Eu sunt ateu,nu cred in existenta lui Dumnezeu.
Voi crestinii il considerati tata pe Dumnezeu.
Puteti sa imi spuneti ce fel de tata ar fi atat de crud incat sa isi pedepseasca copiii lasansu-i sa se chinuiasca in aceasta lume doar pentru ai testa,avand ca rasplata raiul?
E ca si cum un om si-ar parasi copiii,iar dupa ce cresc vrea sa ii aiba langa el ispitindu-i cu promisiuni.
Dumnezeul in care credeti voi este doar expresia si produsul slabiciunii umane,religia v-a fost bagata pe gat de cand v-ati nascut, nu vi sa permis sa alegeti ce fel de cale ati vrea sa urmati, iar acum vi se pare normal sa continuati sa il slujiti pe Dumnezeu. De ce nu vreti sa acceptati adevarul?
Ordonare:
Cronologică
Dumnezeu nu pedepseşte pe nimeni!
Cum este posibil ca Dumnezeu să fie IUBIRE, dar să existe şi nefericire de durată?
Un singur răspuns: nu este consecinţa alegerii Lui şi a iniţiativei Lui, ci a RESPECTĂRII LIBERTĂŢII omului şi consecinţa unei mari PĂRĂSIRI: A OMULUI care Îl părăseşte pe Dumnezeu, îl ignoră toată viaţa, îşi părăseşte Sursa Fericirii şi vieţii lui…
Situaţia aceasta riscă să se cronicizeze, devenind "de durată", tocmai pentru că omul este de la bun început o "investiţie veşnică", pentru veşnicie…
Răspunde
O veste bună (şi de ce n-ar fi aşa) este aceea că noi suntem arhitecţii propriului nostru destin, ai propriei noastre fericiri!
Dacă Dumnezeu este văzut ca "Sursă" a existenţei noastre, "Dăruitorul" vieţii, iar viaţa noastră ca "dar" ar fi văzută doar ca o temporară "lumânare" aprinsă, există tentaţia pentru unii să-şi folosească libertatea pentru a fi total "independenţi", pentru a se separa de Creator, de un "Părinte ceresc".
Când "lumânarea" e aprinsă, când "viaţa" îţi inspiră că tu eşti "buricul pământului", există riscul ca cineva să se simtă "dator" să sfideze pe "Dăruitor" şi să "verifice" până la ce "îndepărtare" de "Sursă" (de Dumnezeu) se ţine aprinsă lumânarea, pierzând din vedere că aceasta are un "fitil" limitat...
Dar ce te face pe tine sa crezi ca Dumnezeu isi pedepseste copiii? Cauzele suferintei sant multiple:
(1 Ioan 5:19) Ştim că provenim de la Dumnezeu, dar întreaga lume zace în puterea celui rău.
Acest verset demonstreaza doaua aspecte:1 Este satan cel care conduce aceasta lume si datorita lui exista atata suferinta
2Cei care nu cred in Dumnezeu, fara sa isi dea seama il urmeaza pe satana.
(2 Corinteni 4:4) printre cei necredincioşi, cărora dumnezeul acestui sistem le-a orbit mintea, ca să nu poată pătrunde în ea lumina glorioasei veşti bune despre Cristos, care este chipul lui Dumnezeu.
Cum se spune si aici a orbit mintea oamenilor ca sa nu mai creada in el
Pentru celelalte cauze ale suferintei intra aici http://www.jw.org/ro/publicatii/reviste/wp20130901/mor-oameni-nevinovati/
Dumnezeu nu pedepseşte pe nimeni!
Cum este posibil ca Dumnezeu să fie IUBIRE, dar să existe şi nefericire de durată?
Un singur răspuns: nu este consecinţa alegerii Lui şi a iniţiativei Lui, ci a RESPECTĂRII LIBERTĂŢII omului şi consecinţa unei mari PĂRĂSIRI: A OMULUI care Îl părăseşte pe Dumnezeu, îl ignoră toată viaţa, îşi părăseşte Sursa Fericirii şi vieţii lui…
Situaţia aceasta riscă să se cronicizeze, devenind "de durată", tocmai pentru că omul este de la bun început o "investiţie veşnică", pentru veşnicie…
Este posibil ca omul să se încrânceneze pe o poziţie a răului? Omul, ar putea el păstra în mod continuu calea "îndepărtării"?
Dacă vedem exemplul "duhurilor răutăţii" care nu intenţionează să se întoarcă din calea lor rea… înţelegem că din păcate este posibilă şi omului această experienţă a "încleştării" în ură faţă de semeni, faţă de Creatorul său…
Dumnezeu nu chinuieste pe nimeni, iadul e o inventie a omului.Ieremia7:31.Dumnezeu este iubire. 1Ioan4:8
Omul este investiţie VEŞNICĂ! 
Luca16, 22: Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
Luca16, 23: Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
"Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat." Ecclesiast 12, 7
„Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El A PUS ÎN INIMA LOR (a tuturor) şi VEŞNICIA, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit."- Ecc. 3, 11
"Fiecăruia (SUFLETELOR DE "DINCOLO") dintre ei li s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până când se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi fraţilor lor care aveau să fie omorâţi ca şi ei" Apocalipsa 6, 9-11
"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu vă mai pot face nimic. Am să vă spun de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Acela care după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de Acesta să vă temeţi" Luca 12, 4
E posibil ca Dumnezeu să fie IUBIRE, dar să existe şi nefericire de durată?
Un singur răspuns: nu este consecinţa alegerii Lui, ci a LIBERTĂŢII OMULUI... 
E consecinţa RESPECTĂRII LIBERTĂŢII omului şi consecinţa unei mari PĂRĂSIRI: A OMULUI care Îl părăseşte pe Dumnezeu, îl ignoră toată viaţa, îşi părăseşte Sursa Fericirii şi vieţii lui…
Situaţia aceasta riscă să se cronicizeze, devenind "de durată", tocmai pentru că omul este de la bun început o "investiţie veşnică", pentru veşnicie…
Dumnezeu este IUBIRE!
El nu pedepseşte pe nimeni...
Omul este însă o "investiţie veşnică", şi în acest context, el având şi libertate, riscă să facă alegeri greşite, de îndepărtare de Dumnezeu, etc... 
Situaţia îngerilor răi care în mod deliberat s-au îndepărtat de Dumnezeu, demonstrează acest lucru...
Accept adevarul ca Dumnezeu poate nu exista sub forma fizica dar stiu ca exista sub forma pshica, sufleteasca toti suntem El noi toti il formam pe el ca pe un puzzle iar el ne formeaza pe noi ca oameni, ne face mandri de ce suntem si ne va face mai buni ca credem in El, credem in compasiune, credem in miracol, credem in speranta. Nu trebuie sa vezi mereu ca sa crezi. Si ce vrei tu sa faci aici, nu imi vei schimba prejudecata asupra lui nu voi uita sa cred in ce am zis mai sus, nu o sa incetez pentru ca imi spui tu. Fiecare cu credinta sa, eu poate nu ma duc la biserica dar gandesc asa ca El face parte din mine si eu fac parte din El. Unele lucruri consuma timp pentru a le intelege.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
