Mancarea unei placinte cu afine poate fi un scop al vietii, problema este daca exista intr-adevar un scop real sau doar dorinta de a avea un scop.
A zis bine BlackSulphur, ex. creierul e cauza si tot el e scopul.
"Sens", "scop", astea-s concepte inventate de noi. Universul nu e deloc obligat sa tina cont de ce am vrea noi. Uita-te unde te afli. Esti pierdut in spatiu si timp, lipit de o bucata imensa de roca care se invarte in jurul unei stele oarecare infinit mai mari decat o planeta ca a noastra, impreuna cu multe alte bucati de roca mai mari sau mai mici, la marginea unei galaxii formate din vreo 200 de miliarde de alte stele, unele enorme comparativ cu soarele nostru, iar aceasta galaxie e doar una din vreo 200 de miliarde de alte galaxii, multe dintre ele cu mult mai mari decat galaxia noastra, cu sute si sute de miliarde de stele si planete fiecare, la niste distante de sute de milioane si miliarde de ani-lumina de noi. Ce sens si scop vrei sa ai in toata enormitatea asta de neinteles?
Nu privi asta ca pe un argument în favoarea existenţei Lui, ci mai degrabă ar fi o implicaţie, o consecinţă a inexistenţei sale.
Cum zici tu,daca nu exista un Creator,tot ce e aici e fara scop, fara sens. Care-i sensu sa ma nasc, sa fac scoala, sa am serivici si sa mor? Ca oricum mor asta e faza, nu-mi iau dupa mine in mormant casa cu 3 etaje. Deci trebuie sa existe Creator, unul logic.
Oricum eu imi dau cu presupusul despre sensul vietii sau de ce a creat Dumnezeu tot ce exista, dar n-am cum sa stiu exact... Nu stiu ce e in mintea lui. Poate o sa aflam candva.
Dupa cum am spus, nici macar faptul ca Dumnezeu exista si ca face miracole nu garanteaza faptul ca viata ar avea un sens obiectiv.
In Biblie nu scrie nicaieri care ar fi scopul vietii. Sa presupunem ca scopul vietii ar fi mantuirea. Asta inseamna ca dupa ce ajungi in rai viata ta nu va mai avea niciun scop. A, am uitat ca acolo vei fi asa de fericit ca nu-ti vei mai bate capul cu probleme ca "scopul vietii".