Intrebarea e jos.Cititi articolul inainte.

Ateiştii se grăbesc să arate faptul că de-a lungul istoriei un mare număr de oameni au fost omorâţi în numele religiei; dar ei uită să menţioneze zecile de milioane de oameni ce au fost ucişi de conducătorii care se auto-slăveau şi care erau conduşi în acţiunile lor de ura împotriva lui Dumnezeu şi a religiei. În numele ateismului, au fost omorâţi cel puţin 100 de milioane de oameni, dintre care 65 de milioane au fost omorâţi în timpul regimului comunist-ateist din China, iar 20 de milioane de către regimul leninisto-stalinist ateist din fosta Uniunea Sovietică.
Mustăţile lui Stalin şi răspunsul cinic al unui mare ateist
Un mare ateist al lumii, Richard Dawkins, a dat un interviu în care era rugat să se explice cum vede el legătura dintre zecile de milioane de morţi din timpul domniei lui Stalin şi credinţa sa ateistă. Răspunsul lui Dawkins a fost următorul: nu există legătură între ateismul lui Stalin şi crimele sale! "Stalin avea şi mustăţi…n-am putea folosi aceeaşi logică pentru a spune că Stalin şi-a omorât oamenii întrucât avea mustăţi?"…iată răspunsul "savant" al lui Dawkins!
Această replică are în ea un grad atât de mare de prostie, încât nici nu ar trebui să fie băgată prea mult în seamă. Totuşi, pentru a fi corect, voi răspunde pas cu pas acestei remarci "inteligente".
A fost filozofia ateismului, promovată cu atâta ardoare de către liderii comunişti ai lumii, responsabilă pentru crimele în masă înfăptuite de lideri ca Stalin, Mao sau Pol Pot? Să ne uităm la câteva fapte ce ne vor ilumina, pe care militanţii ateişti ar prefera să nu le cunoască.
Religia, opiumul poporului…pentru aceasta preoţii trebuiau exterminaţi cu orice preţ!
1) Liderii comunişti au fost motivaţi de o puternică dorinţă în a-şi impune ideologia lor asupra întregii lumi. În cadrul ideologiei lor se afla şi "eradicarea religiei", definită de către ateistul Karl Marx ca fiind "opiumul poporului". Conform lui Marx, religia a făcut ca masele să poată fi controlate de către cei bogaţi şi puternici, şi că singura cale de a elibera poporul din această apatie este aceea a eradicării concepţiei lui Dumnezeu şi a religiei. Lenin a îmbrăţişat această ideologie, ca şi Stalin, de altfel.
Introducerea ateismului a fost considerată a fi o cerinţă critică pentru succesul comunismului, şi trebuia să fie implementat cu orice costuri. Indiferent ca acest lucru presupunea arestarea, torturarea şi omorârea preoţilor sau călugărilor sau arderea din temelii a bisericilor şi mănăstirilor. Să dăm doar în exemplu: în URSS, în intervalul 1937-1938 au fost omorâţi numai puţin de 100.000 de preoţi de către forţele de securitate ruseşti, conduse de ateistul Stalin!
Marxism-leninismul a fost avocatul constant al suprimării şi dispariţiei credinţelor religioase, ca urmare a caracterului lor "neştiinţific şi superstiţios". În anii 1920 şi 1930, în fost URSS, existau organizaţii ca "Liga Militanţilor Ateişti" ce erau foarte activi în propaganda anti-religioasă.
Ateiştii n-aveau nicio frică de pedeapsa divină…aşa că puteau ucide fără nicio remuşcare
2) Adepţii extremişti ai lui Karl Marx n-au fost în nici într-un fel stânjeniţi, în setea lor de sânge, de frica pedepsei unui Creator, ca urmare a acţiunilor lor criminale. Astfel, ateismul a fost extrem de eficient, întrucât acest "factor limitator" (frica de pedeapsă divină) a fost eliminat. Din moment de scopul scuză mijloacele, aşa cum ne-a învăţat Machiavelli, comuniştii ateişti puteau face orice era necesar pentru a aduce "paradisul" clasei muncitoare. Întrucât opoziţia se dovedea a fi, în unele cazuri, puternică şi rezistentă, erau necesare măsuri drastice. Aceasta înseamnă că un mare număr de oameni erau ucişi, pentru că refuzau să-şi abandoneze credinţele lor religioase, iar alţii erau trimişi în lagărele de deportare.
Ateiştii zei
3) Liderii comunişti şi ateişti, au devenit, în proprii lor ochi, ca "zei" supremi, atotcunoscători, omniescenţi şi puternici. Să ne amintim doar de "Tătucul" Stalin, adevăratul "tată spiritual" al oamenilor muncii. Aceşti lideri aveau un control total asupra vieţilor oamenilor şi asupra celor care trăiau sau mureau. Fiind "zei", ei îşi impuneau ideile lor malefice asupra maselor, cu brutalitate şi fără milă.
Oamenii nu erau ucişi pentru că nu purtau mustaţă ca Stalin, ci pentru că credeau în Dumnezeu
4) Oameni ca Stalin erau interesaţi în propagarea unei ideologii, nu a unei ţinute. Nimeni nu a fost persecutat în Uniunea Sovietică pentru că n-ar fi avut o mustaţă ca Stalin, n-ar fi purtat o uniformă ca a sa, sau că nu i-ar fi plăcut aceeaşi mâncare sau muzică. În schimb, mulţi oameni din timpul lui Stalin au fost persecutaţi şi ucişi pentru că ar fi practicat o religie.
E adevărat că după cel de-al doilea război mondial, Stalin a avut o atitudine mai îngăduitoare faţă de Biserica Ortodoxă Rusă, dar asta nu pentru că ar fi devenit între timp teist, ci pentru motive strict politice. Kremlinul vedea atunci în Biserică un instrument de mobilizare a naţionalismului rus în întreaga Uniune Sovietică, pentru a contracara naţionalismul non-rus şi anti-sovietic. Această mişcare a lui Stalin, de îndulcire a poziţiei sale faţă de Biserică, nu au şters din memorie crimele înfăptuite pentru răspândirea ideologiei ateisto-comuniste.
Şi ateiştilor din ziua de azi le-ar place ca religia să dispară de pe Pământ…
Din păcate, chiar şi în ziua de astăzi, ateismul este în continuare condus de reminescenţele vechilor regimuri comunisto-ateiste. Ca şi predecesorii lor, ateiştii de astăzi nu ezită să recunoască că le-ar place să dispară religia şi venerarea lui Dumnezeu, indiferent de mijloace. Mai mult decât atât, ei sprijină avorturile, eutanasierea, imoralitatea sexuală şi alte lucruri pe care orice religie le-ar condamna. Rezultatul acestei ideologii, pe termen lung, ar duce la un om ce ar acţiona cu sânge rece, lipsit de afectivitate.
Dacă Dumnezeu nu există, totul este permis
Ateismul vede în om, şi nu în Dumnezeu, ca fiind creatorul tuturor valorilor. Folosind ultimele descoperiri din ştiinţă şi tehnologie, omul ateist caută să-L înlocuiască pe Dumnezeu şi să creeze o utopie seculară pe Pământ. Şi desigur, dacă unii oameni – ca de exemplu, creştini ortodoxii, evreii, musulmanii, handicapaţii etc – ar trebui eliminaţi pentru îndeplinirea acestei utopii, tiranii ateişti şi susţinătorii lor sunt dispuşi să plătească acest preţ. Astfel, ei confirmă dictonul marelui Dostoievski: "Dacă Dumnezeu nu există, totul este permis".
Oricare ar fi fost motivele lor, ateiştii dictatori ca Stalin sau Lenin au ucis în numele ateismului, în doar câteva decenii, mult mai mulţi oameni decât au făcut-o toate religiile lumii în cele câteva milenii de existenţă. E timpul să abandonăm minciuna conform căreia credinţele religioase reprezintă cea mai mare sursă de conflict şi violenţă umană. Ateismul, şi nu religia, este forţa reală din spatele crimelor omenirii.



Si totusi negati ca aceste crime au fost infaptuite in numele ateismului....De ce?

D'aia, pentru ca nu e tocmai asa cum vrea probaganda religioasa, problema e mult mai larga si profunda. Ca sa intelegi esenta trebuie sa ai cunostinte despre comunism, ciuma rosie care a reintors o parte a lumii in evul mediu intunecat. Comunismul, organizatie politica antagonista cu toate formele de organizare, partide politice de alta orientare, religie, masonerie, sindicate libere, organizatii non-guvernamentale etc.
Comunismul nu a avut ca obiect principal ateismul, nu era mentionat nici macar in constitutiile tarilor in care s-a instaurat ci doar in materialul de probaganda, insa a lovit si in biserica dar mai putin decat in celelate organizatii pe care practic le-a desfiintat iar biserica a ramas, dar la cheremul comunistilor. Materialul pe care la-i publicat se vede de pe Luna ca e impotriva ateilor, facandui cei mai mari criminali din toate timpurile dar, exista un dar si e acela ca, comunist =ateu nu exista, pentru ca cel care se inscria in partidul comunist nu semna adeziunea de ateu si de credincios doctrinei partidului. Că propaganda comunista era si impotriva religiei, da, dar era deopotriva impotriva tuturor convingerilor, altele decat cele ale ideologiei comuniste, pentru ca iata ce spune si extrasul din materialul tau;
"Introducerea ateismului a fost considerată a fi o cerinţă critică pentru succesul comunismului, şi trebuia să fie implementat cu orice costuri."
Deci pentru "succesul comunismului" caci acesta era ţelul si nu ateismul. Ateismul si l-a substituit ca pe una din multe alte parghii pentru obtinerea puterii totale.
Si atunci, comunisti erau atei?
Comunisti au trimis la moarte incusiv atei adevarati si pe toti cei care dintr-un motiv s-au altul nu le imbratisa doctrina. Un ateu adevarat este acela care nu crede in existenta unei divinitati si imbratiseaza realitatea obiectiva, iar pentru asta nu foloseste forta si armele impotriva nimanui.
Acum poate intelegi raspunsul lui Richard Dawkins;
nu există legătură între ateismul lui Stalin şi crimele sale! "Stalin avea şi mustăţi…n-am putea folosi aceeaşi logică pentru a spune că Stalin şi-a omorât oamenii întrucât avea mustăţi?"…

Găsesc ipocrizia ta (şi a autorului articolelor) ridicol de amuzantă.

http://www.tpu.ro/......sabila-cu/

http://i.imgur.com/doeqdxK.png

Unora găseşti scuze penibile, altora acuze aberante. Dreptate oarbă. :))

Am citit tot ce ai scris si am pretentia sa faci la fel!

WOW!
Ai o problema! (eu nu sunt ateu, dar iti zic fara sa ma chinui, ca esti fanatic si disperat!)

Acum, sa o luam cu inceputul:
-Nu am vrut sa te jignesc, dar ai niste idei gresite!

Ai auzit de cultul personalitati? Nu conta daca esti ateu sau religios (sa ma refer la mai multe religii), daca nu iti venerai conducatorul erai mort/reeducat. Asta nu e tirania unor atei, e tirania unor oameni care isi doareau sa fie zei. Nu trebiue sa fii ateu, pentru ati dorii sa fi zeu.

Ai dat exemplul lui Stalin si exemplul crimelor din China. Ai dat exemplul unor tari comuniste, in care drepturile omului nu sunt respectate, ce sa mai zicem de religie.

Vrei sa ne amintim de Evul Mediu, unde nu exista comunismul si unde discriminarea se facea peste tot?

Vreau sa te intreb ceva: de ce Dumnezeu, e alb (culoarea pielii) in toate icoanele?
E cumva un motiv rasial? (asta e doar o curiozitate a mea)

Nu am de gand sa ma leg de Vechiul Testament, din moment ce crestinii il considera invechit (adica Noul Testament, e cel bun, nu vreau sa dezvolt ideea, asa ca am scris pe scurt)

Noi fiind o fosta tara comunista, e normal sa te simti "abuzat", pentru ca nu ti-ai putut manifesta religia, asa cum nici ateii nu aveau voie sa zica (virgula) ca sunt atei, pentru ca erau persecutati (asta se intampla acum ceva vreme, dar e bine sa ne reamintim).
Nu ma intelege gresit, nu sustin comunismul (sunt chiar contra), dar mi se pare ipocrizie, sa vii si sa ne urli noua in ochi ca (virgula) crestinii (hai sa fim sinceri tie de crestinism iti pasa) au fost persecutati saracii, desi si ei au persecutat la radul lor...
(imi pare rau, de toti oamenii care au suferit)

Mai am cateva intrebari (nu o sa le scriu pe toate):
- De ce a creat Dumnezeu oamenii (cei dinainte de potop) daca stia ca e vor pacatui? (doar Dumnezeu e omniscent si omniprezent) Doar pentru placerea de a ucide?
- De ce nu isi mai manifesta "prezenta" si in zilele noastre, de exemplu cand sufera oameni nevinovati sau cand mor copii fara de pacat? (nu vad cum ar putea pacatui copiii)
- Faptul ca biserica e intretinuta de stat, ti se pare corect? Banii aia, puteau fii folositi pentru ajutarea copiilor bolnavi, pentru ajutarea batranilor... daca vrei sa ai biserica, ar trebui ca un bun enorias sa o finantezi din buzunarul ta.

Nu ma astept, sa imi intelegi modul de a vedea lucrurile. Nu te consider prost, dar te consider manipulat si orbit de proprii crezuri (sunt multi ca tine, atei si crestini)

Sa sa pun problema pe alta parte:

Dumnezeu te ajuta, iar tu cel mai probabil i-ai putea multumi ajutand la randul tau alti oameni, nu dand bani preotului.
Hai sa discutam despre coruptia din biserica romaneasca sau hai sa discutam despre realitate. (coruptia e realitatea, e trist)

Nu stiu daca ai citit tot ce am scris, desi sper ca ai facut-o, insa o sa-ti impartasesc parerea mea sincera cat mai pe scurt.

Prietene, nu am nimic cu Dumnezeu! Eu cred in Dumnezeu, dar nu mi se pare normal sa pup mana unui preot, sa ii dau bani, pentru ca imi da cu apa prin casa. Nu mi se pare normal sa pup niste icoane, pupate de alte cateva zeci de oameni (poti sa te imbolnavesti).
Tu te-ai legat stric de comunism. De ce nu ai adus in discutie suferintele oamenilor din tarile democrate?
Poate, pentru ca acelea nu sunt?
De ce nu ai discutat, despre chinurile suferite de oamenii care "indrazneau" sa nu creada in Dumnezeu si sa marturiseasca asta?

Nu vad, de ce va "chinuie" pe voi ce fac si ce zic altii, cel mai important in ce cred sau in ce nu cred. (asta e pentru crestini si atei)!

Sa iti mai pun o ultima intrebare:
O fiinta, mult peste puterea noastra de intelegere, cu capacitatea de a crea universuri si alte dimnesiuni, o fiinta cu o putere infinita, care cunoaste tot ce a fost si tot ce va fi, crezi ca are nevoie de niste furnici care pupa icoane?

(imi pare rau ca nu mi-am respectat cuvantul si ca mai am o intrebare: Cand a spus Dumnezeu sau Domnul Iisus Hristos sa avem icoane?)

Sper sa-mi raspunzi!

Ce imi place cand vad un crestin obsedat de atei , mai ales cand incepeti sa jigniti si injurati, ma simt atat de bine cand va compar cu niste unii oameni josnici, da' josnici josnici , ma simt tot mai curata
Am citit doar prima parte, ca tu aberezi non stop, sau dai copy-paste, sau jignesti si apoi pui o "intrebare" in care si iti scuze, bla bla bla.
Nu cred ca un ateu neaga crimele ateilor, dar e o maaaaaaare diferenta intre a ucide pentru un prieten imaginar, si a ucide pentru putere, si apoi, anti-teistii tot atei sunt numiti.

Http://www.lovendal.net/......al-stalin/

Lovendal =)))

Sa mai moara inca 5 MILIOANE DE OAMENI pentru binele ateiilor.
Sa moara, multa lume nu merita sa traiasca.
Sa facem o scurta lista.
Gen, boc, basescu, si 99% din partid( nu cred ca ma contrazice cineva)
+ Jumate din china(prea multi, ce or manca?)Oricum noi ateii suntem de vina pentru orice, nu? vezi ca eu si cu 99% din ateiisti de pe TPU suntem de vina ca numai ploua

Am mai explicat de cateva ori acesta problema pe TPU, deja m-am plictisit...
Da, ma, am omorat cu sutele de milioane, care e problema?
Am avut de la cine invata.

A si am uitat, tot noi suntem vinovati de cele doua razboaie mondiale, de ciuma din evul mediu si de armele care omoara oameni in fiecare zi...

600 de ani de inchizitie:


Portugalia nu cunoştea decât puţin Sfânta Inchiziţie, cu toate că, de la începutul secolului al XV-lea, papa Bonifaciu al IX-lea avusese acolo delegaţi fraţi predicatori, care mergeau din oraş în oraş să-i ardă pe eretici, pe musulmani şi pe evrei. Ei erau însă ambulanţi şi chiar regii se plângeau de abuzurile lor. Papa Clement al VII-lea a vrut să le dea posibilitatea să se fixeze în Portugalia, cum era în Aragon şi Castilia. Au existat dispute între pontificatele de la Roma şi cel din Lisabona. Spiritele s-au încins, Inchiziţia era în suferinţă şi nu era instalată perfect.

Regele Portugaliei a fost păcălit de un escroc în numele Inchiziţiei

În 1539 a apărut la Lisabona un legat al papei care – spunea el – dorea să instaureze Sfânta Inchiziţie pe baze de neclintit. El aducea regelui scrisori din partea papei Paul al III-lea, având scrisori şi pentru principalii ofiţeri de la curte. Patentele lui erau parafate şi sigilate. El pretindea că are cele mai mari drepturi pentru a numi un mare inchizitor şi pe toţi judecătorii sfântului oficiu. Era un om viclean, pe nume Saavedra, care ştia să falsifice orice semnătură, să fabrice şi să aplice sigilii false. Învăţase această meserie la Roma şi se perfecţionase la Sevilla, de unde venea împreună cu alţi doi escroci. Avea o mare suită, formată din 120 slujitori. Pentru a subvenţiona aceste imense cheltuieli pentru el şi oamenii lui, a împrumutat sume mari, la Sevilla, în numele camerei apostolice de la Roma. Totul era pus la cale cu şiretlicurile cele mai orbitoare.

Mai întâi, regele Portugaliei a fost mirat că papa i-a trimis un legat fără să-l fi prevenit. Acesta i-a răspuns cu demnitate că într-o chestiune atât de grabnică cum era instituirea Inchiziţiei, sfinţia sa nu putea accepta nicio amânare şi că regele ar fi trebuit să fie onorat că primul curier care îi aducea noutatea era un legat al sfântului părinte. Regele nu a îndrăznit să se opună. Chiar în aceeaşi zi, legatul a numit un mare inchizitor, trimiţând peste tot să se strângă impozite. Şi înainte ca regele să aibă un răspuns de la Roma, acesta strânsese mai mult de 200.000 de scuzi.

În acest timp, marchizul de Villanova, senior spaniol, de la care legatul împrumutase bani, cu semnături false, s-a hotărât să se descurce singur, decât să se compromită cu acest pungaş la Lisabona. Legatul îşi făcea atunci turneul la frontierele Spaniei. El l-a ajuns împreună cu 50 de oameni înarmaţi, l-a legat şi l-a dus la Madrid. Escrocheria a fost descoperită la Lisabona. Consiliul de la Madrid l-a condamnat pe legatul Saavedra să fie biciuit şi la 10 ani de galeră.

Opinia filozofului Voltaire despre Inchiziţie

Iată ceea ce filozoful Voltaire despre Inchiziţie: "Se cunosc toate procedurile acestui tribunal: eşti arestat pe baza unei simple denunţări, din partea unei persoane oricât de infame; un fiu îşi poate denunţa tatăl, o femeie, soţul. Apoi, niciodată nu eşti confruntat în faţa acuzatorilor; bunurile sunt confiscate în profitul judecătorilor. În felul acesta s-a comportat Inchiziţia până în zilele noastre: ea s-a răspândit în toată lumea creştină, ceea ce l-a făcut pe Luigi Paramo să spună, în cartea sa despre originile Inchiziţiei, că acel arbore înflorit şi verde şi-a întins rădăcinile şi crengile peste tot pământul producând fructele cele mai dulci.

Legile pe care Sfântul Dominic le-a dat Sfântului Oficiu nu le-a luat din Evanghelie, ci din codul vizigoţilor, cărora le-a adăugat noi orori. Au fost găsite toate aceste opere îngrozitoare, care au revoltat omenirea la gândul că li s-ar putea supune. Germania şi Anglia s-au revoltat, Ţările de Jos s-au ridicat şi ele şi 200.000 de oameni au pierit apărându-şi ţara de invazia Sfântului Oficiu. Republica Olanda a luat naştere ca urmare a acestor războaie. Dar lucrurile nu s-au întâmplat la fel în Germania, Franţa şi Anglia. Se cunosc cruzimile lui Carol Quintul, masacrele care s-au petrecut în Anglia pe vremea domniei reginei Maria şi s-ar putea spune că dacă Sfântul Oficiu n-ar fi avut în Anglia şi Germania forma aceea impunătoare pe care Spania o găsea atât de reuşită, clericii n-ar fi exterminat mai puţini eretici şi necredincioşi.

Sfântul Ludovic a fost acela care a stabilit Inchiziţia în Franţa. A fost o mare mulţime de oameni condamnaţi la moarte şi la cele mai cumplite torturi, la cererea inchizitorilor. Persecuţiile din timpul lui Francisc I, şi a urmaşilor săi, masacrele din noaptea sfântului Bartolomeu, revocarea edictului de la Nantes, măcelurile de la Cevennes, toate aceste atrocităţi sunt acte pe care Inchiziţia trebuie să le recunoască ca operă a sa."

Dacă citeai o carte interzisă sau mâncai carne de porc, puteai fi ars pe rug!

Se înţelegea sub numele de erezie orice greşeală neacceptată de concilii, orice opinie contrară deciziilor papei, orice fel de neîncredere în decretele Inchiziţiei, faptul că papa nu este infailibil, ca nu are o putere fără margini asupra timpului de domnie al regilor, că bulele pe care le dă nu sunt tocmai bune. Lectura unor cărţi condamnate de Inchiziţie, faptul că nu ţi-ai denunţat tatăl, mama, soţia, în caz de erezie, faptul că dai un sfat unei persoane aflată sub observaţia Sfântului Oficiu, faptul că scrii o scrisare de comapasiune unui prieten prizonier…toate acestea erau condamnate. De asemenea, trebuia să nu mănânci carne de porc pentru că nu se digeră, să nu faci ceva care miroase a evreu etc, căci, la fel, toate acestea erau considerate erezii, pentru care erai ars, îmbrăcat într-o cămaşă îmbibată cu pucioasă.

Cine nu recunoştea acuzaţiile, era torturat

Când acuzatul nu-şi recunoaştea vina de la început, după ce era introdus în subteranele Sfântului Oficiu, era adus în faţa tribunalului a doua oară. Şi dacă se încăpăţâna să nu recunoască nici acum, i se dădeau în scris amănunte despre ticăloşiile pe care le-a comis, dar nu i se spunea cine sunt delatorii, nici nu era confruntat cu ei, pentru că aceştia erau de fapt spioni ai Inchiziţiei sau un fiu, o soţie, un soţ, un frate, care-şi denunţă tatăl, soţul, soţia, sora.

Tortura funiei

Dacă acuzatul nu recunoştea actul acuzator era supus torturilor. Prima era aceea a funiei. I se legau braţele la spate, apoi era ridicat la înălţime cu ajutorul unui scripete şi lăsat să cadă de la o înălţime considerabilă, după ce o vreme a fost ţinut suspendat. Această tortură, care de obicei frângea membrele acuzatului, dura câteva ore, mai mult sau mai puţin, după cum considerau inchizitorii, care asistau la torturi, întrerupându-le atunci când omul era gata să-şi dea duhul şi să le scape astfel din mână.

Tortura apei

Dacă în timpul acestui supliciu acuzatul nu recunoştea nimic, era supus la a doua tortură, aceea a apei. I se dădea acuzatului să înghită o cantitate imensă de apă caldă. Apoi era culcat într-o albie de lemn, care se strângea şi se închidea după nevoi. Această albie era traversată în mijloc de o piesă de lemn care apleca spre spate corpul şi, în cazul că inchizitorul poruncea, îi frângea coloana vertebrală…

Tortura focului

Dar tortura cea mai utilă pentru păcătoşii înrăiţi era cea a focului. Prizonierului i se frecau picioarele cu unt, grăsime, ulei sau orice materie absorbantă şi combustibilă; era întins la pământ, cu picioarele întoarse spre un foc de cărbuni, care îl ardeau, până când el mărturisea tot ce Inchiziţia vroia.

Aceste torturi aveau loc într-un subteran foarte adânc, unde se ajungea după nenumărate ocoluri, pentru ca strigătele îngrozitoare ale torturaţilor să nu poată fi auzite. Subteranul nu era luminat decât de făclii a căror lumină lăsa să se vadă instrumentele supliciului, pe călăi, ca şi pe inchizitorii care interogau. Călăii erau îmbrăcaţi cu robă neagră, aveau obrazul mascat de un capişon din aceeaşi stofă, tăiat în dreptul ochilor, nasului şi a gurii.

Inchiziţia tortura şi femei

Legile omeneşti au exceptat întotdeauna femeile de la tortură, oricare ar fi fost crimele lor, menajându-le fragilitatea şi respectând pudoarea. Sfântul Oficiu s-a situat deasupra acestor considerente şi s-a văzut, de exemplu, cum judecătorii ecleziaşti au supus la tortură de trei ori la rând o fată tânără.

Metoda şireteniei, ultima metodă în cazul eşecului metodelor de tortură

Când supliciul nu a obţinut rezultate şi au fost epuizate toate metodele de tortură imaginate, prizonierii erau duşi în carceră şi atunci se aplica metoda şireteniei. Li se trimiteau spioni ai tribunalului, care simulând că ei înşişi sunt prizonieri şi nevinovaţi, criticau Inchiziţia şi metodele ei condamnabile. Prin aceste discursuri pe cât de adevărate pe atât de mincinoase, agenţii apostaţi îi atrăgeau pe condamnaţi în capcană, cu atât mai uşor cu cât nu puteau să nu-şi amestece plânsetele, aceştia crezând că le împărtăşesc soarta. Atunci, tot ce se vorbea de rău despre Inchiziţie era memorat, amplificat, iar judecătorii nu aveau nevoie de alte probe ca să-i condamne la moarte prin foc.

Înainte de arderea pe rug…

Preoţii şi călugării care erau judecători şi părţi în aceste tribunale nu se mulţumeau să pronunţe condamnarea la moarte, ei asistau la torturile morţii şi dădeau acestei ceremonii toată importanţa pompei ecleziastice. Ei au dus atât de departe barbaria, încât aceste execuţii însângerate făceau parte din distracţiile publicului…Celor care trebuiau să fie arşi li se citea sentinţa cu 15 zile înainte, pentru a li se oferi timpul necesar să-şi simtă groaznicul destin. În noaptea care preceda «actul de credinţă», li se aduceau hainele destinate acestei sărbători. Ele consistau dintr-o vestă cu mâneci lungi şi un pantalon de pânză neagră cu dungi albe. Apoi erau conduşi într-o galerie lungă, unde erau aşezaţi după gravitatea crimelor şi felul torturii ce li se pregătea.

Aici li se dădeau principalele piese de îmbrăcat. Acestea erau un scapular de pânză, care semăna puţin cu un patrafir preoţesc. Erau de trei feluri: san-benifo, făcut din pânză galbenă, având în faţă şi în spate prinsă o cruce a sfântului Andrei, pictată în roşu. Aceasta se dădea necredincioşilor, evreilor, mahomedanilor şi ereticilor. Cei care persistau să nege faptele de care erau acuzaţi, şi care totuşi erau dovediţi vinovaţi prin depoziţiile martorilor Sfântului Oficiu, primeau o samarra din pânză cenuşie. Atât în faţă cât şi pe spate avea pictat portretul vinovatului, aşezat sau în picioare, pe tăciuni încinşi, învăluit în flăcări şi înconjurat de demoni. Cei care au recunoscut crimele care li s-a ordonat să le mărturisească, purtau o samarra acoperită cu flăcări răsturnate. De obicei aceştia nu erau arşi, ci condamnaţi la o pedeapsă pe care nu o cunoşteau până în momentul ceremoniei.

Pe lângă scapularul de uniformă, condamnaţilor li se mai punea pe cap o bonetă de carton numită carrochas, în formă de căpăţână de zahăr, acoperită de flăcări şi de demoni în miniatură. Procesiunea era deschisă de o mulţime de călugări. Apoi veneau condamnaţii purtând în mână o lumânare de ceară galbenă. Li se dădea câte un naş, căci aceştia vor fi botezaţi în sângele victimelor, pentru gloria credinţei. După cei vinovaţi şi care au rezistat torturilor erau aduşi cei care au murit deja sau chiar au fost dezgropaţi. Li se aduceau în cufere osemintele, iar în vârful unei prăjini efigia cu numele fiecăruia, coafată cu carrochas-ul şi ornată cu tot echipamentul pe care-l au şi cei vii. Acest înspăimântător marş era încheiat de marele inchizitor, urmat de toţi ofiţerii săi şi de o mulţime imensă de curioşi care sperau în indulgenţele papale.

Când procesiunea ajungea la biserică, se făcea o rugăciune cu privire la utilitatea şi blândeţea Sfântului Oficiu. Apoi se citea tuturor condamnaţilor sentinţa, iar un preot trăgea câte o nuia tuturor celor care şi-au recunoscut vina, pentru a le ridica excomunicarea pe care au riscat-o prin erezia lor. După aceea se făcea împărţirea torturii finale: erau ştrangulaţi şi arşi cei ce mureau creştineşte şi erau arşi la foc mic cei care refuzaseră să facă vreo mărturisire









p.s. "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti"

"nimeni nu te obbliga sa crezi"









doar inchizitia...

Tu pui intrebari prea lungi! Cu care nu poti sa imi captezi atentia! Ateii care spun asta au dreptate..Religia a avut un rol important in uciderea atator oameni! Nu conteaza ce a facut cel de langa tine..cum zici tu acei regi care se auto-slaveau! Asa omor si eu 10 oameni si dupa zic ca sunt un sfant ca Binladen a omorat mult mai multi. Pai este normal?

Nu am stat sa citesc totul, in amanunt, dar am observat ca vorbesti despre Stalin foarte mult. Iti spun un mic secret: Stalin se pregatea sa devina preot ortodox. Naspa ca a murit inainte!

Ce nu stii tu este ca ucigasul in serie cum a fost cazul lui Stalin despre care ne vorbesti, a fost de meserie preot, si nu ateu!
Ba chiar a fost seful de promotie a seminarului teologic de la Gorii.
Iar modelul dicaturii comuniste pe care a impus-o este exact modelul crestin!
Asa ca dovezile tale de "cultura" vinde le-o altora, care nu stiunimic din istorie, si nici nu inteleg nimic din istorie!

S-a mai pus intrebarea asta si esti in MAAARE necunostinta de cauza. Cauta raspunsurile in intrebarile anterioare. Eu m-am saturat sa raspund.

Iar tu ma? Ai si tu o problema.
Tu dormi noaptea? Sau te zbati in pat ca exista atei?

Sunt de acord 100% cu tine in tot ceea ce ai zis si la fel si cu cel caruia i-ai dat fundita. ma bucur atat de mult ca exista si oameni ca voi!
a, da, si...se zice ateu/atei nu ateist/ateisti.

lol
Dragule, chiar propriul tau Dumnezeu a omorat mai multi oameni decat au facut acesti oameni. Ex: Potopul.