| BeyondTheDarkSun a întrebat:

Cum putea Dumnezeu sa le testeze loialitatea protoparintilor nostri, daca el insusi i-a creat fara ratiune?

9 răspunsuri:
| Silyca a răspuns:

Unde mai e ema nu prea am mai vazut-o.A intrat in pensie?

| BeyondTheDarkSun explică (pentru Silyca):

O fi in vacanta, in Rai.La o cafea, cu Dumnezeu, si cu Iisus Hristos, maybe.

| Silyca a răspuns (pentru BeyondTheDarkSun):

Cred si eu.

| SynZeSaseTri666 a răspuns (pentru BeyondTheDarkSun):

Se pare ca ai un respect pentru dzeu si hristos de le scrii numele cu litere mari.

| BeyondTheDarkSun explică (pentru SynZeSaseTri666):

Nu.Doar ca aleg sa scriu cat mai corect din punct de vedere gramatical.

| M25M a răspuns:

Aici s-ar plia sintagma"misterioase sunt caile domnului",

| Zenit313 a răspuns:

Dumnezeu,daca isi respecta creatia, nu avea nevoie de iubirea lor si sa ii trateze ca pe niste sclavi amarati...sa ii ameninte ca daca nu il iubesc si sclavesc ii tortureaza pentru eternitate in cele mai sadice moduri!
Doar un psihopat-gelos si frustrat poate sa faca asa ceva.
Dragostea cu forta se numeste viol.
Dumnezeu daca a creat universul..este peste intelegerea umana, nu are cum sa gandeasca asa de josnic!
Credinta este opusul inteligentei si al rationamentului!

| tasmania a răspuns:

In ce fel i-a creat fara ratiune? Scriptura vorbeste de niste protoparinti aproape desavarsiti - cu sentimente, ratiune si vointa (nepusa la incercare, inca). Daca nu ar fi avut ratiune, cum ar fi putut - de exemplu - da nume animalelor?
Si nu era vorba de loialitate. Ci de o stare de fapt. Adica, omul sa nu se puna in locul Creatorului Sau, facandu-se ceea ce nu era - Dumnezeu. Adica exact ce incercase diavolul, anterior. Omul trebuia sa-si inteleaga starea fiintiala, aceea de creatie. De fapt, uitandu-ne la ce sustin pe forum-ul acesta cei care se autointituleaza "atei", putem conchide ca este vorba despre aceeasi primordiala ispitire a mintii: de ce n-ar fi omul Dumnezeu? De ce n-ar avea autonomie? De ce sa depinda de altcineva din afara lui? Intrebari care-si gasesc demontare in simplul fapt al mortii. Moartea este cea care suprima aceste ganduri; de fapt, le suprima pe toate. Cum poate fi autonom "ceva" care nu-si are in sine nici inceputul (aici vorbim despre parintii fizici ai fiecarui om) si nici sfarsitul (nu stim niciodata cand si cum vom muri - decat daca nu suntem kamikaze).