Am mari probleme cu somnul sau nu neaparat cu somnul cat cu orele de somn.In general sunt o persoana energica si nu ma simt niciodata obosita, adica pentru mine ora de culcare e ceva fortat, impus. Nu prea ma vezi cascand, am avut zile in care dormeam la 4, ma trezeam la 6 fara nicio problema si mergeam la scoala, dadeam teze, am dat bacul pe 3 ore de somn si am luat peste 9 (asta doar ca idee, ca nu imi afecteaza performanta momentan).Am avut o perioada, cand eram mai mica si mai ambitioasa, in care reuseam sa imi impun sa dorm mai devreme, dar de la un timp chiar nu mai pot.Am dat vina initial pe telefon, pentru ca aveam tendinta sa stau pe Youtube sau sa ma uit la ceva seriale si am zis mai, poate de la asta mi se trage.Am zis sa pun telefonul in alta camera peste noapte, m-am pus in pat de la ora 10 si un pic si am stat fara sa pot adormi pana la vreo 2-3 dimineata. Faza e ca uneori ajungeam si la 4-5-6(in vacante, evident) si dormeam dupa pana la 14-15 ziua.E drept ca un timp am avut si un anturaj aiurea, aveam o prietena cu care stateam toata noaptea, ba ne uitam la ceva, ba ne jucam. Eu ma culcam pana in 11-12 pe cand eram prietena cu ea si dimineata ii vedeam ultimul act pe Wapp pe la 4-5 si ma plictiseam pana se trezea ea la 2-3. Odata a dormit pana la 5 seara si eu m-am speriat ca isi oprise si netul si am crezut ca a patit ceva de nu se livreaza mesajele si nu raspunde la telefon.Asta a fost intr-o perioada cand eram mai stabila... apoi a inceput sa ma invite si pe mine sa ne jucam, sa stam pe skype, sa facem din noapte zi.Si cumva am preluat obiceiul asta prost si am ramas cu el. Urasc acest gen de "program" si m-a condus la cearcane si dureri de cap.Am avut un iubit care era mult mai disciplinat cu somnul, dormea pana in 12 si unul dintre motivele pentru care s-a suparat pe mine a fost si chestia asta, ca stateam mult prea tarziu si fiind si relatie la distanta credea ca eu stau cu cineva sau pe undeva pana la orele alea.Ma simt foarte prost.Eu ii ziceam ca nu pot dormi,dar el imi spunea ca nu vreau,ca nu exista nu pot,ca nu e ok sa stau pe telefon si sa spun ca nu pot dormi.Dar eu cel mai bine adorm ascultand ceva,adica porneam un vlog sau ceva si motaiam asa,dar el nu credea.El imi voia doar binele,dar eu ma simteam atacata la nivel personal,ii spuneam ca e normal asa, chiar am ajuns sa cred ca e normal, ca nu sunt singura, dar acum realizez ca nu e nici normal si nici nu e un stil de viata pe care sa il poti intretine fara sa mori de tanar.Vedeam ca nu ma crede ca nu pot si incepeam sa ma contrazic cu el si el oricum interpreta totul altfel... mai e cineva macar pe aici care are problema astA? va rog sa ma sfatuiti daca stiti ceva de asta. Nu as numi-o insomnie, ca dorm, doar ca nu noaptea.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook