Uitaţi principiul în viaţă după care s-a luat Împăratul filosof-roman Marcus Aurelius şi după care şi eu de-asemenea mă iau:
"Fii onorabil, bun şi onest. Dacă există zei şi sunt drepţi, atunci nu v-a conta dacă le-ai fost loial sau nu, ci te vor primi cu braţele deschise în împărăţia lor pentru faptele măreţe şi onorabile de care ai dat dovadă de-a lungul vieţii. Dacă există zei şi sunt nedrepţi, oricum nu ai fi vrut să le fii loial lor. Iar dacă nu există zei, atunci vei fi dus o viaţă onorabilă şi cinstită şi după moarte vei rămâne mereu în amintirea celor dragi."

Ce părere aveţi?

Uitaţi şi citatul original:
http://istoria-lumii.ucoz.com/_vi/6/89985007.jpeg

Te înfricoşează acest gând. gândeşte-te atunci când dormi fără să visezi. Aceea e o mostră a nimicului, al ipsei de conştiinţă, a lipsei observatorului. Dar înainte să te fi născut? până să te naşti tu Universul deja are 14 miliarde de ani de existenţă, cum de-ai putut sta inexistent atâta timp?
Cam atât de ridicolă e întrebarea ta.
bucură-te că ai avut norocul să te naşti om şi nu gândac, şi ai avut norocul să te naşti în această eră şi nu în neolitic. Bucură-te de ce ai, că e limitiat, de aceea îl preţuiesc nespus.
Tu care ai impresia că eşti veşnic nu ştii să preţuieşti viaţa.

Şi ce contează dacă n-apuc să-mi văd copiii căsătoriţi? Asta e, fiind mort nu voi avea regreta, căci nu voi exista. Dar am speranţa că voi rămâne neuitat, nemuritor în amintirea celor dragi. Aceasta e cea mai nobilă şi cred că singura cale de a obţine imortalitatea.
Alexandru Macedon cel Mare în 12 ani a cucerit lumea cunoscută, şi astfel după mai bine de 2300 de ani, n-a murit trăieşte prin noi, prin memoriile noastre.

Nu mă simt egocentrist, narcisist să adopt teoria, cum că sunt special, sunt nemuritor, sunt buricul universului, Dumnezeu mi-a dat aia, aia aia, aia că îs eu aşa scump şi important.
Şi Iisus Hristos e adevărat doar în Biblie, nu şi-n realitate, pare rău.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Un copil trecut de 3ani este responsabil/poate fi tras la raspundere, sau nu? La fel si omul inaintea lui Dumnezeu. Nasterea noastra este un privilegiu -dar insotit de responsabilitati. Nu ne-am ales sa ne nastem, dar putem sa ne implinim responsabilitatile. Dumnezeu a descoperit omului datoria pe care o are. Un copil poate face ce zice parintele sau, sau nu. La fel si noi fata de Dumnezeu. El nu ma obliga sa Il ascult. Intrebarea e: de ce o fac? De frica, de teama vreunei pedepse? Dumnezeu imi este martor ca nu acesta este motivul? Ori poate ca cineva mi-a "spalat" creierul? Nici acesta nu este motivul. Atunci, de ce unii asculta de Dumnezeu si altii nu? Motivul este acesta: pentru ca unii au cunoscut datoria morala -ce sta scrisa in fiecare om- ce o au fata de Dumnezeu.
Este in natura omului ca sa se razboiasca cu Dumnezeu -si am fost si eu printre aceia care au luptat impotriva Sa. Dar, cand Dumnezeu mi S-a descoperit si mie -asa cum spune apostolul Pavel: ca unei starpituri-, nu m-am putut impotrivi nici dreptatii si nici dragostei si bunatatii Lui fata de mine.
Este adevarat ca daca viata aceasta ar fi fost mai prielnica pentru mine, poate ca as fi refuzat invitatiei Lui la mantuire; dar dupa cum nu am putut alege sa ma nasc, tot asa nu am putut alege sa traiasc o viata de lux. Dar Dumnezeu a ales circumstantele vietii ca sa ma poata apropia de El. De aceea este scris ca "este mai usor sa treaca o camila prin urechea acului, decat sa intre un bogat in Imparatia lui Dumnezeu." (Matei.19:24) Si Dumnezeu nu exagereaza. Sunt si multi saraci dar care se cred bogati -ca ei pot, ca ei stiu, s.a.m.d.
Astfel dar, sunt multe alegeri pe care nu le putem face noi. Dar sunt multi care n-au nevoie de Dumnezeu si nu vor sa fie mantuiti.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Să înţeleg că dacă un om are greşeli, reultă acest principiu ca fiind fals?
A fost unul din cei 5 împăraţi buni ai Romei, probabil cel mai cultivat şi învăţat împărat. În domnia sa a scăzut datoriile şi taxele deoarece avea o înclinaţie către cei săraci. A încercat să fie moderat. Şi ca să ştii şi tu, creştinii, adică acea sectă iudaică, în primele sale secole de existenţă, sfidau celelalte religii, şi sfidau conducerea, adică împăratul, şi nu unmai, practicau canibalismul, deoarece n-au înţeles ideea cu pâinea e trupul meu şi vinul sângele. El considera că statul era cea mai înaltă formă pe lume, considera ca statul fiind cea mai validă "religie", deoarece cuprindea înţelelpciunea tuturor. Un conducător-filosof, exact udpă ideologia filosofilor, anume că cel care conduce statul ar trebui să fie un filosof.

Răspunde

Raportează

Evaluează