Bună..deci,acum ceva timp..am avut o perioadă foarte, foarte stresantă în genul ca plangeam de disperare, în fine,am trecut peste acea stare. A durat cam o lună si jumate,dar ma gândeam zi de zi la problema si ma stresam si plângeam si era rău,cum am spus am trecut peste. Insa dupa acea perioadă,a început din când în când să îmi fie greață (fără varsaturi) si pentru prima oară în viața mea am avut palpitatii,de două ori luna asta, câteva minute am simtit ca imi bate inima foarte tare si repede si ca trebuie sa stau jos + am început să tremur(eram pur si simplu in picioare, fără nici un fel de emoție). Respir mai greu si sunt obosită, daca ma pun pe pat in 10 minute adorm indiferent ca e dimineata, seara. Mam mai avut stări de greață dar nu au persistat pe o perioadă asa lungă de timp.De la ce se pot datora aceste lucruri? Presupun ca de la stres dar mai vreau si alte păreri.Mai mentionez si ca am anemie si anxietate si inca ma mai simt putin stresata...
Ti-as recomanda sa mergi de urgenta la un psihiatru, pentru o evaluarea corecat si tratament serios, fiindca in felul asta de mai continui, ajungi sa lesini sau sa faci crize urate de atacuri de panica.
Sanatate multa!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Crize de anxietate, atac de panica, și din nefericire stand asa poți sa îți declanșezi o "frumoasa" tahicardie.
Trebuie sa încerci sa îți calmezi stările astea de stres și agitație, sa te consumi mai puțin ca să nu te îmbolnăvești.
Chiar dacă nu vrei e indicat sa vorbești cu cineva despre ce te apasă, sau ce probleme ai, nu e bine sa ascunzi de nimeni.Gaseste măcar o persoana, un prieten căruia sa te descarci și sa te scoată din stare.
Răspunde
Discuta cu parintii tai si mergi la un psiholog, altfel problema ta se va agrava si vei ajunge la medicatie anxiolitica de la psihiatru.
De obicei aceste probleme provin de la stres, am trecut printr-o situație similara, dar după ce am mers la un psiholog bun, care mi-a explicat în detaliu problemele pe care le aveam și m-a ajutat sa le accept, totul a fost multtt mai bine. Sa nu crezi ca dacă mergi la psiholog ești nebun sau chestii de acest fel, psiholog-ul te ajuta sa vezi dintr-o alta perspectiva problemele pe care tu le ai, sper sa îmi iei statul în considerare și vei vedea ca lucrurile se vor schimba.
Stiu ca nu mi ar strica o vizită la psiholog, dar nu pot merge, nu vreau sa le spun părințiilor mei ca sufăr de anxietate, nici depresia nu e vindecată complet.Mi am identificat singura probleme si am incercat sa le rezolv, si am reusit in mare parte.Ma gândeam ca nu cumva sa fi făcut un ulcer de la asta...sau gastrita(am mai avut o si inainte).
Răspunde
De ce nu vrei s ale spui parintilor cat d egrav esti?
Vrei sa ajungi sa fii inetrenata de urgenta la spital, cu forta?
Eu spun sa mergi ACUM, cand inca se mai poate face ceva pentru tine cu tratament acasa, fiindca mai tarziu esti luata cu forta si inchisa in spital.
Nici ulcerul si nici gastrita nu dau depersie si anxietate, ci vice versa.
Nu stiu daca m ai recunoscut, dar sunt eu Irina..am vorbit acum ceva timp...si nu stiu cum sa le spun părințiilor de asta.ei vor zice că sunt copil si nu stiu eu ce e aia depresie sau anxietate, ce griji sau situații sa le fi trăit ca sa fac depresie..Deci nu cred ca mă vor duce, si parca mi e si rușine să le zic.
Trebuie sa mergi la scoala, sunt convinsa ca aveti psiholog aoclo, sau macar sa mergi la mediculd e familie sa te trimita la un psiholog, pentru ca nu este nromal sa stai asa.
Ai nevoie de ajutor acum si trebuie sa-l primesti, fiind situatia ta se poate adanci.
Ce crezi tu nu are importanta, fiindca nici macar nu ai vorbit cu ei, si deja tragi concluzii ca nu te vor asculta...
ca mama, eu intotdeauna am fost atenta la copii mei si am stiut cand ceva i-a suparat, i-a durut sau sunt necajiti. Poate am fost exagerata cu atentia asta, dar uneori am pretins ca nu stiu, ca sa nu-i deranjez sau sa-i fac sa se simta prost, lasandu-i pe ei sa-mi spuna.
Ia-ti inima in dinti si dupa masa de pranz, cand toata lumea este plina si linistita, gata sa se relaxeze, deschide discutia, fiindca nu va fugi nimnei de acolo si vor incerca sa stea si sa te asculte.
Explica si cere-le ajutorul!
Noi mereu mâncăm separat si atunci cand se nimereste sa fim impreuna mereu se gaseste motiv sa iasa cearta, niciodată nu e un moment bun să le zici ceva.Am fost mereu genul de familie care nu arata afectiune unul pentru altul, e greu sa le spun.
Poate ca-n weekend faci un efort sa mancati impreuna si atunci ai ocazia sa le spui.
Ori seara, cand sunt amandoi parintii acasa... deschizi discutia.
Crede-ma, ca nu-i deloc greu sa spui ce te supara, mai ales daca aveti afectiune pentru voi, pentru familia voastra.
Macar mamei sit tot trebuie sa-i spui adevarul, ca nu este de codit si facut tot posibilul s anul le spui, cum mi s epare mie ca tu esti cea care le tot caut motive, numai sa nu le spui.
Nu caut motive.dar e greu, aș vrea sa isi dea seama singuri decât să le spun eu, nu cred ca o sa ma creadă decât dacă vad ca ma simt rau si astea..nu stiu ce sa fac.
Depresia nu se vede, decat daca stai 24 de ore langa cineva!
Trebuie sa deschizi gura si sa spui ce te doare, fiindca parintii tai poate sunt ocupati cu altele si nu te vad non stop cand tu plangi sau stai apatica, poate nu ai de unde sa stie ce-i cu tine, ca nu dorm cu tine in pat sa te vada cand plangi, sughiti sau ce faci.
Descghide gura si spune-le AZi, ca amanatul asta nu afce decat sa-ti agraveze boala, care deja a ajuns la anxietate, urmand atacurile d epanica, paranoia, schitofrenia.
Este foarte greu sa opresti eovulitia unei boli mentale, daca nu faci ceva cand debuteaza.
Se pare ca o sa incerc...dar mi e frica si de raspunsul lor.
Indiferent de raspunsul lr, nu poate fii mai rau ca acum, cand nu faci nimic si boala evolueaza rapid spre rau.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
