Nu-i fain sa faci pacate cate vrei te duci la popa i spui si te iarta cu cat dai banii mai multi se sterg pacatele atunci ce rost mai are pacatul daca un popa pacatos poate ierta ce vrea el?

Problema trebuie studiată corect, privind sfânta taină a spovedaniei, impresia generală a creștinilor inculți, care nu citesc literatură creștină autorizată, este preotul iartă păcatele, dar nu mai rețin acum, ce spun textele creștine adevărate, privind sfânta taină a spovedaniei.

http://www.sfaturiortodoxe.ro/......daniei.htm
4) TAINA SPOVEDANIEI

Este Taina în care Dumnezeu iartă, prin duhovnic, păcatele crestinilor care se căiesc sincer si le mărturisesc la scaunul spovedaniei, în fata preotului.

Ea are diferite numiri. Se numeste pocăintă, pentru că cel ce o primeste trebuie să regrete în mod sincer, păcatele săvârsite si mărturisite preotului duhovnic; mărturisire sau spovedanie, întrucât crestinul îsi mărturiseste păcatele în fata preotului; al doilea Botez, pentru că prin ea se spală păcatele întocmai ca prin Taina Botezului; iertare, dezlegare, pentru că prin ea se dezleagă păcătosul de legătura păcatelor; împăcare, pentru că ne împacă cu Dumnezeu.

Mântuitorul Hristos a îngăduit această Taină sfintilor Săi apostoli când le-a spus : "Oricâte veti lega pe pământ, vor fi legate si in cer si oricâte veti dezlega pe pământ, vor fi dezlegate si in cer" (Matei XVIII, 18; XVI, 19). El a instituit-o apoi după Sfânta Sa inviere din morti, când arătându-Se apostolilor le-a zis : «Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl vă trimit si Eu pe voi. Si zicând aceasta, a suflat asupra lor si le-a zis : Luati Duh Sfânt; cărora veti ierta păcatele, le vor fi iertate si cărora le veti tine, vor fi tinute» (Ioan XX, 21—23). Puterea de a lega si dezlega păcatele o are numai Mântuitorul Hristos, cum ne-a arătat (Luca V, 20 si 24), dar El a dat această putere si apostolilor (Ioan XX, 21-23) si prin acestia, episcopilor si preotilor.

Recunoasterea păcatelor se face prin mărturisirea sau spovedirea lor, prin viu grai, în fata preotului-duhovnic. Păcatul apasă constiinta noastră ca o piatră si o răneste dureros. Dar prin mărturisire, sufletul se usurează, inima dobândeste liniste, constiinta câstigă împăcare si rana se vindecă. După cum bucuriile cer să fie mărturisite si prin aceasta îsi sporesc frumusetea, asemenea si durerile se cer mărturisite si astfel sufletul se usurează.

Păcatul, oricum ar fi el, mare sau mic, trebuie să fie mărtunsit în fata preotului duhovnic, cu adâncă părere de rău, cu hotărârea de a nu mai gresi, cu credinta puternică în Hristos si cu nădejdea în îndurarea Lui. Aceasta, pentru a ne păstra mereu curată haina sufletului nostru, pentru a nu ne despărti de Dumnezeu. Sfântul apostol Iacob ne îndeamnă, zicând : «Mărturisiti-vă unul (credinciosul) altuia (preotului) păcatele si vă rugati unul pentru altul, ca să vă vindecati, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului" (Iacob V, 16). Asadar, când ne simtim apăsati de păcate, când suntem bolnavi sufleteste, să alergăm la preotii Sfintei Biserici si lor să ne mărturisim, ca prin rugăciunea si dezlegarea lor să dobândim iertarea păcatelor (Iacob V, 14—15). Si în alt loc ni se grăieste despre îndatorirea crestină de a ne mărturisi păcatele: «Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi însine si adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele, El — Iisus Hristos — este credincios si drept, ca să ne ierte păcatele si să ne curătească pe noi de toată nedreptatea. Dacă zicem că n-am păcătuit, îl facem mincinos, si cuvântul Lui nu este Intru noi» (1 Ioan I, 8—10).

Lucru deosebit de însemnat nu este însă numai mărturisirea păcatelor, ci căinta, adică părerea de rău si durerea sufletească pe care o simte crestinul pentru păcatele săvârsite în felurite chipuri. Căci fără de căintă, Sfânta Mărturisire sau Pocăinta nu ne aduce roadele dorite ; nu ne aduce iertarea si împăcarea cu Dumnezeu. Iar căinta trebuie să fie sinceră, deplină (pentru toate păcatele) si să izvorască din credinta, nădejdea si iubirea lui Dumnezeu.

Aceeasi însemnătate o are si hotărirea de îndreptare, curajul prin care punem hotar între viata trecută si cea viitoare; o hotărâre sfântă, că vom duce de acum înainte o viată nouă, viată în Hristos, făcând fapte vrednice de pocăintă (Matei III, 7).

Mărturisirea sau însirarea păcatelor fără căintă adevărată si fără hotărâre de îndreptare, nu aduce iertarea păcatelor (Luca XIII, 5).

Cerintele unei bune mărturisiri a păcatelor trebuie împlinite printr-o pregătire din bună vreme, cu deosebire prin post si rugăciune. Căci postul smereste trupul, iar rugăciunea deschide sufletul credinciosului în fata lui Dumnezeu. De asemenea, să cercetăm în cei măsură ne-am împlinit datoriile către Dumnezeu, către Sfânta Biserică, apoi către aproapele, către familie, către noi însine, către Patrie, si asa să păsim către Sfânta Taină a Spovedaniei.

Stiut este că Sfânta Mărturisire se administrează celor ce se pregătesc a primi Sfânta Cuminecătură. De aceea si grăieste sfântul apostol Pavel: «Să se cerceteze (însă) omul pe sine si asa să mănânce din pâine si să bea din pahar» (1 Cor. XI, 28), adică să ia Sfântul Trup si Sânge al Mântuitorului Iisus Hristos numai după vrednică mărturisire.

După ascultarea celor mărturisite de crestin, dacă din ele se vădeste căintă si hotărâre de îndreptare, preotul-duhovnic îl dezleagă pe acesta prin cuvintele : "Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul si cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule, si să-ti lase toate păcatele. Si eu, nevrednicul preot si duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert si te dezleg de toate păcatele, în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh. Amin".

Potrivit cu greutatea păcatelor mărturisite si după cea mai bună socotintă a preotului-duhovnic, celui ce s-a spovedit i se dă, înainte de dezlegare, un canon de pocăinta, ca de pildă : rugăciuni, metanii, participarea la sfintele slujbe si îndeosebi la Sfânta Liturghie din duminici si sărbători, fapte de milostenie, înfrânări de la anumite mâncăruri sau fapte. Toate acestea nu urmăresc pedepsirea celui ce s-a mărturisit, ci îndreptarea lui; ele sunt asemenea unor leacuri spre însănătosire duhovnicească, spre întărire în virtute si îndepărtare de păcat.

Roadele Sfintei Mărturisiri sunt de nepretuit. Căci ea ne dezbracă de haina întinată a păcatelor si ne îmbracă în haina cea nouă a virtutilor crestine, în haina luminoasă a harului dumnezeiesc ; din starea de păcat si de osândă, ea ne trece în starea de har mântuitor. Ea ne deschide calea spre desăvârsire, ne sporeste evlavia, rodeste curătia sufletului, pacea cugetului, îndreptarea vietii spre câstigarea fericirii vremelnice si vesnice.

Soroacele Sfintei Mărturisiri nu sunt fixe. Dar e bun si folositor lucru, pentru viata noastră duhovnicească, să ne spovedim cât mai des, dar mai ales cu prilejurile arătate în legătură cu Sfânta Cuminecătură.

RUGACIUNI

a) înainte de spovedanie

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce pentru păcatele mele ai primit ocară pe cruce si chemi pe cei păcătosi la Tine, zicând : "Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară", primeste-mă si pe mine, nevrednicul. Iartă-mi toate păcatele mele si-mi dă harul Tău si binecuvântarea Ta, pentru mila Ta cea mare si nemăsurată ; cu rugăciunile preacuratei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor Tăi. Amin.

b) După spovedanie

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, izvorul întelepciunii si al darului, deschide buzele mele ale păcătosului si mă învată cum se cuvine si pentru ce se cade să mă rog. Că Tu esti Cel ce stii multimea cea mare a păcatelor mele. Iată, cu frică stau înaintea Ta ; îndreaptă viata mea, Cel ce îndrepti toată zidirea cu cuvântul si cu puterea cea nespusă a întelepciunii, Cel ce esti liman celor înviforati, si-mi arată calea pe care voi merge. Dă cugetelor mele duhul întelepciunii Tale, iar nepriceperii mele duhul întelegerii. Cu duhul temerii de Tine pătrunde faptele mele si duh drept înnoieste întru cele dinlăuntru ale mele. Cu duh stăpniitor întăreste alunecarea gândurilor mele ; ca în toate zilele fiind îndreptat spre cele de folos cu Duhul Tău cel bun să mă învrednicesti a împlini poruncile Tale si pururea să-mi aduc aminte de mărită venirea Ta, care va cerceta toate faptele noastre.

Că milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie slavă înăltăm, Tatălui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Eu nu-l iert pe Dumnezeu pentru că e mult prea incompetent să se arate.

Raymusic ai uitat că lui 'nezău îi place BANUL?

Nu preotul trebuie sa ierte, ci Dumnezeu. Preotul avea un rol important in vechime pentru ca el se ruga ca pacatele sa fie iertate celor ce doreau asta. Dar odata cu invierea Domnului, avem cale deschisa catre Cer sa ne marturisim singuri pacatele si sa ne fie iertate. Multi preoti insala oamenii procedand astfel, dar numai Dumnezeu iarta atunci cand Ii cerem personal si sincer aceasta.

Bine ca mai sunt oameni care-si pun intrebari!
Unii incearca sa,,dreaga busuiocu''(cei indogmati), altii chiar stiu, altii se prefac ca stiu!
Oricum este bine de stiut ca http://www.trilulilu.ro/tigrulmanu/1ac671dd3ccdbc si nicidecum vechile norme(inventate)existentiale!

Ala nu se poate numii preot care cere bani pentru iertarea pacatelor, pacatele nu se iarta daca dai bani ci ele se iarta doar daca iti pare rau ca le-ai facut, nu spun ca nu sunt preoti dinastia dar sunt foarte putini iar pe aceia i va judeca Dumnezeu.

Noh de facut ii fain sa le faci, da ii nasol daca te pune popa sa platesti. Aici nu-i mai bai, ii catastrofa deja. Platesti rata la popa, ca sa ajungi in raidu-te la alt preot mai putin materialist ce te iarta pe gratis, nu ca ar avea un efect.dar pentru portofelul tau

Ratacire... asta e ca fie popa bogat... o inselaciune

Un om nu poate ierta pacatele altui om; doar Dumnezeu este cel care iarta! Pacatul nu aduce nimic bun; aduce doar suferinta!

Nu orice se poate plati cu bani.Un preot care se respecta nu cere bani pentru iertarea pacatelor; ti se da un Canon sau mai multe, pe care trebuie sa le indeplinesti cu sfintenie.Numai bine.

Buna. Nu este adevarat ce spui tu. Nu cu cat dai bani multi cu atat mai multe pacate se sterg. Si nu PARINTELE le sterge, ci Dumnezeu. Tu iti marturisesti pacatele Domnului, insa prin intermediul parintelui. Facand asta, sufletul ti se elibereaza. Si cand mergi la SPOVEDANIE[caci asa se numeste aceasta taina sfanta] eu stiu ca nu dai bani. Daca vrei, poti da un acatist parintelui cand mergi sa te spovedesti. Dar nu e obligatoriu sa pui bani. Tu, daca vrei sa ajuti biserica poti da. Uita de ideea ca parintele abia asteapta sa vii sa iti spui pacatele si sa rada eventul de tine si sa iti ia banii. Adevaratii preoti te ajuta sa iti purifici sufletul prin spovedanie. Dar asta nu inseamna ca tu faci ce vrei fumezi, bei, furi si altele stiind ca mergi tu intr-o zi la biserica si te spovedesti si vei fi iertat. Pacatele nu iti sunt iertate daca tu nu ai cainta si nu iti pare rau de ce ai facut. Vei fi iertat decat daca iti dai seama de greselile tale si incerci cel putin sa nu le mai repeti. Incearca sa ai sufletul cat mai curat. O seara buna si sper ca ai inteles ce am vrut sa spun.

Dragule raymusic, in primul rand nu :popa: iti iarta pacatele ci Dumnezeu, prin simplul fapt ca te-ai spovedit si ai facut-o intr-advar cu cainta. Pacatele in nici intr-un caz nu ti se "spala" cu bani dati la popa. nu am mai auzit asa ceva! Parintele este slujitorul lui Dumnezeu prin intermediul caruia ne construim o legatura cu acesta... Daca ai 1 pacat sau 100 de pacate iti sunt iertate daca chiar iti pare rau. Dca ai foarte multe pacate si mergi la parinte sa te spovedesti si ii dai bani cum zici tu fara sa-ti para rau de pacatele ce le-ai facut, Dumnezeu nu ti le va ierta... Insa cei ce cred cu adevarat in El nu fac acest gest. poti sa fii bogat sau sarac in fata lui Dumnezeu suntem egali! Sa-ti intre in cap asta!