Imi spun si mie ateii, cum si de ce au devenit atei?

Demult nu am mai văzut pe cineva care poate abera atât. Trebuie să te faci politician. : ))

Nu era mai simplu să spui "eu cred în zeul meu imaginar şi mă doare undeva dacă crezi şi tu în el sau nu"? Te(/ne)-ai fi scutit de atâtea romane... : ))

Oare asa sa fie? Din toti cei care sunt atei, orice fel de marca ar fi fost, doar trei - patru au stiu sa fie fair-play cu mine (am fost facut in mod direct prost, idiot, nestiutor, etc, etc), si eu nu cred ca sunt tipul de om care sa nu fiu fair-play, atita timp cit imi place sa iau in considerare si alte puncte de vedere si imi place sa respect omul de linga mine. Ca sunt ferm convins pe pozitia mea, asta e altceva, am motive serioase. Dar niciodata nu am incercat sa ma iau in vreun mod urit de vreun ateu sau necredincios. Si asta pentru ca consider, si asa si este, ca un crestin autentic nu poate sa faca ceva lipsit de fair-play. La urma urmei, daca ideea principala in crestinism e sa iti iubesti semenii, atunci vei stii sa tii cont ca trebuie sa fii fair-play, si nu numai intr-o discutie, ci in orice aspect al vietii. Insa realitatea e alta. Multi doar pretind ca cred, altii sunt abia la inceputul cautarii lor, iar altii sunt doar indoctrinati, desi sunt ferm convinsi ca sunt crestini. E trist, dar am vazut discutii cu crestini care intre ei au ajuns sa se ia la cearta si sa isi spuna lucruri urite pentru lucruri mici pe care le discutau. Asta nu tine de crestinism. Si de aceea ateii au dreptate, daca e sa se ia dupa ce vad, insa daca e sa caute sa vada cum sunt acei crestini care chiar sunt crestini, care stiu sa vorbeasca frumos, sa fie saritori, sa ajute, sa inteleaga, sa iubeasca, atunci ar intelege ce inseamna cu adevarat crestinismul, dincolo de indoctrinare, sau de pretentia unora de a fii crestini. Si asta le-ar da de gindit.
Adevarul e ca subiectul religie face ca fair-play-ul celor de aici sa cada la o parte, indiferent de tabara din care fac ei parte.

Deja m-am saturat de scuzele tale penibile. Nu mai incerc pentru ca oricum nu o sa prezinti dovezi pentru zeul tau. Zi mai bine ca nu ai.

Tot timpul asa faceti :
X - AM DOVEZI!
Y - Prezinta-le.
X - Apai sa vezi ca...

Jalnic.

Macar nu mai fi tupeist. Daca nu esti dispus sa prezinti dovezile, nu o arde cu "am dovezi" iar daca nu ai dovezi (si chair nu ai), cel mai corect este sa recunosti ca nu poti sa prezinti asa ceva.
Daca ai fi avut dovezi cu adevarat bune le-ai fi prezentat de mult.
Tot ce ai prezentat au fost niste scuze.

Bine pa.

Zici bine, dar oricat de mult comentam aici tot nu o sa aflam raspunsul la intrebarile : "Cine a creat omenirea?" ( "Ädam si Eva / Maimute / Extraterestrii ), "Exista zei?","Scopul existentei noastre?" etc. Oricine si-ar dori sa afle toate aceste lucruri dar ma indoiesc ca le vom afla prea curand.

Daca credeti in reincarnare irositi-va aceasta viata pentru o astfel de discutie. Spun acest lucru deoarece pe domeniul religie se poate dicuta la nesfarsit. Sunt N si N de variante in care oamenii cred. Acest domeniul este unul subiectiv iar de cele mai multe ori indivizii care vin cu anumite teorii nu pot veni si cu dovezi solide. Cand o sa avem un raspuns incontestabil la intrebarea "Ce se intampla dupa moarte?" abia atunci putem crede cu adevarat in ceva si putem contesta teoriile din opozitie.

Atata timp cat acest raspuns nu exista oficial, fiecare individ are dreptul sa creada ce vrea.

Adevărul e că nu înţeleg de ce ai luat-o personal (nu am generalizat) şi de ce eşti de părere că ateii nu respectă creştinii care sunt la locul lor (şi sunt mulţi), dar mă rog.

Cert este că ateii nici nu ar exista, dacă nu ar exista credincioşi (noţiunea în sine şi-ar pierde utilitatea) şi nici nu ar intra la această categorie, dacă nu ar fi provocaţi de unii credincioşi, în mare parte creştini...cu idei fixe şi obiceiul de a îndoctrina, de a judeca, de a ameninţa şi de a jigni.
Creştinismul (şi nu numai) este cauza, iar ateismul doar efectul.
Deşi, fireşte, sunt şi foarte mulţi oameni de nota zece printre creştini, cu care este o adevărată plăcere să discuţi şi care merită tot respectul, dar cred că dacă e să fii om, vei fi, indiferent de convingerile tale religioase. Relevanţa acestora, în opinia mea, este mult prea supraestimată.

Daca ramai asa cum esti, nu le aflii niciodata.

Afla tu si pentru mine.

Nu pot afla pentru tine Daca se putea, nu mai punea Gaia astfel de intrebari

Pana la urma Gaia are "scuzele" lui iar noi pe ale noastre. El este de parere ca daca nu vezi nu exista. Totusi sunt multe lucruri care exista si nu se vad(nu au o structura solida) : "Iubirea, prietenia, curajul etc". Nu stiu cum se roaga altii sau mai de graba cui, dar eu ma rog "creatorului" pe care il numesc Dumnezeu. Nu trebuie sa fac pe C. Columb sa descopar eu, o sa se afle cu timpul.

Bineinteles

Exact.

Invers nu se poate, pentru ca ateismul este fara valori, deci "concret" ateism nici nu exista, el are "valoare" doar explicativa(la fel cum este cuvantul nimic, el este doar pentru a explica, intelege lucrurile). Credinta are valori, ea sustine supranaturalul, dar este fara suport, iar asta il face un plus adus realitatii, pentru ca el depaseste limita noastra, realitatea.

Ce spui tu acolo nu demonstreaza ca ateismul nu are o baza logica. Ai cam luat-o pe langa, pe aratura. Logica nu are nevoie de toata cunoasterea, ea are nevoie doar de datele problemei. Nu trebuie sa colinde omul tot universul pentru a-si da seama de niste lucruri, nu trebuie sa vada sau sa simta totul pentru a-si da seama de niste lucruri. Sa presupunem ca o pisica si un soarece intra intr-o teava, tu nu vezi ce se intampla, in schimb auzi niste zgomote/sunete din care poti trage o concluzie - ce s-a intamplat. Omul nu se poate apropia de soare, totusi stie foarte multe despre el.

Exemplul tau cu moneda nu este valabil. Moneda este ceva ce am avut, concret, iar gasirea ei(sau nu) depinde de niste factori: "am pierdut-o in casa, mai exact unde puteam sa o pierd, putea sa mi-o fure cineva?" Cu o moneda de valoare nu joaca nimeni fotbal prin camera, daca am datele problemei rezolv problema, "moneda este in canal, sau este la hotul respectiv", sau gasesc moneda dezertoare in camera sub pragul usii. Insa in cazul lui dumnezeu ar trebui sa caut o moneda ce nu am avut-o, sa sper ca cineva a ascuns moneda(dorita de mine) in camera mea, sau sa cred ca moneda trebuia sa fie o anexa indispensabila camerei mele, dar credinta mea sa nu aibe un suport concret, sa fie specificata in contract, ci doar "filozofia" mea... influentata de sentimentele mele.

Dar oricum si tu ai anumite principii care ti le-ai format, si in sinea ta la un examen spun..vai ce bine ar fi sa am noroc sa imi pice ce am invatat..deci te gandesti la ceva/cineva care te-ar putea ajuta in acel moment, critic pentru tine!

"sa am noroc sa imi pice ce am invatat"... daca inveti nu ai de ce sa spui asa ceva nu? Nu e greu sa inveti. Eu cel putin am un mic avantaj si anume : nu trebuie sa petrec mult timp ca sa inteleg ceva. Daca imi zici ceva si mi se pare interesant, cel mai probabil cand se termina ora am invatat ce ai predat. Daca chiar e plictisitor, cateva minute in plus acasa si am invatat.
"care te-ar putea ajuta in acel moment"... nu, chiar nu am facut asa ceva. Daca nu inveti, iei o nota rea. Daca inveti, iei o nota buna. E simplu nu? Daca nu inveti, poti sa te rogi cui vrei ca tot iei o nota rea.

Revin la partea cu "sa pice ce am invatat". Au fost materii pe care le-am considerat exagerat de plictisitoare si nefolositoare. Cand a fost vremea testului, nu am zis "sa vina ceva ce stiu" si nu am cerut ajutorul unui "ceva/cineva". Erau 2 variante : fie o sa stiu, fie nu o sa stiu. Daca stiu bine, daca nu iar e bine. Nu m-am agitat zicand "oh vai, iau o nota mica". Nu mi-a pasat de chestia asta si nu am reusit sa inteleg oamenii care plang din cauza ca iau o nota mica sau pe cei care se roaga pentru note mari.

In loc sa zici "sa pice ce am invatat", nu mai bine chiar inveti si atunci tot timpul o sa vina ai invatat? Mai simplu de atat nu poate sa fie.

De cand eram mic nu am inteles chestia cu zeii. De la 12 ani am inceput sa renunt din ce in ce mai mult la chestiile astea pentru ca am inceput sa le consider simple povesti gen Alba ca Zapada. Tot timpul am cerut dovezi pentru chestiile "psiho-pupu" si nu am primit nimic concret.

A fost o perioada in care timp de o saptamana credeam ca vad "chestii". In loc sa accept pur si simplu ca acele chestii tin de "psiho-pupu", am incercat sa-mi dau seama care a fost cauza si am realizat ca "dormitul putin + lipsa apei + mult suc =/= love".

Daca vrei sa cauti raspunsul la intrebari il gasesti.

"daca nu vezi nu exista"... GRESIT. Corect ar fi fost "daca nu ai dovezi nu am de ce sa cred ca exista".

"Iubirea, prietenia, curajul etc"... stii ca astea, folosind anumite aparate pot fi observate/testate nu? Au loc in creier. Oare cum stiu asta? Pentru creatorul tau ce folosesti? Dumnezometru? Vreau si eu unul.

"Nu trebuie sa fac pe C. Columb sa descopar eu"... de ce sa nu faci pe Columb? De ce sa nu descoperi tu? De ce sa accepti ce iti spun altii si sa nu cauti singur/a? E greu sa gandesti pentru tine nu? E mai usor sa accepti ce iti spun altii de cat sa descoperi tu.

"o sa se afle cu timpul. "... Bullshit. Totul tine de DOVEZI. Daca nu poti sa prezinti asa ceva, nu poti sa pretinzi ca zeul X chiar exista. Daca nu ai dovezi, cel mai corect este sa zici " eu cred ca" sau "parerea mea e ca".

Pe bune acum, de ce nu veniti cu propriile voastre argumente? De ce trebuie sa dai chestii auzite de la altii sau luate cu copy-paste? E chiar atat de greu sa ganditi pentru voi?

Eu sunt diferit de restul... Nu imi pasa de dovezi sau de ce zic altii, mi-am facut propriul gen de religie : Cred in Dumnezeu, cred in reincarnare, cred in viata de apoi, nu cred in post / in superstitii etc. Nu spun ca ateii gresesc, de aceea am zis "Voi cu scuzele voastre noi cu ale noastre" pentru ca nu se stie cine are dreptate, dar fiecare isi alege si isi urmeaza propria credinta . Nu ti se pare corect asa?

Copiez 2 raspunsuri pe care l-am lasat la o alta intrebare :

1 - "Nu-mi pasa ce crezi atat timp cat nu te bagi in vietile altora sau nu ceri ca drepturile unora sa fie interzise pe motive idioate gen "zeul meu nu vrea asta". Daca te bagi in viata si in drepturile altora, eu spun ca esti dator/datoare cu niste dovezi clare cum ca zeul tau chiar exista."
2 - "Fara dovezi, cel mai corect este sa zici "uite, eu cred in asta. Nu am cum sa dovedesc, dar asta e ce cred eu si este suficient PENTRU MINE. Daca nu vrei, tu nu esti obligat sa crezi ce cred eu". Mai simplu de atat nu pate fi."

Ce zici, am dreptate?

Da, ai dreptate. Am prieteni atei si vorbim cate ceva de religie doar in ora de religie . Adica nu e ceva "waw" ateu... hai sa vorbim despre asta. Apropo tu cum crezi ca au aparut oamenii? Adica m-am saturat sa aud prostii gen "Adam si Eva / Maimute etc.

Cum au aparut oamenii sau cum a aparut viata? Ai grija ca sunt 2 chestii diferite.

1 - Oamenii... evolutie.
2 - Viata... abiogeneza.

Nu inteleg de ce multi confunda evolutia cu aparitia vietii sau CU COsmologia. Am intalnit cazuri aici pe TPU.

In primul rand asa te nasti,te nasti un om normal si apoi te trezesti intr o societate in care frica si prostia sunt inca la mare moda, eu unu am incercat sa mi pun intrebari si sa incerc sa mi raspund singur sa fiu sincer si incet incet m-am trezit la realitate si mi am dat seama ca traiesc intr o lume bolnava...http://www.youtube.com/watch?v=88GTUXvp-50

Tu iti dai seama ce ai zis? - "Nu trebuie sa colinde omul tot universul pentru a-si da seama de niste lucruri, nu trebuie sa vada sau sa simta totul pentru a-si da seama de niste lucruri." Si atunci cum ramine cu stiinta, care trebuie sa vada, sa simta, sa cerceteze totul? Parca voi ateii ziceati ca nu credeti pina nu vedeti si ca stiinta se rezuma doar la asta... Ce spui tu nu e stiinta, chestia cu soarecele si pisica de pe teava e doar o presupozitie, daca nu e un soarece si e un pui de sobolan, pe care, desigur, tu nu il vezi, dar banuiesti ca este un soarece? Daca e dupa stiinta, trebuie sa te multumesti cu foarte putin, nu-i asa? In rest, ce zici tu sunt fie presupuneri, fie deductii logice, care totusi sunt adevarate daca sunt facute in mod rezonabil - am mai vazut eu tipi care deduceau logic unele chestii, insa te inspaiminta logica lor, si atunci e clar ca logica depinde de cel ce o trage, si asta inseamna o mai mica sau mai mare marja de eroare.
"Logica nu are nevoie de toata cunoasterea, ea are nevoie doar de datele problemei". Da, aici am gresit. Nu ai nevoie de
toata cunoasterea in cazul lui Dumnezeu. Nu trebuie sa stii totul despre un motor de masina ca sa ajungi sa crezi in Dumnezeu. Si la fel de alte mii de lucruri. Insa in ce priveste tot ce se poate stii despre Dumnezeu, adica datele problemei, tot ai de-a face cu un volum de date imens pe care trebuie sa le iei in considerare, si asta doar cu privire la verificarea daca El exista sau nu.
Cit despre exemplul cu moneda, imi plac ecum ai pus problema. Eu am ridicat-o din punctul meu de vedere, cum ca ar fi in casa (Ca Dumnezeu exista), tu cum ca nu e in casa (ca Dumnezeu nu exista). Dar hai sa presupunem ca El exista, ca moneda se afla in casa, si tu nu stii. Si sa schimbam un pic datele problemei. Un prieten al tau iti spune mai in gluma, mai in serios ca a ascuns in casa ta ceva de valoare care e cadoul lui de ziua ta, si nu il crezi. Te pui totusi si cauti. Vei putea spune ca a fost o gluma, ca acel lucru nu e in casa, doar cind vei fi sigur ca ai cautat peste tot si nu l-ai gasit. Sper acum sa pricepi ce voiam sa zic.
Si sa stii ca credinta mea are un suport concret, eu am gasit "moneda". Pentru mine nu mai e o credinta, e o certitudine. Si imi doresc din inima sa o gasesti si tu!

Pe cine încerci să convingi că ai o credinţă de neclintit şi aceasta se bazează pe o logică perfectă, pe ceilalţi sau pe tine?

Parcă nu l-aş vedea pe un om sigur pe el pierzând atâta timp cu explicaţii şi încercări de a demonstra unor străini că are dreptate.
Ce contează ce cred alţii, contează să crezi tu, nu?

A intrat un spiridus in creierul meu si a lăsat lumina aprinsa.

Satana e de vină...

Mai Cristi, tu imi faci impresia ca nu am cu cine discuta. Eu nu am spus ca omul isi da seama de niste lucruri fara sa vada nimic, el vede niste aspecte, vede o teava, vede un SOARECE(omul e specialist...si are ochelarii pe ochi, sau daca vrei sa-ti inchid gura, el face un experiment) care intra in teava si mai vede o pisica care intra dupa SOARECE, apoi nu mai vede ce se intampla in teava, dar aude niste zgomote si niste chitaieli, iar asta il face sa INTELEAGA deznodamantul, ceea ce NU a VAZUT(esentialul ce am vrut sa-l scot eu in evidenta prin exemplul dat).
Eu am dat doar un exemplu, iar esentialul era sa arat ca se pot face deductii logice fara a vedea totul, dar tu doar ca sa te ai in treaba incerci sa baci bete in roate. Exemplul eu l-am dat, eu sunt producatorul, eu sunt regizorul, eu aleg rolurile si scenariul, eu finantez si eu sunt specialistul in cazul asta. Rolul a fost castigat de soarece, sobolanul a picat testul! Puteam sa-ti prezint un scenariu mai detaliat, sa introduc niste aspecte la care tu nu mai puteai sa vii la mine cu nici-un "daca". Intelegi! Hai ca-ti dau alt exemplu.
Sa presupunem ca cineva isi cumpara o casa, iar baia si bucataria acelei case sunt despartite de o camera. Intr-o zi cand acea persoana vine de la servici isi gaseste camera inundata si vede ca din perete, undeva pe la mijlocul camerei, curge apa. Ce concluzie poate sa traga persoana(tinand cont ca el nu a incastrat nimic in perete, nu a vazut ce este in perete, nu i-a spus nimeni ce este in perete si nici nu s-a informat ce este acolo in perete)? Ca peretele a absorbit umiditate, s-au format niste nori in el, iar dintr-o data a inceput sa ploua? Nu, experienta lui avuta de la realitate ii spune ca este imposibil, si ca legile universului nu ingaduie. Concluzia lui va fi: "S-a spart o teava de apa!" Dar de unde stie de acea teava? Nu a vazut-o! Deductie logica.

Eu nu am spus nimic de stiinta, eu nu am intentia de a apara stiinta, tu ai facut o afirmatie ca ateismul nu are o baza logica, iar eu ti-o pot combate doar cu experienta mea de viata, fara a avea nevoie de stiinta. Toti, care avem putina experienta de viata, facem deductii logice, pentru ca legile fizice sunt fluente...si aceleasi, iar asta ne ajuta sa stim cum functioneaza realitatea. Stiinta functioneaza la un nivel mai inalt, intra in profunzime, cu calcule precise, si tine cont de "toate" aspectele. Sunt cazuri in care se presupune si sunt cazuri in care sunt deductii logice, clare fara "daca-uri".

Referitor la acel cadou, adevarul sau neadevarul afirmatiei prietenului meu depinde de o mie de aspecte. Eu as putea sti daca a spus adevarul sau nu fara a cauta prin toata casa. Un cadou de valoare il ofera doar un prieten bun, iar pe un prieten bun il cunosc ce-l duce capul, in general stiu cand minte si cand nu, glasul si expresia fetei il tradeaza daca minte, plus alte si alte aspecte de care as tine cont referitor la acea afirmatie. In fine, nici aceasta presupunere nu este un exemplu prea bun. Nici cu el nu argumentezi ca ateismul nu are o baza logica. Mai cauta.

Nu am devenit, asa ne-am nascut..pe parcurs religia ne-a fost bagat pe gat, si atunci neavand liberul arbitru datorita varstei la care nu puteam hotari singuri ce e cel mai bine pentru noi se pare ca am inghitit... Dupa ce treci de varsta in care esti controlat de ceilalti si incepi sa gandesti tu singur, sa zicem ca ne dam si seama ca religia este o mare porcarie.din pacate nu toti..adica nah, crestinii, e mai usor pentru ei sa credea intr-un Dumnezeu, decat sa creada in ei si in alegerile lor... Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru, dar daca nu facem ca El ne trimite pe toti in Iad.dar ne iubeste! ..nah dati seama singur de asta, si o sa vezi ca nu exista niciun Dumnezeu, incepe sa crezi in tine! Nu intr-o putere divina de care nimeni nu stie sigur daca exista sau nu!

Esti dragut. Esti chiar foarte dragut. Uite cum stii sa lasi ce crezi ca ateu deoparte, si sa ne dai si noua crestinilor dreptate - "esentialul era sa arat ca se pot face deductii logice fara a vedea totul". Pai asta facem noi crestinii de 2000 de ani. Stii ce ma deranjeaza, aproape ca ma supara? E faptul ca ateii cer dovezi vizibile ale existentei lui Dumnezeu, e ca un leit-motiv la voi, ideea e "nu cred pina nu vad". Insa ce zici tu acum, ar trebui sa infirme total ce spuneti cu privire la existenta lui Dumnezeu. Adica de unele lucruri poti spune ca ai dreptul sa faci deductii logice, pentru ca nu le vezi, iar cu privire la existenta lui Dumnezeu trebuie musai sa Il vezi, nu merge prin deductii logice. Ei, tocmai deductiile logice cu privire la fapte, la realitati intimplate in viata cuiva il determina sa ajunga sa creada in Dumnezeu. Nu Il poate vedea pe viu, dar Ii poate vedea actiunile, si poate trage concluzii, adica sa deduca logic ca Dumnezeu exista. Insa intotdeauna cind am zis asta, nici un ateu nu a acceptat ce am zis. Insa vii tu si zici ca e valabila chestia cu privire la deductii logice, asta in ce priveste alte lucruri. Daca te-as lua in privinta lui Dumnezeu, desigur, ideea e: "nu cred pina nu vad". De ce e asa? Nu stiu. Nu ar trebui sa fie la fel si in privinta lui Dumnezeu, da, nu Il poti vedea, dar sa cauti incit sa vezi ce se intimpla, cum influenteaza El oamenii, lumea, incit sa poti face anumite deductii logice clare, care sa te duca pe pozitia de a crede (sau nu, daca nu gasesti acele dovezi)?
Cit despre exemplul cu cadoul, era doar o pilda. Si desigur ca isi are deficientele ei. Si nu are rost sa ne pierdem in amanunte. Incearca sa vezi ce am vrut sa spun, care e ideea de baza.
Sa ai o seara faina, si iti doresc sa Il descoperi pe Dumnezeu si tu, incit, pe baza deductiilor logice, sa ajungi si tu sa crezi in El, asa cum eu si multi altii au facut-o! Nu doar sa vrei sa Il vezi.

Nu pe mine vreau sa ma conving, ci pe altii. Si nu vreau sa ii conving cum ca credinta mea are o logica perfecta. Daca era asa, azi nu mai eram crestin. Credinta depaseste logica. Insa incerc sa lupt cu armele celor cu care am de-a face. De ce o fac? Cind gasesti pe un ocean agitat, naufragiat fiind, o barca, si mai vezi si pe altii, zbatindu-se in apa, incerci sa ii faci sa vina la barca, ca sa scape si ei. Cam asta incerc eu sa fac. Lumea merge spre distrugere, fie autodistrugere, fie distrugere cauzata de raul pe care il face, si ce incerc eu sa fac e sa ii atentionez pe cei din jurul meu ca exista o solutie de salvare, exista o barca cu care pot scapa. Oare nu ar fi tragic, ca, dupa sfirsitul tuturor lucrurilor sa vina oameni la mine sa imi spuna "stii, Cristi, tu ai stiut, noi nu am stiut, si uite unde am ajuns, si putea fi alta soarta noastra daca tu doar ne spuneai!" (Asta in contextul exitentei vietii dupa moarte si a iadului)
Deci, conteaza ce cred ceilalti. Asta daca imi pasa de ei, de sufletele lor, asa cum Hristos imi spune sa o fac. Problema e ca noi oamenii ne-am separat atit de mult in egoismul nostru unii de altii incit nu ne mai pasa de ceilalti, nu mai conteaza ce cred ceilalti, nu ne mai pasa catre ce se indreapta, nu ne mai intereseaza viata lor, ci doar pe a noastra. Eu nu vreau sa ma inchid in cochilia mea si sa imi pese doar de mine, doar de ce cred eu.