Să vorbim despre conștiința. Unii cred că e glasul lui Dumnezeu in om care ne oprește să facem rău și ne mustra atunci când nu ascultam de el. Zicem că pe un om îl mustra rău conștiința dacă fura de la un om sărman dar îl mustra puțin sau deloc dacă fura de la unul bogat și corupt dovedit, o parte fiind pentru el iar cealaltă in scopuri caritabile. Zicem că nu se afla niciodată că el e hotul. Dacă Domnul se uită la inima omului și cântărește faptele bune, îl va pedepsi aici sau în viața de apoi pe făptaș că a furat, deși el a avut intenții bune?

Lui Dumnezeu nu- i plac nici furturile in scopuri cartabile: "Cine fura sa nu mai fure ci mai degrabă sa lucreze cu mâinile lui la cava bun, va să aibă sa dea celui lipsit" Efeseni 4:28

Nu cred ca furtul e scuzat nici in legea penala nici in aia religioasa indiferent de scop

Furtul e furt. Am mai stabilit asta odată. Nu cred că că nici legea bisericească nici cea penală nu ar trebui să facă diferența. Ar fi foarte ipocrit pentru o religie să aibă drept lege fundamentală o afirmație "sa nu furi" că mai apoi să zică, hai că e okish sa furi daca furi de unde trebuie.

Să definim întâi conștiința înainte să vorbim despre ea.
De când există propietate privată, există reguli de comportament legată de aceasta. Dacă bagi pe Dumnezeu la înaintare în această discuție, nu ajungi nicăieri, că el nu se supără, oricâte prostioare ai emite despre el.

Dacă furi ești la fel de corupt ca acela de la care furi. Acele bunuri nu ți se cuvin, deci este un păcat.

Este o vorbă care mie îmi place foarte mult: "drumul spre iad este pavat cu intenții bune".

Pe al doilea om nu-l mustra constiinta asa de tare pentru că are impresia ca face un bine deși nu face. Nu l-a pus nimeni pe el judecator si justitiar. A furat deci a facut o fapta rea. Si pe langa ca a furat s-a pus si in locul lui Dumnezeu impartind justitia dupa mintea lui desi nu i-a dat nimeni autoritatea asta.

Furtul este furt! despre viața de apoi Biblia spune că cei rai vor fi distruși pentru totdeauna.

Conștiința este o noțiune complexă și subiectivă, care poate fi privită din mai multe perspective. Mulți oameni consideră că conștiința este un fel de ghid intern, care îi ajută să facă diferența între bine și rău și să ia decizii morale și etice.

În ceea ce privește relația dintre conștiință și Dumnezeu, aceasta poate fi interpretată în mai multe feluri. Unii cred că conștiința este un fel de voce a lui Dumnezeu în noi, care ne îndrumă către bine și ne avertizează atunci când facem rău. Alții consideră că conștiința este o funcție naturală a creierului uman, care nu are legătură cu divinitatea.

În ceea ce privește exemplul dat, este important să ne amintim că intențiile bune nu justifică întotdeauna faptele rele. Furtul este un act ilegal și imoral, indiferent de cine este victima și de ce intenții are hoțul. Prin urmare, chiar dacă hoțul a făcut acest lucru în scopuri caritabile, el totuși a comis o infracțiune și ar putea fi pedepsit conform legilor și regulamentelor societății în care trăiește.

În ceea ce privește pedeapsa divină, acest lucru depinde de perspectiva religioasă a fiecăruia. Unele religii cred că Dumnezeu pedepsește pe cei care comit fapte rele, indiferent de intențiile lor, în timp ce altele cred că Dumnezeu iartă pe cei care se căiesc sincer și își schimbă comportamentul. În orice caz, este important să acționăm întotdeauna în mod etic și moral, și să fim conștienți de consecințele acțiunilor noastre asupra altora și asupra noastră înșine.

Furtul e furt, și e tot păcat. Nu contează scopul, cred ca acum aproape toți oamenii (sau chiar toți) au auzit ca e păcat sa furi, și el mai alea știind asta, dacă o face e păcat, desigur, nu contează scopul sau de la cine fură.
În ceea ce ma privește pe mine, eu, da, consider ca, conștiința este Duhul Sfânt care ne învață cum să trăim, dar oamenii au dat numele de conștiința. Acum, nu pot sa zic ca dacă fac ceva și nu ma mustra conștiința, e bun. Trebuie întelepciune, ptc pot fi lucruri care sa fie păcat și eu sa nu consider asta și sa nu am nicio mustrare de conștiința, dar tot în iad ma duc cu acele păcate, fie ca sunt mustrata, fie ca nu