Din pacate, persoanele din jurul tau au dreptate! Nici un om sanatos mental nu vorbeste cu el insusi.
Mergi la medic a primesti ajutorul medical de care ai nevoie, acum, inainte sa dezvolti alte fobii si boli grave.
Nu e nimic grav. Nu există om care să nu fi vorbit vreodată cu el însuși. La unii perioada aceasta trece mai repede, la alții mai greu, iar alții vorbesc tot timpul singuri, fără să fie bolnavi mintal. Cauzele pot fi mai multe: singurătate, nervozitate, sau chiar o stare de bine.
Lucrul devenit obicei este mai greu de eliminat; dar nu este imposibil. Dar eu nu văd ca fiind ceva rău a vorbi de unii singuri din când în când. Dacă era ceva în neregula cu tine ți-ar fi spus familia. Și dacă este nevoie, doar un medic specialist poate pune un diagnostic.
Nu e nimic anormal în a vorbi cu tine însuți/însăți gen ca un discurs pentru că te poți antrenează cu viitoarele discuții cu celelalte persoane și te descarca... Dar nu e în regulă să o faci în public de față cu alte persoane.
Majoriatea oamenilor nu se gandesc la motivatia pentru care faci acest lucru. N-au timp. Il catalogheaza direct ciudat si trec mai departe, nu-i intereseaza ce te impinge sa faci asta. In societate e necesar, daca iti pasa de parerea altora sau daca te-ar ajuta sa nu aiba dubii, sa te adaptezi la ce este considerat ''normal''. Adica ceea ce face majoritatea: vorbesc cu ei insisi in mintea lor. Tu, totusi, de ce nu procedezi la fel? Ce te indeamna sa verbalizezi cu voce tare ceea ce comunici cu tine insati? Te ajuta cumva sa ramai concentrata si astfel anulezi ganduri negre? (te intreb caci ti-am citit numele iar acest procedeu poate fi un mecanism de aparare contra gandurilor negative)
In functie de motivatia ta, poti analiza ce e mai bine de facut, astfel incat sa impaci si capra si varza. Si pe tine si pe oameni.