Unde sunt mortii? De ce murim? Ne-ar putea aduce mangaiere cunoasterea adevarului despre moarte?

1.Ce se întâmplă cu oamenii când mor? Pentru Iehova, Cel care a creat creierul, acest lucru nu este un mister. El cunoaşte adevărul, iar în Cuvântul său, Biblia, ne spune care este starea morţilor. Învăţătura biblică este clară: La moarte, omul încetează să existe. Moartea este opusul vieţii. Morţii nu văd, nu aud şi nu gândesc. Nimic din noi nu supravieţuieşte morţii corpului. Noi nu avem un suflet sau un spirit nemuritor.
După ce a spus că cei vii ştiu că vor muri, Solomon a adăugat: „Cei morţi nu ştiu nimic". Apoi, Solomon a explicat acest adevăr fundamental spunând că morţii nu pot nici să iubească, nici să urască, şi că în mormânt „nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune" (Eclesiastul 9:5, 6,  10). În mod asemănător, în Psalmul 146:4 se spune că atunci când un om moare „îi pier şi planurile". Suntem muritori şi odată cu moartea corpului nostru încetăm să existăm. Viaţa noastră este ca flacăra unei lumânări: când se stinge, încetează să existe — nu merge într-un alt loc.
2.De ce mor oamenii? Pentru a afla răspunsul, trebuie să vedem ce s-a întâmplat când pe pământ existau doar un bărbat şi o femeie. Biblia ne spune: „DOMNUL Dumnezeu a făcut să crească din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni de mâncare" (Geneza 2:9). Exista totuşi o restricţie. Iehova i-a zis lui Adam: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit" (Geneza 2:16, 17). Această poruncă nu era greu de respectat. Existau o mulţime de pomi din care Adam şi Eva puteau să mănânce. Dar acum li se oferea prilejul să-şi demonstreze recunoştinţa faţă de Cel care le dăduse totul, inclusiv viaţa perfectă. Ascultând, ei ar fi arătat, de asemenea, că respectă autoritatea Tatălui lor ceresc şi că doresc îndrumarea lui iubitoare.
Din nefericire, primul cuplu uman a ales să nu asculte de Iehova. Prin intermediul unui şarpe, Satan i-a vorbit Evei şi a întrebat-o: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: «Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?»". Eva i-a răspuns: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: «Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi»". — Geneza 3:1–3.
„Hotărât că nu veţi muri", a spus Satan. „Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul" (Geneza 3:4, 5). Satan a vrut ca Eva să creadă că era în avantajul ei să mănânce din fructul interzis. Potrivit spuselor lui, ea avea dreptul să decidă ce era bine şi ce era rău; era liberă să facă ce voia. De asemenea, Satan i-a spus că Iehova i-a minţit când le-a vorbit despre consecinţele pe care aveau să le suporte dacă mâncau din acel fruct. Eva l-a crezut pe Satan. A luat un fruct şi a mâncat. Apoi i-a dat şi soţului ei, care a mâncat şi el. Ei nu au acţionat din ignoranţă. Ştiau că făceau exact ceea ce Dumnezeu le spusese să nu facă. Mâncând din fruct, ei au încălcat cu bună ştiinţă o poruncă simplă şi rezonabilă. Ei l-au dispreţuit pe Tatăl lor ceresc şi i-au desconsiderat autoritatea. Această lipsă de respect faţă de Creatorul lor iubitor era de neiertat!
Gândeşte-te, cum te-ai simţi dacă fiica sau fiul tău, pe care l-ai crescut cu toată dragostea, te-ar desconsidera dovedind lipsă de respect şi de iubire? Nu-i aşa că ai suferi mult? Imaginează-ţi cât trebuie să fi suferit Iehova când Adam şi Eva au devenit rebeli!
Întrucât Adam şi Eva au fost neascultători, Iehova nu avea motive să-i ţină în viaţă veşnic. Ei au murit, aşa cum îi avertizase Dumnezeu. Adam şi Eva au încetat să existe. Ei nu s-au dus în lumea spiritelor. Ştim aceasta din cuvintele spuse de Iehova lui Adam când l-a tras la răspundere pentru neascultarea sa. Dumnezeu i-a zis: „Te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce" (Geneza 3:19). Dumnezeu l-a făcut pe Adam din ţărâna pământului (Geneza 2:7). Adam nu existase înainte. Deci, când Iehova a spus că Adam se va întoarce în ţărână, el s-a referit la faptul că acesta urma să revină la o stare de inexistenţă. Adam avea să fie lipsit de viaţă, ca ţărâna din care fusese creat.
Adam şi Eva ar fi trăit şi astăzi dacă ar fi ascultat de Dumnezeu şi n-ar fi păcătuit. Noi murim din cauză că Adam le-a transmis tuturor urmaşilor săi păcatul şi moartea (Romani 5:12). Acest păcat este ca o boală ereditară necruţătoare, de care nimeni nu scapă. Moartea, consecinţa păcatului, este un blestem; este un duşman, nu un prieten (1 Corinteni 15:26)
3Este o mângâiere să ştim ce spune Biblia despre starea morţilor. Aşa cum am văzut, morţii nu suferă. Nu trebuie să ne fie frică de ei, deoarece nu ne pot face nici un rău. Ei n-au nevoie de ajutorul nostru şi nici nu ne pot ajuta. Noi nu putem vorbi cu ei, şi nici ei nu pot vorbi cu noi.Cunoscând adevărul despre starea morţilor, nu cazi în capcana ideilor religioase false. În plus, poţi înţelege şi alte învăţături biblice. De exemplu, promisiunea vieţii veşnice pe un pământ paradiziac capătă sens când înţelegi că morţii nu merg în lumea spiritelor.