Vreau sa va cer parerea in legatura cu o chestie care mi s-a intamplat acum cateva zile si nu prea stiu de unde sa incep...
Deci...mama mea este de religie penticostala(botezata) si merge regulat la Biserica.
Eu pana la un moment dat mergeam si eu la Biserica, ma rugam si CEL MAI IMPORTANT CREDEAM in Dumnezeu(cu o oarecare fermitate), insa dupa mai multe experiente de viata "tulburatoare" totul (s-a) cam pierdut...


Revenind la partea esentiala si mai relevanta a intrebarii...

Mama mea are multe cunostinte de la Biserica (cum e si normal atunci cand faci parte dintr-o anumita COMUNITATE).
De la cineva din aceasta comunitate a facut rost de nr unei "surori" cu care vorbea destul de frecvent (aceasta "sora " nu se afla in aceeasi localitate cu noi).
Aceasta femeie de asemenea pretindea ca are "darul prorociei".


Acum cateva zile aceasta femeie a suna-o pe mami, dar fiind doar eu si tatal meu in camera si fiindca el dormea am raspuns eu la telefon.
Prima data cand mi-a auzit vocea a crezut ca a gresit nr dar m-am prezentat ca fiind "fiica" celei pe care a suna-o(numele).

Conversatia a durat cam 30 de minute(ea vorbea eu ascultam)-nu voiam sa fiu nepoliticoasa.
Mi-a spus ca Dumnezeu a dorit ca eu sa raspund la telefon, mi-a spus ca Dumnezeu i-a aratat ca sunt putin deznadajduita(in sensul "stresata"-de viata) dar ca fiind o persoana credincioasa(ea mi-a spus ca SUNT in momentul de fata) El ma va ajuta.(contradictie-daca ati citit partea de sus).
Nu am comentat nimic.

Apoi a propus sa ne rugam prin telefon.Am acceptat.Ea s-a rugat eu am ascultat.
La sfarsitul rugaciunii mi-a spus ca Dumnezeu a instiintat-o(cum s-ar spune la penticostali:"a avut o lucrare") ca in "cateva zile"(citez) imi voi gasi jumatatea si ca imi voi da seama dupa cum imi va vorbi ca el este alesul.
(pe aceasta tema voiam sa va cer parerea).


De ce?
-Inainte de astea a mai mentionat de "fostul meu prieten" ca nu el e alesul desi mama lui( fostului) mi-a spus ca SIGUR el e alesul ca a avut ea o lucrare printr-un proroc si in plus a visat asta.
-Ieri aceea femeie a sunat-o pe mami si i-a spus ca de fapt nu a stiut cu cine vorbeste la telefon si ca a gresit lucrarea.
De fapt tot ceea ce mi-a spus mie era de fapt pentru altcineva menit.
In concluzie am ramas cu urmatoarele intrebari(pe care mami explicandu-i situatia nu a putut sa ma lamureasca oferindu-mi o explicatie valabila pentru sec 21):
Cine a GRESIT?
1. Femeia?(mintind )
2. Dumnezeu a gresit lucrarile?(nu cred ca Dumnezeu s-ar fi lasat incurcat de tehnologie atunci cand este vorba de a duce mesajul corect cui trebuie) ...sau poate?!
3.Amandoi(si Dumnezeu si femeia)?
4.Cu a doua femeie cum ramane?!

si mai ales CE SA INTELEG DIN ASTA?
Ce ar putea un om (mai ales daca acel om se intituleaza "ateu" sa inteleaga?!
Eu am ramas foarte confuza! Va rog lamuriti-ma, ajutati-ma!

Incearca sa te folosesti de simturile tale.
Asa chiar daca gresesti nu poti sa dai vina pe nimeni.
Cand o sa-ti intalnesti jumatatea o sa stii.
Nu te grabi ca fata mare la maritat.

2Corinteni 4:4 spune ca Dumnezeul aceste-i lumi (Diavolul) ii tine pe oameni in intuneric, le-a acoperit mintea cu un val, ca sa nu poata observa lumina adevarului. si acest caz este evidenta veridicitatea acestui verset, deoarece Dumnezeu nu mai lucreaza azi prin prorooci, si tanie, si dezvaluiri in vise, vorbire in limbi, etc. tot ce are sa ne spuna este consemant in biblie. Isus a spus ca ve-ti cunoaste adevarul si adevarul va va elibera. ioan 8:31, 32. ne va elibera de ce? uite: tot felul de minciuni, cu este asta, sau altele. morii traiesc de fapt, chinul Iadului etc. Tot Isus a spus ca, Cuvantul lui Dumnezeu este adevarul. prin urmare daca studiem biblia, care este foarte simpla, si pe intelesul nostru, al oamenilor, ca pentru noi a fost scrisa, vom afla adevarul.
http://www.jw.org/ro/video-de-ce-sa-studiati-biblia/

Ar trebui sa te rogi si sa ii ceri lui Dumnezeu sa iti dea lumina sa afli adevarul.

Draguta? vei obtine dovezile de la viata, si vei chiar convinsa, dar dureaza, la fel ca la mine.cand eram de 14-15 ani eram ateu, smecher, destept nevoie mare si ma credeam vesnic. apoi pe la 18-20 mi-am reconsiderat pozitia si iata am 50 si sant crestin ortodox, fara sa cred ca sant buricul pamantului, ori ca sant pe cea mai dreapta cale fata de altii.dovezi? sant.personale.fiecare are cautarile si raspunsurule sale.tu acuma nu ai crede nici daca l-ai vedea personal pe Iisus.

Nu am 14-15 ani am 21 si dintodeauna oamenii mi-au spus ca sunt mai matura in gandire decat vastra pe care o infatisam (si fara sa dau crezare altora am descoperit cu tristete ca asa este-viata ma maturizat subit, fara sa vreau lasandu-mi asfel putine sanse sa tind spre fericire).
N-am sa-ti explic motivele pentru care nu mai cred in Dumnezeu sunt multe, FOARTE multe (motive care s-au adunat de-a lungul timpului-nu deodata...)+intrebari la care nu am primit raspuns niciodata sau daca am primit era ceva care plutea in vant..., nimic CERT.
Nu am vazut niciodata o minune in viata mea sau a celor din jurul meu pe care ii iubesc, dar pentru ca credeam imi fabricam propriile povesti despre cum Dumnezeu ma ajuta.

De ex imi aduc aminte o intamplare din copilarie(aveam aprox 13 ani) -mi-am pierdut pisica si cautand-o toata ziua pe toate potecile in disperarea si inocenta mea am inceput sa ma rog(negasind alte solutii ma gandeam ca Dumnezeu ma va ajuta)... dupa alte cateva ore de cautare am gasit-o.Pt mine faptul ca am gasit-o a fost dovada suprema ca Dumnezeu m-a ajutat.

Vezi tu disperarea,faptul ca nu ai alte solutii,inocenta, iubirea pentru ceilalti, lipsa experientei de viata, lipsa cunostintelor, indoctrinarea...etc -toate astea fac un om sa creada.

Dar atunci cand cresti(ma refer nu doar la nr de ani si la cresterea in inaltime ci la Maturitatea psihica) ai nevoie de dovezi pe masura!
( as dori sa-ti pot vorbii despre ce m-a determinat sa nu mai cred in Dumnezeu(ca sa intelegi) dar daca as incepe sa descriu pas cu pas acele etape din viata mea asta ar constitui baza catorva romane si nu cred ca tu ai fi dispus sa citesti, sa raspunzi si nici eu sa scriu)...

Crede-ma nu am fost niciodata genul ala de copil/persoana care din cauza ca nu are un telefon de ultima generatie a dat vina pe Dumnezeu(in anii copilariei mi s-a parut stupid, acum mi se pare stupid)-mereu m-am multumit cu putin, cu strictul necesar si din acela incercam sa-i ajut si pe altii cateodata.


Cat despre afirmatia ta''tu acuma nu ai crede nici daca l-ai vedea personal pe Iisus'' -nimic mai fals.
Si ce ma enerveaza la culme este faptul ca o spui de parca mi-ai fi intrat in suflet si ai sti ce-i acolo.
Ba da as crede!(si nu trebuie sa-l vad pe Isus pentru a crede as avea nevoie sa-i simt prezenata in sensul ala de a vedea o minune(crede-ma sunt destule minuni in viata mea pe care doar Dumnezeu(daca ar exista) le-ar putea indeplini... minuni pe care le-am asteptat toata viata(nu ca ar fi mult 21 de ani dar altii au asteptat o viata, crezand si nu au vazut nimic)...

Am vrut sa spun ca preotii, desi se presupune ca sunt cei mai apropiati de divinitate (ca d'aia ne spovedim la ei, au puterea sa ierte in numele divinitatii) ...nu au "harul" asta de a ne spune ce soarta avem fiecare. Exista anumiti preoti care fac un fel de ritual, in nume comun se numeste ca "iti deschide cartea". E o slujba speciala prin care pot si ei sa prevada ceva din viitorul apropiat al unei persoane.Dar implica anumite conditii si o fac foarte foarte rar. Deci, daca preotii nu pot sa ne sune si sa ne spuna soarta, nu cred ca exista oameni care intra in transa si suna aiurea pe cineva la telefon ca sa le explice ce si cum vor trai de acum incolo. A, si dupa suna sa spuna ca a gresit numarul. ))

Azi Dumnezeu nu mai face prorocii.Nu se implica in asemenea lucruri. 1Corinteni13:8-10,Matei7:21-23