este cineva care este diagnosticat cu tulburare bipolara?(maniaco-delresiva)? Daca da sau daca cunoasteti pe cineva care are asa ceva. as vrea sa stiu si eu cum se manifesta.

Question

Brigaela · Answer

Am cunoscut pe cineva intr-o vreme. Cand isi lua tratamentul era perfect normal, nimeni nu ar fi ghicit. Doar ca dupa perioade variabile, intre 2-3 luni si 2-3 ani de tratament corect, se plictisea si il intrerupea. Urma o perioada de manie: dormea foarte putin (2-3 ore) si in rest facea mereu ceva. Vorbea mult, uneori vulggar, tare si cu gesturi largi. Se imbraca tipator. Avea un libidou exagerat (iubitele il paraseau fiindca in aceste perioade ajungeau sa aiba 3-4 contacte sexuale pe zi, fiecare durand peste doua ore). Lucra foarte mult (a fost o vreme avocat), putea sa stea cu capul in acte si 36 de ore cu mici pauze, iar pledoariile astfel nascute erau sclipitoare. Tinea in casa o curatenie stralucitoare, ore intregi freca si spala. Practic avea minim 20 de ore pe zi de activitate intensa, in care nu statea nici o clipa. Apoi obosea si dupa o scurta perioada de letargie (5-10 zile in care dormea mult, 10-14 ore si se comporta relativ normal) urma perioada de depresie. In aceasta perioada statea numai in pat, nu se spala, statea intr-o pijama murdara, pe intuneric, nu manca si adesea nu bea apa, dormea cate 20 de ore pe zi, vorbea monosilabic, nu muncea deloc si avea ganduri suicidare. In perioadele astea, mama lui il ducea la spital, fiindca in trecut incercase de 3 ori sa se sinucida in periode de depresie. Acolo primea tratament si lucrurile reveneau la normal pentru o perioada. Pe masura ce boala avansa, perioadele normale erau tot mai scurte, cu reminiscente de depresie (era trist, se simtea nefericit si lipsit de valoare), perioadele de manie erau tot mai violente si depresia tot mai adanca si mai severa. La un moment dat, pe la 42 de ani, a fost internat intr-un sanatoriu psihiatric, fiindca mama lui era foarte batrana si nu il mai putea ingriji, iar in perioadele de depresie avea nu numai ganduri suicidare ci si ucigase (se gandea sa omoare diversi oameni ca sa ii scape de suferinta vietii sau fiindca ii considera responsabili de esecul lui profesional si sentimental)

IonelaS12 · Answer

Dar atunci  cand  vrei sa te omori si crezi ca nu esti bun de nimic si crezi ca toti oamenii de vorbesc pe la spate desi nu e asa. si capul tau este axat doar pe negativism.  si  te enervizi rapid si pur si simplu consideri ca degeaba  faci ceva ca tot un nimic esti si nu mai are rost sa traiesti.  ce fel de problema ar fi asta?

Brigaela · Answer

Poate fi doar o nevroza. Uneori adolescentii rasfatati au problema asta, findca atunci cand se lovesc de realitatea vietii isi dau seama ca nu vor trai mereu numai in puf si asta ii dezechilibreaza temporar. 
Depinde cati ani are persoana si cat de deconectat de realitate este. Un psihiatru iti poate explica mai multe.
Un depresiv nu "vrea" sa se omoare, incearca sa se omoare asigurandu-se ca isi ofera maximul de posibilitati sa reuseasca. El nu este santajist: daca nu imi dati destul ma fac ca ma omor sa va simtiti vinovati. El pur si simplu ajunge in momente in care nu gaseste nici o alta solutie si recurge la chestia asta ca la o solutie salvatoare.

IonelaS12 · Answer

Nu sunt si nu am fost copil rasfatat.  am 18 ani sun constienta ca viata nu e ros si ca e destul de greu. dar probabi e si din cauza neincrederii in mine din cauza ca de mica am fost comparata cu ati copii " dar el cum de a luat 10 tu dc ai luat 8.      El cum a putut invata? Ca o sa ajungi un nimic. ca nu esti capabila sa faci nimic " si mai mereu  fiind sub aripa parintilor am fost nevoita sae fac mereu lor pe plac. sa fac liceul care il vor ei nu eu. eu nuaveam voie sa ies cu fetele seara pentru ca " intram in anturaje". Daca era sa intru in vreun anturaj puteam intra si fara sa ies seara cu prietenii.  dar nu ..nu am intrat in nici un anturaj.  acum recent parintii mei au divortat si eu stau cu sora mea mai mare..si nici acum nu sunt mai libera.   si din cauza ca am fost tinuta "in lanturi"  am inceput sa nu mai comunic cu oamenii si sa ma inchid in mine. si familia acum ma mai intreaba ca dc nu am prieteni!

Brigaela · Answer

Exagerezi si tu foarte tare, probabil ai o fire foarte prapastioasa. Nu ai fost tinuta in lanturi, ai beneficiat de o educatie putin mai stricta, care in 99% din cazuri scoate oameni puternici si rezistenti.La tine a esuat, poate ai o sensibilitate psihica, poate nu ai avut destula vointa si dragoste de carte, poate esti o fire mai razvratita. 
In plus, esti foarte suparata fara cauza. Ai doar 18 ani, ar trebui sa stii singura ca fetele serioase minore nu ies seara, tocmai fiindca e periculos. De asemenea, orice copil bun le face intotdeauna pe plac parintilor, pana la urma ei ti-au dat viata, au avut grija de tine, iti dau casa, masa, rechizite, etc. Macar sa nu le iesi din cuvant si sa faci toate eforturile sa ii bucuriu si sa ii asculti poti face si tu, mie mi se pare un minim absolut. Sigur, daca parintii tai ar fi cerut sa muncesti in grajd de la 5 ani, 12ore pe zi, ar fi fost prea mult, dar faptul ca ti-au cerut sa ai numai note mari (in favoarea ta, de altfel) si sa fii cuminte, mi se pare o cerinta normala. Poate ei au gresit rau nestiind cum sa iti ceara asta, nealegand intotdeauna cele mia bune metode si cuvinte. E normal din cand in cand sa te supere, dar fara sa le arati (sunt parintii tai, nu niste oarecare, nu e cazul sa te arati suparata pe ei), dar banuiesc ca pe la 11-12 ani ai inceput sa fii mult mai toleranta, sa le ierti greselile si sa le vezi mai ales calitatile (ca noi toti).
Esti libera cred eu, dar libera sa faci lucruri bune: sa fii cea mai buna la invatatura, sa fii cea mai vcuminte, mai decenta si mai politicoasa, sa iti bucuri in fiecare zi parintii si sa le arati generozitate si recunostinta. Astea ar trebui sa le faci natural, dar daca tu nu poti, e bine ca ei iti mentin linia dreapta.
Cred ca e foarte greu sa iti divorteze parintii, de aceea este treaba ta sa fii echilibrata, calma, amabila, sa fie un element de stabilitate si confort in viata lor. Gandeste-te ca lor le e mult mai greu, iar ei sunt mai batrani si mai putin rabdatori. Tu fiind tanara ai resurse inepuizabile de calm, generozitate si amabilitate. Discuta cu ei separat, arata-le ca ii sustii neconditionat, ca ii iubesti enorm si ca niciodata nu ii vei judeca. Ca le vei sustine deciziile si ii vei respecta neconditionat. Ca toata viata ta ii vei tine la locul cel ami de cinste din viata ta. 
Si asta iti va rezolva toate problemele. Renunta la suparare in favoarea bunatatii. Viata e scurta, e pacat sa stai suparata pe cineva, cu atat mai putin pe parintii tai. Cand vei fi mama vei vedea cate sacrificii face un parinte pentru copilul lui, cate nopti nedormite, cate griji, cate chinuri. Si in schimb cere foarte putine: un premiu, o olimpiada, o mancare calda  cand vine de la munca, o vorba buna in vremuri grele, un sarut-mana cand e trist. Poti face atat de putin pentru parintii tai, incat iarta-le lor toate greselile, mai ales ca din cate spui au fost mici si bine-intentionate. Daca nu te-au trimis de mica la munci grele ca sa castigi bani in locul lor, daca ti-au asigurat mereu un pat si putina caldurica, daca au impartit cu tine bucatica lor de paine, daca au avut grija macar o data de ziua ta sa iti faca o surpriza, cat de mica, daca te-au facut om mare, respecta-i si da-le cat mai mult, de 1000 de ori mai mult decat iti cer. Si vei vedea ca va disparea si nervozitatea, si nefericirea, si dorinta de a fi in centrul atentiei.

DaniTDCI · Answer

Cum poate fi recunoscuta tulburarea bipolara?

Tulburarea bipolara reprezinta o problema serioasa de sanatate mintala, afectand individul in multe domenii ale vietii. Sunt afectate dispozitia, energia, modul de relationare si claritatea in gandire etc. Denumirea de "bipolara" se refera la cele doua capete extreme ale dispozitiei, si anume depresia si "mania".

Tulburarea afectiva este, de fapt, o denivelare afectiva, cu manifestari periodice, spre deosebire, de exemplu, de schizofrenie, care are o manifestare permanenta. Daca este sa-l citez pe prof. Aurel Romila: "tulburarea bipolara este ca un ceas dereglat, inainte sau in urma, din cand in cand". Si asa si este. In manie, acest timp este extrem de accelerat, iar in depresie isi incetineste fluxul.

Afectiunea reprezinta un grup de tulburari din care fac parte Tulburarea bipolara 1,     in care intalnim prezenta atat a episoadelor depresive, cat si a episoadelor maniacale sau mixte; Tulburarea bipolara 2,     in care intalnim prezenta episoadelor repetitive depresive, dar si a unor episoade hipomaniacale (dar fara sa se ajunga la manie); Tulburarea Cilcotima, in care se alterneaza episoade de hipomanie, cu episoade de depresie de intensitate medie; dar si episoadele mixte.

Pentru a recunoaste tulburarea bipolara, este important sa observam simptomele manifestate in faza depresiva:

- dispozitie depresiva
- scaderea interesului sau placerii - care de altfel sunt si cele mai importante simptome
- scaderea nivelului de energie sau oboseala marcanta
- scaderea in greutate
- tulburari de somn
- dificultate de concentrare si de a gandi limpede
- dificultate in a lua decizii
- ganduri legate de moarte
- idei de inutilitate si de incapacitate.

Mania este caracterizata printr-o dispozitie crescuta dincolo de limitele normalului:
- nivel ridicat de energie
- stima de sine exagerata (pana la idei de grandoare)
- vorbeste mult mai mult decat de obicei
- sare de la o idee la alta
- scade nevoia de somn, desi persoana respectiva spune ca se simte foarte odihnita (doarme sub trei ore/noapte)
- stare de agitatie
- intra in foarte multe activitati adesea fara sa finalizeze niciuna
- se angajeaza in activitati care ar putea avea consecinte negative (in ceea ce priveste investitiile, achizitia bunurilor, viata sexuala etc).

Tulburarea bipolara - simptome ale maniei

Cu alte cuvinte, se sterg limitele, dispare cenzura sau exista o stare de exaltare si fericire extrema, insa care este nepotrivita contextului.

Un criteriu important este faptul ca aceste simptome afecteaza functionarea sociala sau profesionala a individului.

Care sunt primele semne?

Desi cand se ajunge in faza maniacala sau cand avem simptomatologie de depresie majora este mai usor de diagnosticat, la inceput adesea apar dificultati in diagnosticare, deoarece poate sa se manifeste diferit la debut sau sa se suprapuna simptomatologia cu alte tulburari.

Adesea aceasta tulburare poate sa se asocieze cu o tulburare anxioasa sau cu simptome date de folosirea unor substante psihoactive. De multe ori intalnim, la debut, diagnostic precum tulburare anxioasa sau depresie simpla.

Adesea sunt unele simptome care ne pot atrage atentia, in special in ceea ce priveste activitatile periculoase si ar trebui sa ne puna pe ganduri. Aici ma refer la sexul neprotejat, condusul cu viteza, jocurile de noroc, abuzul de alcool sau alte substante, bataile si episoadele de agresivitate fata de altii.

Aceste simptome trebuie sa ne ridice semne de intrebare si sunt un indicator ca este cazul sa se apeleze la un specialist:

- buna dispozitie neconcordanta cu contextul
- rapiditate in vorbire
- sare de la o idee la alta
- este mai irascibil
- se angajeaza in activitati cu risc
- depresie
- dificultate in a indeplini sarcini usoare
- nu doarme, dar este plin de energie
- se angajeaza in proiecte pentru care nu detine nicio expertiza.

Difera simptomele in functie de varsta?

In general, tulburarea bipolara apare in jurul varstei de 17-19 ani. Dar putem spune ca nu tine cont de varsta, pentru ca nu rare sunt cazurile cand apare in jurul varstei de 30 de ani. Este important sa tinem cont de faptul ca la copii fericirea extrema si comportamentele schimbate pot sa fie normale in anumite contexte sociale. De aceea, este dificil de diagnosticat aceasta tulburare la copii.

Cu toate acestea, este important sa observam daca se manifesta in mod repetitiv si rupte din acele contexte sociale. De asemenea, adesea, copilul mascheaza simptomele, in special depresia, prin iritabilitate si agresivitate. Cu cat mai tarziu apare aceasta boala, cu atat mai mari sunt sansele sa fie un prognostic mai bun.

De ce este cauzata?

Este o boala multifactoriala si nu se poate spune care este cauza exacta. Este vorba de o intrepatrundere si interferare a unor elemente genetice, implicarea neurotransmitatorilor, dar avand, de asemenea, si o componenta legata de mediu.

Ultimele studii arata ca, in ceea ce priveste cauza, predomina perturbarile neurobiologice care au loc la nivel cerebral. Un rol important in acest caz il joaca neurotransmitatori precum serotonina, dopamina, noradrenalina si GABA.

Este ereditara?

Se observa ca tulburarea bipolara este mai frecvent intalnita in tarile dezvoltate decat in cele in curs de dezvoltare. Este mai frecventa la persoanele divortate sau separate decat la persoanele care au familie.
succes