De ce cărți precum "The God Delusion" de Richard Dawkins, a cărui incapacitate rușinoasă de a raționa filosofic e întrecută numai de talentul lui de a construi oameni de paie, și "God Is Not Great" de Christopher Hitchens, care face din non-sequitur o adevarată metodă dialectică, sunt atât de stimate de ateii din ziua de astăzi? A ajuns ateismul într-un impas filosofic atât de mare încât nu mai poate produce argumente și trebuie să se bazeze pe scrierile unor biologi și jurnaliști? Dawkins nu numai că este ignorant în teologie și filosofie, ba chiar se și mândrește cu asta și a întrebat senin într-un interviu de ce ar avea nevoie de astfel de cunoștințe?
Motivul poate fi arătat de oricine îi deschide un pic cartea. Să luăm, de exemplu, terciul făcut de el din cele 5 căi ale lui Toma din Aquino. Dawkins a reușit în mod excepțional să nu înțeleagă niciuna dintre ele, la cel mai elementar nivel cu putință. Astfel, el a luat mișcarea ontologică de la potențial la actualitate drept mișcare locală, în spațiu, crezând astfel că Aristotel voia să demonstreze că Dumnezeu trebuie să existe pentru că Universul are un început în timp - ceea ce devine și mai absurd când considerăm că Aristotel nici măcar nu credea că Universul are un început, iar acest fapt e complet irelevant pentru argumentul nostru.
Absența unei pregătiri în filosofie se vede limpede nu numai aici, dar și pe parcursul întregii cărți. Dawkins este, desigur, un biolog excelent, dar studiul biologiei nu vine la pachet cu cunoștințe în metafizică.

"Oare de ce cam toti misticii se ataca daca le spui ca sunt mistici?! Crestinismul este misticism conform oricarei definitii a cuvantului."
Cum "se atacă"? Pe ei înșiși?
Creștinismul are și o latură mistică, mai ales cel răsăritean, dar să reduci tot creștinismul la "misticism" înseamnă ori că nu știi ce înseamnă termenul ori că posezi o necunoaștere crasă în ceea ce privește teologia. Suspectez că în cazul tău ambele scenarii sunt valabile.
"Si da, ateismul nu te face inteligent, dar nici nu te tampeste, cum face misticismul. O sa spui ca totusi exista oameni inteligenti, care sunt adepti ai diverselor povesti mistice. E adevarat, dar ar trebui sa ne gandim cat de inteligenti ar fi fost daca NU erau contaminati cu misticism."
Și cât de inteligenți ar fi fost? Și cum demonstrezi asta?
"Referitor la filosofie, nu are niciun amestec in metodele stiintifice. Mai degraba, cine nu poate, sau nu vrea, sa adopte rigurozitatea stiintelor, se complace inca povesti filosofice."
Însuși faptul că atribui numele de "povești" unor cercetări logice privind natura fundamentală a universului spune multe despre cultura și capacitatea ta de a raționa.

"Cum "se atacă"? Pe ei înșiși?"

Esti cumva analfabet functional?!

ATACA, atac, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți. 5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦ Refl. A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. – Din fr. attaquer.

Ia vezi, oare cum "se ataca" misticul? Esti in stare sa gesesti sensul?! Astia ca tine, vin pe aici sa ne povesteasca despre natura Universului, dar luati la bani marunti, constati ca nu stiu nici sa se lege corect la sireturi.

"dar să reduci tot creștinismul la "misticism"

Repet, crestinismul este misticism pur, si nimic altceva. Faptul ca se incearca fardarea lui, e total irelevant.

"Și cum demonstrezi asta?"

Nu e deloc greu de demonstrat. Sunt o multime de persoane care in general sunt rationale, pana in momentul in care intervine in context misticismul. In momentul ala, s-a dus naiba tot. Cu cat contaminarea mistica e mai grava, cu atat mai dese si mai lungi sunt perioadele de dementa mistica.

"ori că posezi o necunoaștere crasă în ceea ce privește teologia."

TEOLOGIE s. f. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și a dogmelor unei religii; p. restr. parte a dogmaticii având ca obiect exclusiv pe Dumnezeu. ◊ Teologie pastorală = domeniu al teologiei având drept scop pregătirea viitorilor preoți în practica bisericească pe baza studierii Noului Testament. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologie.

De ce as dori sa am cunostinte despre asta?! Ce spui tu e ca ar trebui sa mancam rahat ca sa ne dam seama daca e bun, sau naspa. Nu, nu trebuie, il poti cataloga fara sa-l mananci.

Nu am ratat argumentul tau, nici nu mi-am batut capul sa il citesc. Nu stiu ce incerci sa dovedesti. Ca Dumnezeu exista? Ca apa poate exista in stare lichida? Te-a intrebat cineva ceva?

Tot ce spun este ca nu exista argumnete reale care sa dovedeasca existenta lui Dumnezeu. Poti sa te uiti la apa din pahar mult si bine si sa te intrebi cum este posibil, dar iti pot garanta ca nu reprezinta punctul de pornire al unui rationament functional care sa concluzioneze ca Dumnezeu exista.

Cum dracu' știi că există sau nu "argumente reale" care să dovedească că Dumnezeu există dacă nici nu-ți bați capul să citești ce-ți scriu?
"Ca Dumnezeu exista? Ca apa poate exista in stare lichida? Te-a intrebat cineva ceva?"
Sincer să fiu, am izbucnit în râs când am citit partea asta. Faptul că recurgi la insulte de clasa a II-a de tipul "Nu te-am întrebat" spune multe despre tine.
Dar știi ceva? Hai să nu ne supărăm! Nu vrei să citești, nu citi! Spune că Dumnezeu nu există, eu nu mai încerc să te conving!
Așa că să încheiem discuția asta! Noapte bună! Și An Nou fericit, în caz că nu-mi mai răspunzi!

De ce nu prezinti cap coada argumentul asta in favoarea existentei lui Dumnezeu si iti arat dupa de ce este o prostie lipsita de sens?

Ți-am cam prezentat mare parte din ce era de prezentat. Nu știu de ce te tot încăpățânezi să continui discuția asta, dar fie.
Aristotel a definit schimbarea ca fiind actualizarea unui potențial. Ce înseamnă asta? Ne întoarcem la cana noastră cu apă. Presupunând că apa din cană este caldă, spunem că apa respectivă are potențialul de a deveni rece, acest potențial fiind o proprietate reală a apei. Apa are potențialul de a deveni din caldă, rece, dar n-are potențialul de a se transforma într-o gaină. Mai sunt și alte argumente care dovedesc că potențialul e o proprietate reală a unui lucru, dar nu sunt relevante pentru discuția noastră. Ceea ce trebuie ținut în minte acum este că orice schimbare presupune actualizarea unui potențial.
Creionul meu de pe birou are potențialul de a fi pe masa din bucătărie, dar pentru ca schimbarea să se producă cineva trebuie să actualizeze potențialul acelui creion de a fi în bucătărie. Iar un potențial nu poate fi actualizat decât de ceva deja actual, nu se poate actualiza el însuși. Asta e mai greu de demonstrat, dar cred că e o propoziție acceptabilă și de bun simț. Creionul are potențialul de a fi în bucătărie, dar potențialul ăla nu se actualizează pe sine; creionul nu se teleportează acolo din senin. Îi trebuie ajutor.
Înapoi la cana cu apă. Ne întrebăm cum a ajuns apa acolo. Sigur, tu ai spune că apa e acolo pentru că am turnat-o eu în cană și am pus apoi cana pe masă, dar nu la asta mă refer. Ce întreb eu este: De ce există apa aici, chiar acum? Căci, desigur, nu orice actualizare a unui potențial reprezintă o schimbare: apa are potențialul de a rămâne aici, de a fi aici, în cana mea. Dar acel potențial trebuie și el actualizat de ceva, altminteri apa nu ar mai exista.
Nu mă refer, deci, la o serie cauzuală lineară, care se întinde în timp, ci la una ierarhică, care are loc chiar acum.
Restul argumentului îl vezi în celelalte răspunsuri ale mele. Chiar n-am chef să-l repet a n-a oară.

Era o gluma. Iti dai seama ca nu o sa imi bat capul citind efectiv ce ai scris. La multi ani!

Opiniile despre cărți precum "The God Delusion" de Richard Dawkins și "God Is Not Great" de Christopher Hitchens sunt subiective și pot varia în funcție de perspectiva fiecărui individ. Ateii și criticii religioși pot aprecia aceste cărți pentru abordările lor în legătură cu religia și argumentele lor împotriva existenței lui Dumnezeu. Cu toate acestea, este important să se recunoască că aceste cărți reprezintă mai degrabă puncte de vedere personale decât argumente filosofice exhaustive.

În ceea ce privește critica adusă lui Dawkins cu privire la ignoranța sa în teologie și filosofie, este adevărat că unele critici au afirmat că el nu a abordat în mod corespunzător anumite concepte filosofice sau teologice. Este important să se rețină că Dawkins este un biolog evoluționist și nu un filosof sau teolog, iar cartea sa se concentrează mai mult pe argumentele științifice împotriva credinței religioase decât pe aspectele filosofice sau teologice.

Este adevărat că ateismul nu este o singură ideologie sau perspectivă filosofică, și există atei care au abordat problema existenței lui Dumnezeu din diverse perspective, inclusiv din perspectiva filosofiei. Cu toate acestea, este important să se recunoască că nu toți ateii se identifică sau se preocupă de argumente filosofice profunde.

În concluzie, atunci când se analizează operele unor autori precum Dawkins sau Hitchens, este important să se recunoască contextul în care aceste cărți au fost scrise și publicate, precum și intențiile autorilor. Opiniile asupra acestor cărți pot varia, iar fiecare cititor poate aborda subiectul cu propriile sale perspective și critici.