nu nici o legatura cu ei.

| BogdantheDreamer a răspuns:

Ai istoria la indemana. Care este intrebarea ta?

| alexxtreme a răspuns:

Salut, te-as sfatui sa citesti pana la capat, daca tot vorbim despre istoria crestinismului, propun sa te opresti putin sa cercetezi si sa te gandesti la ceea ce cercetezi, nu sa acuzi direct. Eu o sa vorbesc despre istoria crestinismului din perspectiva Biblica pentru ca eu cred in autenticitatea Bibliei(VT SI NT) ca si crestin. Daca ai citit Biblia o sa iti dai imediat seama ca exista doua tipuri de crestini, cei ce sunt cu adevarat crestini si traiesc conform Bibliei, si cei ce se folosesc de crestinism si de Dumnezeu pentru bogatii/avere. Cel mai bun exemplu ar fi comparatia dintre Iisus Hristos si fariseii, deoarece Domnul Iisus Hristos le dadea pe fata falsul crestinism pe care il aveu, acestia au hotarat sa-L omoare.(Deci reiese clar de aici ca cei ce sunt crestini cu adevarat vor avea de suferit din partea celor ce doar se folosesc de crestinism pentru anumite foloase proprii, deoarece adevarul supara). Cand vorbim despre perioada bisericii Romano-Catolice din Evul Mediu(538-1798)(inchizitia si toate actele de brutalitate savarsite de catre aceasta) ar trebui sa ne gandim daca vorbeste Biblia despre acest lucru? Nu stiu daca te-ai gandit la asta, dar in caz ca nu te-ai gandit hai sa vedem daca gasim ceva. Deschidem cartile Daniel si Apocalipsa pentru ca acestea trateaza evenimentele importante. Incepem cu Daniel 7, pe scurt, in acest capitol si in capitolul 2 incepand cu versetul 31, ni se vorbeste despre succesiunea marilor imperii ale lumii, incepand cu Babilon (versetul4) care a fost cucerit de catre Medo Persia (v5) care a fost cucerit de catre Grecia (v6) care a fost cucerit de Roma(Istoria confirma) iar in versetele 7-8 ne descrie aceasta Imparatie. Cuvantul "Fiara" inseamna imparatie (Daniel 7:23). Iar Corn=Imparat (Daniel 7:24). Cornul mic care a iesit din mijlocul celor 10, reprezinta papalitatea care atunci cand a intrat la putere a smuls alte 3 cornuri(Daniel 7:8). Cele 3 cornuri smulse reprezinta 3 imparati: vandalii, herulii si ostrogotii. Biblia spune ca acest corn mic avea ochi ca de om si vorbea cu trufie. Iar in versetul 25 vorbeste despre ceea ce va face acest corn(papalitatea) "El va rosti* vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri** pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta† să schimbe vremurile şi legea, şi sfinţii†† vor fi daţi în mâinile lui timp*† de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme." "Vorbe de hula", Biblia spune ca hula este atunci cand cineva se da drept Dumnezeu si pretinde ca poate ierta pacatele (Marcu 2:7). Si acum ca sa pot demonstra voi cita din "The Catholic National, July 1895, Papa nu este doar reprezentantul lui Iisus Hristos, ci el este Iisus Hristos, ascuns in acoperamant trupesc". Iar in Enclopedia Catolica, Vol 12, Articolul Papa, pag 265 "Autoritatea judiciara va include chiar puterea de a ierta pacatul". "Vremurile si Legea", legea a fost schimbata, scotand legea 2 cu inchinarea la chipuri, a patra a fost pusa pe locul 3 iar a zecea despartita in 2 ca sa ramana 10 legi. Si aici este partea la care voiam sa ajung "Si sfintii vor fi dati in maine lui timp de o vreme, doua vremuri, si o jumatate de vreme" Aceasta perioada de timp este aceeasi cu cea din Apocalipsa 13:5(42 de luni, luna Calendarului Biblic are 30 de zile, "va schimba vremea") (In apocalipsa 13 pana la versetul 11 vorbeste de aceeasi fiara ca in Daniel 7). Aici gasim la fel persecutia anuntata de catre Dumnezeu (Apocalipsa 13:7). Deci o vreme, 2 vremuri si o jumatate de vremuri, sau 42 de luni, sau 1260 de zile, aplicand 2 Petru 3:8 sau Ezechiel 4:6, 1 zi= 1 an, avem 1260 de ani, adica din 538 cand primul papa a venit la putere pana in 1798 cand Papa Pius VI a fost scos din Roma de armatele franceze de catre Generalul Berthier si a fost tinut captiv si a murit. In timpul acestor 1260 de ani(538-1798) Biblia spune ca crestinii vor fi persecutati(adevaratii crestini) si aici avem inchizitia, care a fost mai mult contra crestinilor decat paganilor, si aici intalnim cele 2 clase de crestini despre care Biblia spune, cei ce sunt cu adevarat crestini, sau cei ce doar se folosesc de numele lui Iisus Hristos pentru bogatii, iar din cauza ca adevaratii crestini nu recunoasteau autoritatea papei, acestia au fost arsi, torturati in cele din urma omorati de catre cealalta clasa de "crestini". Numarul de oameni ucisi a fost mult prea mare incat nu se stie cu exactitate. Ceea ce vreau sa spun este ca, cand ne uitam in trecut si vedem ce au facut cei ce spun ca sunt cu Dumnezeu, ne formam o imagine gresita despre crestinism si Dumnezeu, dar Dumnezeu a spus in Cuvantul Sau, ca aceste lucruri se vor intampla, pentru ca nu toti cei ce pretind a fi crestini sunt, Iisus Hristos a spus in Matei 7:14 "Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află." Adevaratul crestinism este acela care se ia doar dupa Biblie, nimic altceva, orice este in plus si contrat Bibliei este invatatura omeneasca si este falsa. Iisus Hristos spune "Cercetati Scripturile" (Ioan 5:39) si aici e vorba despre a studia si a pune in aplicare, nu a o citii. Biblia nu este o carte care trebuie citita doar 1 data. Am incercat sa scurtez pe cat posibil, in caz ca va intrebati de unde stiu ca e vorba despre acele 4 imparatii, va pot raspunde, pentru ca daca spuneam aici comentariul era foarte lung. De asemenea stiu si ca pot sa scriu si 1000 de pagini aici, daca nu vrei sa crezi nu vei crede, eu nu pot convinge pe nimeni, Duhul Sfant convinge, iar daca tu-L respingi, atunci este problema ta, fiecare alege, de aici si libertatea, dar am scris pentru ceilalti care poate ar fi interesati, o seara buna.

| alexxtreme a răspuns (pentru alexxtreme):

A, da, am uitat, și schimbarea Sabatului, din Sâmbătă(Sabatul Biblic) în Duminică de către Biserica Romano Catolică

Răspuns utilizator avertizat
| Marius992 a răspuns:

Biserica Ortodoxă s‑a dezvoltat de‑a lungul a douăzeci de secole de istorie dintr‑o mică și neînsemnată comunitate din Ierusalim, întemeiată odată cu Pogorârea Sfântului Duh în ziua Cincizecimii. De atunci până azi Biserica lui Hristos trăiește sub „mângâierea Duhului Sfânt", Cel care o conduce și îi determină viața liturgică, sacramentală, canonică și harismatică. Astăzi această Biserică, una a începuturilor, există istoric în Biserici Ortodoxe naționale, care împreună formează Biserica Ortodoxă.

Astfel, putem vorbi de Biserica Ortodoxă din România, din Rusia, din Grecia, din Cipru. Unitatea Bisericilor Ortodoxe este dată de mărturisirea aceleiași credințe, de să­vârșirea acelorași acte liturgice, precum și de respectarea acelo­rași canoane. Ea se manifestă concret în comuniunea dintre ierarhii lor, exprimată liturgic, fiecare întâistătător pomenindu‑i pe ceilalți într‑o comuniune care face ca un preot ortodox român dintr‑un sat din Maramureș și comunitatea sa să fie în comuniunea aceleiași credințe cu un preot ortodox japonez din Tokyo și comunitatea acestuia.

Ceea ce Biserica crede, aceea se și roagă

Memoria ortodoxă a unei istorii comune pare fragmentată în „memorii" locale sau naționale, așa cum sunt trăite astăzi în Bisericile Ortodoxe. Există însă ceva peren ortodox, ceva ce ține de o identitate veche asumată în secole de trăire, anume Ortodoxia universală, numită în primele secole de istorie creștină „catolicitate". Prin acest termen, care definea Biserica cea adevărată, nu se înțelegea o confesiune anume (nici nu avea de a face cu catolicismul contemporan), ci comunitatea creștină care trăia totalitatea credinței în sensul plinătății, precum și în sensul universalității. Cu alte cuvinte, Ortodoxia începuturilor cuprindea credința cea adevărată și una a Bisericii lui Hristos, în sens calitativ (totalitatea credin­ței) și cantitativ (toate comuni­tățile creștine care țin și mărturisesc aceeași credință). Această credință deplină a fost definită în creștinismul răsăritean începând cu secolul al nouălea ca „Ortodoxie", adică dreaptă slăvire adusă lui Dumnezeu. Încă de la începuturile sale, Biserica și‑a manifestat viața prin inter­șanjabilitatea dintre legea rugăciunii (lex orandi) și legea cre­dinței (lex credendi). Cu alte cuvinte, ceea ce Biserica crede, aceea se și roagă, iar ceea ce exprimă în rugăciune, aceea crede. Credința și rugăciunea fiind așadar unite în mod fundamental, putem afirma că Ortodoxia înseamnă dreaptă slăvire a lui Dumnezeu și dreaptă credință în Dumnezeu, concomitent. Modul de gândire și de rugăciune influențează însă decisiv modul de viață. Astfel, putem vorbi de un adevărat ethos (mod de viață) ortodox, exprimat printr‑o spiritualitate profundă și o viață interioară bogată, care Îl văd pe Dumnezeu prezent pretutindeni.

Un drum marcat de persecuții și martiriu

Comunitatea din Ierusalim este așadar „comunitatea‑mamă" a Bisericii Ortodoxe. Viața și credința acesteia au determinat în mod decisiv istoria ulterioară a Ortodoxiei, care își mărturi­sește apostolicitatea sa în Crezul de la Niceea și Constantinopol. Elementele constitutive centrale ale apostolicității credinței sale sunt în Biserica Ortodoxă următoarele: credința în Dumnezeu Tatăl, Creatorul; în Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu întrupat, mort, Înviat și înălțat la ceruri, pentru noi și a noastră mântuire; în Duhul Sfânt, ca Mângâietor al Bisericii; în învierea morților și viața veșnică; în prezența 
liturgică și Euharistică a lui Hristos; în viața de comuniune și iubire a membrilor săi; în aștep­tarea Mântuitorului ca Judecător al viilor și al morților la Judecata cea de Apoi.

Drumul istoric al Bisericii Ortodoxe a fost marcat însă de persecuții și mărturisiri ale cre­dinței, de martiriu. Biserica a trebuit încă de la început să se delimiteze de stâlcirile adevăratei credințe venite din partea unor grupări eretice precum gnosticii, maniheii, montaniștii etc., precum și să‑și mărturisească credința într‑o lume politeistă și dușmănoasă.

Moartea Apostolilor și a multor ucenici ai acestora ca martiri a condus la o conștiință a vieții veșnice, trăită după libertatea obținută în timpul împăratului Constantin cel Mare (313) în forma „martiriului alb", adică a luptei cu trupul, cu patimile, cu lumea și cu diavolul în cadrul vieții monahale. Ajunsă religie de stat în timpul împăratului Teodosie cel Mare (379‑395), Biserica Ortodoxă a pornit pe drumul unei afirmări istorice fără precedent, ajungând în secolele următoare să se răspândească în tot bazinul Mării Mediterane și la popoare aflate mai departe, precum georgienii sau etiopienii.

Fixarea dogmelor fundamentale

Între anii 325 și 787 au avut loc cele Șapte Sinoade Ecumenice, evenimente de o importanță co­vârșitoare pentru definirea și delimitarea Ortodoxiei de curentele eretice venite din interior sau exterior. În această perioadă de patru secole și jumătate au fost definite dogma Sfintei Treimi și dogma hristologică. Această definire nu a însemnat însă o invenție teologică teoretică a credinței, ci o definire a ceea ce Biserica trăia și credea de veacuri. Egalitatea și consubstan­țialitatea dintre Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, faptul că Fiul este născut din veci din Tatăl, iar Duhul Sfânt purces din Tatăl din veșnicie au devenit piloni normativi ai credinței. Că în Iisus Hristos firea divină și cea umană sunt unite într‑un singur Ipostas sau Persoană, că există două voințe sau lucrări în Persoana Sa, că taina acestei uniri permite reprezentarea sau circumscrierea Dumnezeului Celui necircumscris în icoană au reprezentat, de asemenea, jaloane fundamentale ale credinței creștine ortodoxe.

Această definire a adevărului credinței a condus însă la schisme și rupturi. În conștiința noastră este considerată ca primă mare ruptură în interiorul creștinismului Schisma de la 1054, însă prima mare despărțire în interiorul familiei creștine a fost marcată de separarea Bisericilor vechi orientale de Biserica Bizantină ortodoxă în urma Sinodului al IV‑lea Ecumenic de la Calcedon (o mică localitate pe malul asiatic al Bosforului, în fața Constantinopolului). Între secolele al V‑lea și al VII‑lea, Bisericile din Egipt, Etiopia, Siria, Armenia și India s‑au demarcat de creștinismul bizantin calcedonian și formează până azi o grupă de Biserici foarte apropiate de Ortodoxie prin viața și spiritualitatea lor. În ciuda unui dialog teologic de succes purtat în secolul XX pentru refacerea unității, nu ne putem bucura de comuniunea euharistică cu aceste Biserici până în ziua de azi.

Epoca Sinoadelor Ecumenice (325‑787) a marcat însă și începutul cuceririi arabe a teritoriilor unde creștinismul și‑a avut leagănul. Astfel, din secolul al VII‑lea patriarhiile de Alexandria, Antiohia și Ierusalim trăiesc până azi sub stăpânirea musulmană, numărul creștinilor ortodocși diminuându‑se în mod constant de‑a lungul secolelor până azi. Începând din secolul al VII‑lea, creștinismul răsăritean ortodox s‑a răspândit însă la popoarele nou-venite în spațiul Europei Răsăritene și Centrale. Astfel, sârbii, bulgarii, rușii și alte popoare slave au primit haina ortodoxă a creștinismului bizantin. Acestora li s‑au adăugat ucrainenii, bielorușii, iar pentru o perioadă cehii și slovacii. În urma încreștinării acestor popoare sub influența Bizanțului a avut loc o regrupare confesională și religioasă a acestor popoare slave, şi chiar dacă în mare parte sunt azi ortodoxe, există și slavi catolici (polonezii) sau pro­testanți (slovenii). Azi trăiesc în Europa aproximativ 290 de milioane de slavi. La sfârșitul mileniului întâi, Ortodoxia era situată în estul și sudul Europei.

Al doilea mileniu creștin. Schisma și căderea Constantinopolului

Schisma de la 1054, care nu a avut de la început ca urmare ruptura definitivă dintre Roma și Constantinopol, a fost implementată abia după dezamăgirile provocate de cruciade și crearea unei ierarhii latine în paralel cu cea ortodoxă bizantină. Venirea turcilor selgiucizi și otomani în Asia Mică (Turcia de azi), iar mai apoi, începând cu secolul al XIV‑lea, în Europa de Sud‑Est, a făcut ca Biserica Ortodoxă să intre într‑o nouă fază de exis­tență. După ce turcii au cucerit întreaga Peninsulă Balcanică (Țările Române au reușit să‑și păstreze libertatea, chiar dacă au plătit tribut turcilor), ajungând în 1529 pentru prima dată la porțile Vienei, Biserica Ortodoxă din spațiile cucerite de turci a supraviețuit în condiții de toleranță relativă, anulate uneori de persecuții foarte violente. În paralel cu această stăpânire otomană în Bizanț asistăm între secolele XIII‑XV la stăpânirea mongolă și tătară în Rusia, stăpânire care a distrus mult din tot ceea ce se zidise în secolele anterioare.

În secolul al XV‑lea asistăm la un dublu eveniment istoric, care a marcat major devenirea ulterioară a Ortodoxiei. În timp ce Constantinopolul era cucerit de turci în 1453, rușii se apropiau de eliberarea de sub stăpânirea mongolo‑tătară, începând o istorie ascendentă până la cutremurătoarele persecuții din secolul XX. Creștinismul ortodox aflat sub stăpânirea turcilor a dăinuit și a trecut printr‑o crudă istorie, marcată de distrugeri ale locașurilor de cult, transformarea multor biserici în moschei, precum și interzicerea oricărei mărturii a credinței creștine. În secolele XV‑XIX, vreme așadar de o jumătate de mileniu, Ortodoxia greacă, cea sârbă și cea bulgară au supraviețuit sub stâpânirea musulmană. Țările Române și Transilvania au rămas leagăne ale Ortodoxiei, spații de refugiu pentru ierarhii ortodocși din Orient și vetre de întrajutorare a ortodocșilor aflați sub stăpânire străină.

Bisericile Ortodoxe autocefale din Balcani

Războaiele de eliberare de sub turci din secolul al XIX‑lea au condus la crearea Bisericilor Ortodoxe autocefale din Balcani, ieșite așadar de sub jurisdicția Patriarhiei de Constantinopol: Biserica Ortodoxă Sârbă, Biserica Ortodoxă Română, Biserica Ortodoxă Bulgară, Biserica Ortodoxă a Greciei. Pe lângă aceste Biserici și pe lângă vechile patriarhii apostolice de Constantinopol, de Alexandria, de Antiohia și de Ierusalim, în secolul XX au fost întemeiate și recunoscute și alte Biserici Ortodoxe: în Georgia (deși această Biserică s‑a bucurat de autocefalie deja din 556), Albania, Polonia, Cehia și Slovacia. Numărul creștinilor ortodocși din întreaga lume se ridică astăzi la aproximativ 200 de milioane, în urma unor estimări.

Existența acestor Biserici autocefale în contexte istorice și politice diferite a contribuit la imposibilitatea unei comunicări eficiente și depline de‑a lungul ultimelor decenii. Persecuțiile sistemelor comuniste din Europa de Răsărit au condus la un adevărat martiriu în sânul Bisericilor Ortodoxe din Rusia, România, Bulgaria, Albania, Polonia, Cehia și Slovacia, care a cunoscut accente diferite în funcție de agresivitatea regimurilor politice naționale. Biserica Ortodoxă Rusă a fost distrusă aproape în totalitate în prima jumătate a secolului XX, reînviind după 1990, la fel ca toate celelalte Biserici Ortodoxe persecutate.

În ciuda acestei realități, de-a lungul secolului al XX-lea, Bisericile Ortodoxe au între­buințat ca forme de comuniune întrunirile și conferințele panortodoxe. Acestea au reușit să ia decizii importante legate de probleme ce vizau ansamblul lumii ortodoxe. Documentele ce vor fi adoptate de Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe din Insula Creta, 16-27 iunie 2016, sunt concretizarea acestei conlucrări panortodoxe de zeci de ani. Tematica aflată pe ordinea de zi a Sinodului nu epuizează însă provocările în fața cărora se află Biserica Ortodoxă astăzi. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a declarat în acest sens: „Dorim ca acest Sinod Panortodox să fie începutul unor sinoade panortodoxe care se vor întruni o dată la 5, 7 sau 10 ani pentru a discuta şi alte teme, teme noi legate de probleme pastorale şi sociale care au apărut, ca, de pildă, problema secularizării, problema familiei, problema migraţiei, problema crizei economice care necesită solidaritate, consultare, cooperare, întrajutorare mai intensă".

Întrebări similare