Salutare,am si eu o intrebare putin mai ciudata Se spune ca sinuciderea este pacat capital deoarece nu mai poti sa-ti savarsesti pedeapsa pe "lumea aceasta" ca sa fi iertat.Stiu cum ar fi majoritatea raspunsurilor in legatura cu sinuciderea,ca Dumnezeu te-a lasat cu un scop pe pamant si ca asa cum El ti-a dat viata asa o sa tio si ia cand va fi momentul Dar daca omul care a recurs la acest pacat sa se sinucida,din cauza lumii prea rele,a atator necazuri carora nu le mai facea fata,sarac,fara familie,tot mergea din ce in ce mai prost,fiind o persoana sensibila batjocorita de lume pentru bunatatea s-a, DE CE AR TREBUII CA SINUCIDEREA SA FIE CONSIDERATA PACAT? Adica cineva care omoara violeaza fura si multe altele traieste si isi ispaseste pedeapsa in viata este iertat,un astfel de om cu suflet bun care se sinucide ca nu mai rezista de ce sa fie considerat pacatos? (este doar nu caz,nu este vorba despre nimeni, doar am eu nelamurirea asta, multumesc )

Daca tu primesti o masinuta de la mine, si o arunci de la balcon sub ochii mei, eu ce-ar trebui sa fac? normal ca ma supar, nu? si oricat de greu e in viata asta, nu ti-o lua. e cel mai de pret lucru ce poate exista. daca tu crezi ca sinuciderea e un pacat (si e f mare) at crezi ca undeva, candva, vei fi rasplatit pentru sufletul ala amarat

Vad ca nu ai inteles mare lucru. Un om care violeaza, fura etc. nu este iertat neaparat daca moare de moarte buna. Iertarea vine doar daca este ceruta cu ardoare.
Ideea de baza (si nu doar in crestinism) este ca viata asta e mai mult o proba, un rau necesar pentru a gasi adevaratul bine (care este, pe langa altele si vesnic) dincolo. Aici toate bucuriile trec, sunt efemere. Dupa o viata intreaga le-ai uitat pe toate; rolul lor e de a te abate de la "drum". Chinul de aici este doar o proba. Il suporti, dar conteaza si din ce motive o faci. Familia si relatiile cu oamenii de aici sunt relative si de scruta durata. Nu vor mai conta. Saracia e, sa stii, un lucru bun - fara mandrie, umil, poti sa privesti omul si viata asa cum sunt. Daca ti se pare ca viata nu isi gaseste sens aici este pentru ca nici nu exista altul, decat acela de a intra in viata urmatoare. Prin sinucidere te condamni singur. Refuzand sa treci peste "probe" si greutati, nu ai cum sa intri in rai.
Tu, acum, esti subiectiv. Iti este mila de prietenul tau. Poate din acea cauza vei disconsidera raspunsul meu, dar momentele astea te fac si sa deschizi ochi pentru a realiza exact ce am spus - in afara religiei, omul realizeaza o data si o data ca nu isi gaseste scop/rost/ratiune de a fi/loc pe pamant. Din cauza asta a aparut si existentialismul.

Inteleg raspunsul tau si este adevarat, dar intrebarea este dupa cum am zis mai sus mai pe scurt acel om cu acele caracteristici daca s-a sinucis, dc sa fie considerat un pacat fapta sa? ar devenii o balanta intre ce a fost el ca om, si o singura fapta care a facut-o din cauza ca nu mai rezista din cauza a atator probleme si a lumii rele, si decat sa faca rau altora prin a-si arata "orgoliul si mandria"(care sunt si ele pacate) a ales sa-si faca singur rau si sa scape de toate

Vad ca folosesti termenul "proba".
Daca te referi la probele divine testearea dumnezeiasca ca sa vada daca individul se leapada de El atunci eu nu inteleg de ce este considerata sinuciderea pacat.
Deci avem un zeu omniscient si atemopral care ne testeaza, prin probe, ca sa vada ce vom alege cand el deja stie iar daca nu rezistam din cauza chinurilor, greutatilor, dezamagirilor si ne luam viata din disperare tot El se supara si ne condamna pe vesnicie in Iad?!?!? Mda...

Partea cu omniscienta difera de la religie la religie. In crestinism se presupune ca nu e perfecta, iar omul isi poate schimba destinul daca reuseste prin relationare directa cu Dumnezeu (rugaciune) sa il "imbuneze". E mult mai complicat de atat. De fapt, nici nu e perfect rational si ar fi imposibil sa fie. Fie ca vor unii sa accepte sau nu, unele lucruri sunt prea abstracte pentru ratiune. Mi se pare firesc sa ti se para neverosimil sau inutil cand cauti motive ca sa crezi in religie si tratezi latura teoretica. Cand credinta e bazata pe traire, accepti mai usor unele lucruri si lasi rationalismul excesiv la o parte.

Pui problema putin simplista. E usor sa spui nu mai rezista. Ori nu mai vroia sa reziste (si aici deja intervine deznadejdea), ori chinurile alea chiar erau insuportabile. Poti sa presupui doua lucruri: Dumnezeu avea ceva cu el, asa... ca vroia El, sau poate are vreo legatura cu trecutul lui sau cu el insusi. Ideea e suporti, bine, felicitari! Nu suporti/faci pacatele care le-ai spus, tot pe acolo.