De ce credeti ca Dumnezeu a ales sa ofere mantuire prin credinta si nu prin altceva?
Ordonare:
După relevanţă
8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
9 Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Efeseni, 2.
Romani:11 Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.
Cred ca am raspuns si la intrebarea ta prin acest verset, nu?
Răspunde
Pentru ca credinta este asteptarea lucrurilor nevazute si implica iubire sincera si motivatie corecta ca sa poti sa faci vointa lui Dumnezeu. Evrei11:1
Nu prea avem ce altceva să-i oferim.De altfel și credința e tot un dar de la El(Prin har ați fost mântuiți, prin credința.Și aceasta nu vine de la voi ci este darul lui Dumnezeu, nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni-Efeseni 2-8, 8). Deci ce putem să-i oferim lui Dumnezeu e deschiderea nostră ca El să lucreze în noi credință.
"De ce credeti ca Dumnezeu a ales sa ofere mantuire prin credinta si nu prin altceva?"
Pentru ca Dumnezeu nu ne poate mantui fara acordul nostru. Si acest acord este credinta.
Pentru ca doar asa pot fi oamenii supusi/condusi. Omul a creat zei, si i-a creat in asa fel incat sa se supuna lor, sa nu existe scapare fara ei, abia apoi credinta in zei a devenit o afacere.
Răspunde Sa zicem. Vreau ca lumea sa isi foloseasca neuronii, ca de asta ii are. Vreau ca oamenii sa nu se mai urasca din cauza religiilor, care la urma urmei sunt doar credinte, nevoia de a sti ca esti special, ca cineva te ajuta, s.a.m.d.
Da, din pacate oamenii se urasc din cauza credintelor. Si aici pe TPU am observat ca la rubrica Religie e razboi intre ortodocsi si asa zisii sectanti. ( gata o sa am o intreaga lista de raspunsuri ca i-am implicat si pe ei.) Sunt de acord cu tine, fiecare sa-si foloseasca neuronii gandindu-se si de unde ii are ( eu nu cred ca ii am de la Bing-bang ).
Fiecare cu obsesiile lui. Respectiva persoana era obsedata de atei, nu i-a mers, acum e de sectanti, dar a revenit pe felie alt obsedat de atei, deci e distractie all day, all night.
Pai daca ai sti putina fizica, chimie si biologie, in ordinea asta, ca sa nu faci ceva tocanita, ai sti macar ca nu de la zei ii ai. Big-Bang-ul e inca teorie, dar daca anumite ipoteze pot fi demonstrate, si au fost, eu spun ca e adevarat cam 80-90%. Universul e in expansiune, se observa cum galaxiile se departeaza, asta inseamna ca erau apropiate, iar daca se formeaza unele noi, inseamna ca erau mai putine, s.a.m.d. 
Scriptura nu spune că "Dumnezeu oferă mântuire DOAR prin credinţă"! Asta o susţii doar tu!
Scriptura spune despre credinţă că aceasta, " (credinţa) fără fapte este MOARTĂ"!
Da prin ce spune Scriptura ca se ofera mantuire?
Da mantuirea este un har ( un dar nemeritat de la Dumnezeu ) oferit oamenilor prin credinta. Faptele bune le faci datorita faptului ca esti mantuit, nu ca sa fi mantuit!
Un crestin va face fapte bune pentru ca Legea consta in a-si iubi aproapele si nu numai. Isus a murit pentru pacatele noastre, Isus a renuntat la tot pentru noi si a purtat bolile noastre! Facem fapte bune pentru a-L cinsti pe Tata, pe Isus.
Sunt de acord ca facem fapte bune ca sa-l cinstim pe Tatal, dar nu sunt de acord ca facem fapte ca sa fim mantuiti.
Mantuirea consta in altceva, nu in fapte bune, ci doar in credinta. Romani 10:9 "Daca marturisesti deci cu gura ta ca Dzeu L-a inviat din morti vei fi mantuit.Caci prin credinta ta din inima se capata neprihanire si prin marturisirea cu gura se ajunge la mantuire"
M-ai inteles gresit. Poate nici eu nu am explicat destul de bine. NU am spus ca mantuirea consta in facerea de fapte bune. Nu. Ci doar ca faptele nu te mantuiesc. Faptele bune le faci dupa ce esti mantuit ( nu ca inainte nu poti face ) dar nu se socotesc ca un fel de plata pentru mantuire si nici nu constituie dovada ca esti mantuit. Sper ca am fost mai explicit acum. Oricum deja deviem de la intrebare. Daca doresti o discutie pe tema asta poti crea o intrebare si discutiile o sa fie o gramada. Multa binecuvantare!
Jertfa lui Isus este completa, perfecta.Ea a fost primita de Tatal.Noi facem fapte ca urmare ca suntem mantuiti.
Eu stiu cam tot ce trebuie sa stiu un domeniul acesta, nu ma bazez pe niste rapsunsuri de aici asadar nu ceez intrebari decat cand as vrea unele pareri, asta nu inseamna ca tin cont de vreo una. Nu ma va prinde vreo seara in care sa nu fiu in genunchi cerandu-I Lui raspunsuri, nu unor oameni la fel de inutili ca mine. Am inteles in cele din urma ce ai vrut sa spui, imi cer scuze pentru confuzie 
Sustin parerea Emei
Nu m-am referit in faptul a cere sfaturi sau pareri in sensul de a-ti croi viata dupa ele. Ma refeream la discutii, nimic mai mult. Nu razboaie sau dispute.
El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii, 2Timotei 1
Faptele noastre bune sunt ca o carpa manjita inaintea lui Dumnezeu.
Normal ca credinta fara fapte este moarta, dar asta este alta poveste! Aici e vorba despre cum am fost noi mantuiti.
Fără fapte rămânem şi fără ROADELE JERTFEI LUI HRISTOS: "Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi."- Iacov 2, 17
Rezultă că FAPTELE SUNT ABSOLUT NECESARE!
FĂRĂ FAPTE nimeni nu se poate mântui!
"Prin har ați fost mântuiți, prin credința. Și aceasta nu vine de la voi ci este darul lui Dumnezeu, nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni". Efeseni 2, 8 se referă în context doar la "ELEMENTUL CENTRAL" al mântuirii noastre, la "centrul de greutate" fără de care nu s-ar fi putut vorbi de mântuire.
De unde au dedus unii vreo exclusivitate a credinţei în privinţa mântuirii? Că ar fi credinţa singura condiţie? Nu este decât o idee greşită şi manipulatorie –CONTRAZISĂ DE FIECARE VERSET DIN IACOV cap.2!
Spune-mi te rog faptele talharului de pe cruce care a fost mantuit.
Nu este asa.Ap Pavel spunea ca el alearga spre tinta dar nu este sigur pina la sfirsit.Nu alergi la maraton ca ai fost desemnat campion ci alergi ca sa devii campion. Faci fapte bune ca asa cere Dumnezeu, Pocaitiva si intoarceti va la Dumneezeu etc Fapte cap 3.
Pavel vorbea acolo despre cununa vietii, adica despre rasplatire. Mantuirea este plata, nu rasplata. Daca tu faci fapte bune ca asa cere Dumnezeu, inseamna ca dumnezeul tau e doar stapan si nu iti este tata.
Ce insemneaza atunci; Pocaiti va si intoarceti va la Dumnezeu, ca sa vi se srtearga pacatele"?
Cum de nu se sterg pacatele inainte si apoi sa sa te pocaiesti?
Si cum de nu cunostea Petru ca pacatele se pot ierta si prin jertfa lui Isus.
Nu cumva acesta teorie nu era inca inventata?
Tot nu ai raspuns la intrebare...
Daca nu crezi ca mantuirea ii prin credinta atunci fa fapte incat Dumnezeu ( Iehova ) sa ramana impresionat si sa te duca in rai ( sau sa te lase aici pe pamant, daca cumva asta iti doresti ).
Pocainta nu e tot una cu mantuirea. Pocainta ii o stare pe care o adopti tu. Mantuirea vine de la Dumnezeu.
Ai dreptate Petru nu stia ca pacatele se pot ierta si prin jertfa Domnului Isus, numai colegu lui stia, Ioan. Citeste 1 Ioan 2:1-2. Pacatele se iarta doar prin jertfa Domnului Isus. Daca era o alta metoda, nu mai venea Domnul Isus pe pamant ci statea in ceruri. Oare de ce faceau botezul si in Numele Domnului Isus Hristos? Da botezul ce inseamna? Ne departam de subiect tare... Intrebarea ramane aceeasi.
Da dar tu nu stii ca ev lui Ioan sa scris la peste 65 de ani la moarytea lui Isus si in acest timp sau inmventat multe in religia romei care va devenit crestinismul dupa 300 de ani.
Pewtru ar fi trbuit sa stie daca el era temelia bisericii, dar vezi ca un Pavel sau altii iau suflat primatul asupra bisericii si Petru a ramas doar cu numele prin N testament.
Omule, intrebarea mea ramane aceeasi daca ai chef de alte discutii, poti sa incerci altundeva... Religia romei nu avea nimic in comun cu crestinismul la 65 de ani dupa moartea Domnului Isus. Atunci crestinii erau persecutati inca. Petru nu era temelia bisericii! Nici Pavel si nici altii nu erau temelia bisericii. Nu scrie nicaieri ca i-ar fi oferit Cineva lui Petru primatul asupra bisericii. Citeste Biblia pentru a vedea cine era temelia bisericii. Nu poti spune ca Petru avea convingeri diferite fata de Ioan deoarece in Fapte 4, amandoi ajung in fata Sinedriului si marturisesc ca mantuirea se primeste In plus tu nu stii care e diferenta intre mantuire si pocainta. Nu are rost sa tot lungim povestea si sa trecem de la un subiect la altu. Daca vrei sa dovesti ceva cauta argumente in Biblie si in istorie nu in mintea ta.
Persecutia cretinilor a avut perioade si locuri anumite.Ioan a trait mult timp la Efes si se pare ca nu a avut parte de persecutii.Ev. lui Ioan apare dupa anii 95, si nu are nici o legatura cu celelalte evanghelii care sint copiate dupa Ev lui Marcu.Dar de fapt pe tine nu te intereseaza argumente sau documente, tu doar crezi si atit.Crede tot ce vrei nujmai ce este scris sa nu crezi, nu te opreste nimeni.Dar Isus a spus, cine va desfiinta una din cele mai mici porunci etc etc Matei cap 5.
Mie personal, CAP. 2 DIN IACOV, îmi face impresia că a fost scris de apostol în mod special pentru a mustra un necredincios şi pentru a-l convinge de CONDIŢIA ABSOLUT NECESARĂ A FAPTELOR BUNE în vederea MÂNTUIRII!
"VREI SĂ ÎNŢELEGI, OMULE NESOCOTIT, CĂ CREDINŢA FĂRĂ DE FAPTE MOARTĂ ESTE? (Iacov 2, 20)
"Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască?" - Iacov2, 14
"Fără fapte rămânem şi fără ROADELE JERTFEI LUI HRISTOS: "Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi."- Iacov 2, 17
"Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură." Iacov 2, 19
"Avraam, părintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic?" – Iacov 2, 21
"Vezi că, credinţa lucra împreună cu faptele lui şi din fapte credinţa s-a desăvârşit?"- Iacov 2, 22
"Şi s-a împlinit Scriptura care zice: "Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate" şi "a fost numit prieten al lui Dumnezeu".– Iacov 2, 23
"Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă." – Iacov 2, 24
"La fel şi Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a îndreptat când a primit pe cei trimişi şi i-a scos afară, pe altă cale?" – Iacov 2, 25
"Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este." – Iacov 2, 26; etc…
În cazul tâlharului de pe cruce, regretul său sincer de la sfârşit, arată CĂUTAREA DE O VIAŢĂ ÎNTREAGĂ (ale cărui fapte prin care şi-a păstrat sinceritatea căutării neviciată de viclenia speculării - nu le cunoaştem, dar le presupunem)!
CĂINŢA sinceră, EFORTUL şi suferinţa crucii, SINCERITATEA pe care şi-a păstrat-o o viaţă întreagă (reflectată, se presupune, şi prin anumite fapte), reprezintă fapte- DACĂ NU ALE TRUPULUI, cel puţin atunci, ALE MINŢII, - singurele pe care le avea la dispoziţie!
Scriptura nu se interpretează abuziv şi forţat, "cu mâna pe trăgaci", ci în funcţie de context!
Important este ca omul să nu refuze o datorie care îi stă la îndemână: HARUL, CREDINŢA ŞI FAPTELE BUNE. Situaţiile excepţionale "confirmă regula", cum se spune. Ele sunt "văzute" de către Dumnezeu în mod contextual.
Dacă un african care nu a avut şansa să audă de creştinism, are şi el şansa mântuirii lui, asta nu înseamnă că în creştinism nu există datorii absolut necesare. Oamenii sunt de multe ori ABSURZI, Dumnezeu niciodată!
Mi se pare sau ne invartim in cerc? Hai sa lamurim ceva ca sa nu tot povestim degeaba. Eu cred ca Mantuirea o primesti cand te intorci la Dumnezeu. Nu este un proces ci un eveniment. Apoi in viata pe care o traiesti dupa, mantuirea o pastrezi sau o pierzi. Aici cred ca intervin faptele bune sau pacatele. O viata traita in fapte buna ( bune dupa parerea noastra, ca sunt ca si o haina murdara inaintea Lui. Dumnezeu mai mult se uita la straduinta si motivatia noastra decat consecintele faptelor noastre) ajuta la pastrarea mantuirii. O viata traita in pacat duce la pierderea mantuirii. In ce anume am fost absurd?
Dumnezeu este Calea, Adevarul si Viata.
Exista ''un Domn, o credinta, un botez'' ( Efeseni 6, 7)
Deoarece credinta este cel mai usor de facut lucru de pe lumea asta. Este foarte usor sa crezi atunci cand nu stii, dar imposibil de crezut cand obtii cunoasterea.
În Evrei 11:6 se spune: "De altfel, fără credinţă este imposibil să-i plăcem, fiindcă cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el există şi că devine răsplătitorul celor ce îl caută stăruitor."
Noi avem nevoie de credinţă în primul rând pentru că nu-l putem vedea pe Dumnezeu. De asemenea, avem nevoie de credinţă pentru a fi siguri că Dumnezeu ne va susţine acum şi ne va răsplăti în viitor.
Dar la baza acestei credinţe stau motive întemeiate nu doar un sentiment nefondat, deoarece dacă ar fi aşa nu ar mai fi vorba de credinţă ci de credulitate.
Credinta e altceva fata de ceea ce se propavaduieste in biserici. Noi numim credinta ceea ce nu suntem in stare sa verificam. E un fel de lene sau de mincina (pentru ca sustii ca stii ca ceva e adevarat desi iti dai seama ca nu poti sti acel lucru); dar toata lumea o ridica in slavi, pentru ca e cea mai simpla metoda. Si fara efort.
Mereu lumea are tendinta cu timpul, de a simplifica lucrurile, pentru a deveni mai usoare. Nici religiile nu scapa de asa ceva.
Asta o crezi tu.
Apostolul Petru dupa moartea lui Isus a spus asa; Pocaiti va si intoarceti va la Dumnezeu ca sa vi se stearga pacatele etc etc. Fara pocainta nu este iertare de pacate si deci implicit nici ceea ce ai vrea tu sa crezi prin mintuire.
"Dacă judecăm din cele explicate de teologi, ajungem la concluzia că Dumnezeu a creat omul doar pentru a umple Iadul."Marchizul de Sade
Citatul asta iti raspunde la intrebare in locul meu.
Explicatiile alea ale teologiilor fiind...
Care e dubla predestinare daca ziceai ca Dumnezeu vrea sa umple iadul cu omul?
p.s. Multumesc dar nu sunt domn.
Dubla predestinare:unii sunt predestinati de Dumnezeu sa mearga in Rai inca de inainte de intemeierea lumii si altii sunt predestinati pentru chin vesnic inca dinainte de intemeierea lumii.
Pocăința presupune roade vrednice de ea, păcatul se face de multe ori prin fapte.
Legătura credință-fapte e INDISOLUBILĂ.
Credința nu poate fi dovedită fără fapte. pentru că, altfel ar fi doar o credință formală, rostită din gură și contrazisă prin practică.
Harul apare ca rezultat al concordanței credință-faptă.
Pe axa: rațiune-suflet-acțiune îndreptată înspre pocăință, în interiorul dreptei credințe.
Schemă ce necesită osteneala de toate zilele, nu doar, într-un moment anume pentru că omul, oricând e expus căderii în păcat.
Credinta presupune mai mult decat sa crezi ca exista Dumnezeu, ci sa-i asculti cuvantul. Degeaba crezi ca exista Dumnezeu daca nu demonstrezi ca crezi si prin fapte nu doar prin vorbe.
Pentru ca oricine care crede in El va avea viata vesnica. El nu cere decat sa credem, nimeni nu il poate vedea intr-o forma umana (ceea ce tine de domeniul natural - de limitele mintii umane) insa Il putem privi cu ochii sufletului, avand o deschidere spre domeniul spiritual. El vrea ca noi sa credem in Cuvantul si in Promisiunea Lui pentru ca in acest fel suntem conducatorii Lumii, El a facut lumea aceasta ca noi sa o conducem insa sa nu o conducem singuri ci impreuna cu El.Biblia spune ca atunci cand va veni Duhul Adevarului, va dovedi lumea vinovata in ce priveste PACATUL nu pacatele si apoi explica- pacatul acesta este ca nu l-au primit pe Isus. Dar "tuturor celor care l-au primit, adica tuturor celor care cred EL le-a dat dreptul sa se numeasca fii ai lui Dumnezeu." Si daca suntem fii, suntem si mostenitori deci ne facem mostenitori, prin credinta "tuturor celor care cred le-a dat dreptul" ii include pe acesti "credinciosi" in aceasta categorie de mostenitori. Ei se bucura de cadoul lui Isus.Care e acest cadou? O viata noua! Una in care te ridici biruitor, una in care nu mai esti victima, nu mai esti cel trantit la pamant, ci esti cel care se ridica si devine tare. Acel miel care a devenit Leu! Nu vreau sa spun ca nu vei mai cadea, sau nu vei mai fii trantit, insa acesta nu va mai fii un stil de viata. Vei sti sa te ridici biruitor, fara sa mai fii atat de ranit si zdrobit si fara sa ramai acolo in intuneric si descurajare, unde nu poti vedea nici o speranta. Ci vei stii ca e o viata noua in care ai inceput sa pasesti. Si simti ca viata incepe sa pulseze in tine.Biblia spune ca Isus e Rege al regilor. Ce inseamna asta? Tineti minte cand Isus spunea fariseilor "Eu am spus in vechime ca sunteti dumnezei!" Chiar asa? Un caine da nastere la un caine. O pisica la o pisica, un cal da nastere la un cal, un om da nastere la un om si atunci, Dumnezeu da nastere la ce? Exact! Rege al regilor inseamna ca noi suntem regi, iar El este rege al tuturor regilor, rege peste toti regii. Domn peste toti domnii, deci noi suntem domni. Imparat al imparatilor.deci suntem de vita roiala Si atunci cum traim? Tot ca niste rame, tarandu-ne prin viata? Intrebare: Cine vrea cu adevarat sa traiasca? Ma refer sa traiasca. Hm? Eu vreau! Well, e deja in tine prin Isus. Poti apuca asta prin credinta? Atunci crede asta, si incepe sa investesti in viata ta, rostind aceste lucruri peste tine, in profida tuturor aparentelor. Crede ce El spune despre tine, in profida a tot ceea ce e aparenta in viata ta. Dar cand il crezi pe El, tot ce vezi in viata ta acum, se va comforma. Nu peste noapte, dar se va intampla! Credinta! Viata din abundenta. Sa traiesti! Prin Isus, cu Isus, si pentru Isus.
"Caci prin har ati fost mantuiti prin credinta; si aceasta nu vine de la voi ci este darul lui Dumnezeu.Nuprin fapte ca sa nu se laude nimeni" acesta este raspunsul citat din biblie.
-
anonim_4396 întreabă:
14 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
