Am avut parte de o experiență foarte traumatizantă la vârsta de 11 ani din cauza mamei care a găsit "soluția perfectă" pentru a se asigura că nu mă voi speria la medic.

Într-o dimineață mama m-a dus la medicul de familie când aveam 11 ani. Era prima oară când mă duceam fără vreo problemă de sănătate și mi s-a părut dubios.

Mai dubios mi s-a părut când mi-a spus mama că pentru această "examinare de rutină" nu trebuie să mănânc sau să beau nimic dimineața.

Când am ajuns la medic am fost rugată să stau pe masă și să închid ochii. Apoi 4-5 asistente au început să mă țină foarte forțat de masă astfel încât să îmi poată recolta sângele. Așa este, la 11 ani am fost păcălită pentru așa ceva. M-am speriat atât de rău încât că nu au reușit să îmi recolteze sânge.

Chiar și la aproape 22 ani nu am scăpat de această traumă și uneori când sunt lângă foarte multe persoane langă mine îmi revine teama de acum mulți ani. Ce pot face pentru a mă vindeca și a putea să mă duc la analize?

Eu am trecut prin 4 operatii pe toata burta si nici medicii n-au crezut ca mai traiesc dup asta. Au trecut 9 ani de atunci si daca ar fi maine necesar m-as duce la medic. Ce-i aia trauma? A fost si a trecut. Doar cei ce au murit pot spune ca sunt traumatizati dar nu-i mai aude nimeni!

Decondiționare cu un psihoterapeut profesionist.

Pai sa ti-o invingi! Aia a fost atunci, acum este altceva, trebuie ca constientizezi ca nu are sens aceasta teama. Si treci prin ea! Chiar daca ti-e frica lasa sa-ti ia sange, ce se poate intampla? Te-as trimite la psiholog dar si ala ce face, tot asa iti va zice sa lucrezi la asta, sa constientizezi si asa mai departe. Poti vizita si un medic psihiatru sa vezi ce zice. Daca e cazul de psiholog te va trimite acolo, poti sa intrebi si un psiholog direct, dar incepe sa te cheme mult timp si sa-ti ia bani multi si nu stiu pentru ce. Ca in mare e ce ti-am zis eu. Acolo scopu e ca omu sa ajunga singur la concluzia care trebuie, ca la nivel inconstient tu percepi ca a face analize presupune asocierea cu acel rau care ti s-a facut, de fapt tu ai teama sa nu te tina iar alea, nu de analize in sine. Adica "aoleu, iar patesc ce am patit?", cam asa. Insa tu nu constientizezi, simti doar ca ai teama de analize. Trebuie sa constientizezi si sa faci asta in ciuda fricii, si odata ce te convingi si inconstient ca nu e nimic, va fi bine cred, oricum altceva nu ai de facut.

Nu pare deloc traumatizanta experienta, numai ai ramas cu un gand negativ.
In primul rand, nu te duci la medic doar cand esti pe moarte. Te duci la un consult regulat pentru a iti mentine sanatatea.
Iar probele de sange se iau pe burta goala, ca altfel nu sunt relevante, nimic dubios nici aici.

Singurul lucru peste care trebuie sa treci e imaginea cu asistentele care te tin. Avand 11 ani, daca ti se spunea adevarul, cel mai probabil te speriai si nu mai voiai sa iti preleveze probe, asa ca au recurs la asta. Acum esti suficient de mare incat sa intelegi acest aspect.

Multumesc tuturor pentru "ajutor". Daca voi ati fi pe pielea mea si ati pati la fel ati integele cum ma simt cu adevarat. Se pare ca pana la urma nimeni din univers nu imi poate intelege trauma. Imi pare rau de deranj si va multumesc.