Daca un crestin,care crede in Dumnezeu, injura, fura, violeaza, ucide, vandalizeaza si un ateu care nu crede in Dumnezeu doneaza bani, ajuta oamenii, respecta aproapele, etc Care ajunge in rai si in iad din cei doi pana la urma?

Stai bre inferno sa te pricep si eu :deci cel care crede in Dumnezeu face numai rele, pai unde este credinta lui ca Mintuitorul parca nu spune asa ceva, deci musteriul numit de tine nu este crestin este un netrebnic si ioc crede in Dumnezeu, deoarece nu urmeaza invatatura In concluzie respectivul facator de rele, nu are Dumnezeu deci este ateu.
Cit despre cel care viziteaza permanent iadul nu pot sa stiu deoarece toate sunt la mila Domnului eu mai tin minte de la bunicul ca la El gasim Dreapta Judecata nu pe forumuri nici pe TPU asa ca,,,,,,,,,,.
Eu propun la culcare sa spui Tatal Nostru si nu este sub demnitatea ta sa te insemni cu Sf Cruce cind zici Rugaciunea.
Cu stima,,,,,,,

Ti-am raspuns eu la intrebarea legata de credinta si fapte. Apropo, tu ai dori sa ajungi in rai, in cazul in care el exista?

@raymusic22tm, tu o dai inainte cu "raspunsurile rationale", dar nu am vazut prea mult rational la tine. Ne dai un exemplu de rationalitate?

PS: de ce te temi de noi? Nimeni nu iti vrea raul...

Pălesc în faţa raţiunii tale!

Unul care crede in Dumnezeu nu-si permite sa faca atatea rele. Chiar si doar de frica iadului.

Intrebarea nu are legatura cu mine. Am dat si eu un exemplu sunt curios ce raspundeti. Ce tot ma bagati si pe mine in ecuatie?

Mare este harul si priceperea lui Dzeu manifestata in spiritul tau, Haleluiah si Amin

Nu trebuie sa te temi de a fi sincer cu propria-ti persoana. Era doar o intrebare teoretica!

Apropo, eu nu sunt aici ca sa iti raspund la intrebari si sa te multumesc din punct de vedere intelectual. Stim bine ca nu pot face asta dar nici nu e datoria mea. Sunt aici pentru ca chiar imi pasa de tine (in caz ca te intrebai de ce am sambata si seara timp de pierdut pe TPU si nu imi bat covoarele sau nu ies la "mall" dupa aripi picante ca tot omul.

Voi nu dormiti noaptea?

Eu as fi pus intrebarea putin altfel: Ce-i mai bine sa ai linga tine, un crestin, rau, etc. etc., sau un ateu cum se zice "piinea lui Dumnezeu."

Daca as fi sincer nu m-ai recunoaste.

Multe dintre comentariile si intrebarile tale de aici sunt expresie a acestei sinceritati, chiar daca incerci sa o negi (din teama de necunoscut, de schimbare sau din alte motive de tine stiute). Insasi prezenta aici si fervoarea ta indica interesul. Dar nu e un lucru rau.

Niciunul!

Aşa zisul `` creştin ``, va ajunge în iad pentru faptele pe care le-ai descris, iar ateul pentru că nu a crezut în Dumnezeu, iar faptele sale au hrănit, de fapt, interesul personal.

Cred ca joaca piatra, foarfeca, hartie si cel care pierde ajunge in iad

Amandoi pentru ca in ambele cazuri ei se masturbeaza ca niste nemernici si uita ca Dumnezeu pretuieste sufletul mai mult decat faptele. Diavolul este mare si are grija sa ii intoarca pe amandoi de la Dumnezeu. asa ca in cazul ateului, el este deja al satanei din moment ce refuza sa creada intr-o energie puternica, un izvor de viata.In cazu povestii tale ateul se poate mantuii mai usor

Si Gandhi avea o vorba: imi place crestinismul, dar nu si crestinii. ceva de genul.
Cum mama naibii sa spui ca cineva care nu e crestin insa face fapte bune e blestemat sa traiasca in iad?
Mai grav decat pe timpul comunismului. Nu esti cu noi, te ia dracu.
Mda...

Mmmda se pare ca in rai sunt doar sfintii

Amandoi sunt egali deci amandoi ajung in rai pentru ca: chiar daca primul crede in Dumnezeu fura injura etc.Si pentru ca chiar daca al doilea face lucruri bune nu crede in dumnezeu! Deci sunt egali! bAFTAAA

Http://luygykent.peperonity.com si aflati mai multe

Este probabil acest lucru.De ce? Pentru ca unii oameni pot credea foarte mult in Dumnezeu insa din pacate acesti oameni pot avea un caracter slab si pot fi prinsi in vicii pacatoase.

În primul rând.

,, Creştinul'' care are un astfel de comportament precum cel descris de tine, nu este deloc creştin autentic. Este unul formal-nominal. Adică un ipocrit. Pentru că susţine că e adeptul unei anumite religii, când de fapt acţiunile lui dovedesc exact contrariul.
Deci comparaţia ta este de fapt între un ipocrit şi un ateu filantrop. Ca să clarificăm coordonatele problemei pe care urmează să o gestionăm.
Deşi vom vedea că acest aspect nu este crucial, de fapt. Comparaţia este de prisos, pentru că niciunul nu ajunge nicăieri (nu în Rai, cel puţin).

Acum, putem demara.
,, Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.''
Ioan 14:6.

Deci.
Ateu, neateu, oricât de filantrop, altruist, darnic, respectuos, onest etc. ad infinitum eşti, NU ai acces la prezenţa lui Dumnezeu, care este sfânt, pur, curat, desăvârşit. NU există alte căi aferente, alte mijloace, alte uliţe pe care să le parcurgem pentru a ajunge în Rai, adică în prezenţa eternă a lui Dumnezeu însuşi, decât Isus Hristos care este, atenţie, CALEA. Nu,, o cale'' oarecare dintr-o multitudine de căi.,, Calea'' adică unica, singura care duce spre Dumnezeu Tatăl, în Rai.
De ce? Pentru că nimeni nu poate sta în prezenţa divină decât dacă e perfect din punct de vedere moral. Ceea ce este, evident, omeneşte imposibil. Tocmai de aceea s-a jertfit Isus Hristos pentru umanitate. Pentru că omul, prin forţele proprii, nu ar fi reuşit niciodată să atingă standardele divine de perfecţiune etică şi ar fi sfârşit separat de prezenţa dumnezeiască pentru veşnicie.

Dacă ar fi cum afirmaţi voi, adică omul se poate,, purifica'' prin acte de caritate, atunci care ar mai fi raţiunea din spatele jertfei lui Isus? A murit în doru' lelii, de plictiseală, dacă există o alternativă mai puţin costisitoare pentru ca omul să ajungă în Rai? Am fi rămas cu acea listă minunată de zece porunci, pe care ne-am fi sinchisit toată viaţa să le îndeplinim cu sfinţenie (tentativă care nu ne-ar fi reuşit pe deplin, bineînţeles, având în vedere că omul păcătuieşte înaintea lui Dumnezeu atât prin faptă cât şi prin vorbă şi gând), şi hasta la vista.
Dar TOCMAI pentru că nu putem fi atât de buni încât să fim capabili să ne purificăm pe noi înşine prin faptele noastre altruiste, a fost nevoie de cineva sfânt, desăvârşit, care să ne purifice pe noi. Iar tot ce trebuie omul să facă, este să creadă în jertfa şi iubirea Lui.
Poate vă întrebaţi: de ce a fost nevoie ca acel cineva să moară pentru a ne putea purifica? Pentru că Dumnezeu este Drept. Iar păcatul nu poate fi tolerat de sfinţenia Lui. DREPTATEA trebuia să fie făcută. Cineva trebuia să plătească pentru păcatul comis de umanitate (a cărui amploare nu avem capacitatea de a o concepe în integralitatea ei). Dacă nu se sacrifica Isus, fiecare om ar fi trebuit să plătească pentru păcatele lui personale.

Gata, renunţaţi la iluzia că oamenii,, buni'' ajung în Rai, adică în prezenţa divină. Oamenii perfecţi ajung în Rai, adică oamenii purificaţi prin jertfa divină. Isus este CALEA, unica, singura cale.
NU susţin faptul că creştinii sunt sfinţi, nici pe departe, sunt în fond oameni, care oameni greşesc. Ce afirm e că NUMAI curăţat fiind de jertfa lui Isus, care IARTĂ de fapt toate păcatele comise (în faptă, vorbă şi gând) putem fi desăvârşiţi, perfect morali înaintea lui Dumnezeu. Sângele sfânt ŞTERGE păcatul care ar reprezenta, altfel, un zid insurmontabil între noi şi prezenţa divină. Bineînţeles că odată acceptat şi primit sacrificiul divin, acesta produce schimbări radicale de mentalitate, comportament şi perspectivă în om, metamorfoză numită,, naşterea din nou'' (sugerând că omul salvat este atât de transformat, încât devine o făptură nouă).

...
Atenţie! Înainte de a-mi sări în cap.
Citiţi cu atenţie prospectul. Aceast raţionament este elaborat strict din prisma perspectivei creştine (despre care este, în fond, vorba).