Dacă este adevărat că influenţa benefică a recunoştinţei asupra minţii omului produce credinţa, ce şansă este ca un om să devină credincios atât timp cât îi lipseşte recunoştinţa?

Asta e o prostie. Recunostinta pentru ce, daca tot ce ai realizat este numai meritul tau?

Am sa deviez putin de la subiect, spunandu-ti ca am citit un articol pe internet, unde scria ca oamenii prin anul 2043 sau asa ceva, nu vor mai fi atat de credinciosi, banii si tehnologia luand locul credintei, lucru ce a inceput sa se practice deja in Japonia si Suedia. Nu stiu cat de corecta este afirmatia dar sper sa nu se intample asa. Oamenii inainte se rugau pentru a scapa de anxietate, de boli, de saracie si foame. Cu timpul, oamenii s-au dezvoltat, dar din punctul meu de vedere credinta oricum va ramane. Revenind la intrebarea ta : asa cum am mentionat mai sus, oamenii au impresia ca sunt credinciosi nefiind recunoscatori. Daca isi fac rugaciunea de seara, in care spun la mantuiala 2 vorbe, asta nu e credinta. Totusi, unii oameni inca se roaga pentru a scapa de saracie, de greutati, boli etc. si merg la biserica, respecta postul si sarbatorile. Persoana aceea poate este mai egoista, poate nu este recunoscatoare dar e de apreciat ca face " efortul " sa mearga la biserica, chiar daca comite un pacat, pastrand egoismul in suflet. Sansele din partea mea sunt de 30 %, majoritatea oamenilor crezand ca nu este " cool " sa te rogi. Ce sa zic, mi-as dori ca lumea sa nu mai fie asa de rea, dar nu poti schimba asta. Imi poti da funda, te rog?