Scriu aici in speranța ca ma poate ajuta cineva cu un sfat. Nu ma simt deloc in siguranța, mereu ma sperii foarte repede, am atacuri de panica, nu pot dormi noaptea singura, dacă merg pana la magazin noaptea am impresia mereu ca ma urmărește cineva. Totul e in capul meu dar m-am saturat sa ma panichez mereu. Am 18 ani și am trecut prin mai multe traume, fizice cât și psihice iar acum 3 ani am vrut sa fac o fapta care nu mai avea cale de întoarcere. As vrea sa îmi trăiesc viața normal fără sa ma tem de orice și fără sa am atacuri de panica. Un sfat va rog.

Mergi la psihiatru! Cu medicamentul potrivit, vei duce o viață normală. Mergi si la terapie si te vei vindeca in timp. Discuta cu medicul tau de familie! Nu sta netratata. Nu ti faci niciun bine asa, ba din contra, în felul asta, nu vei rezolva nimic.

Am avut atacuri de panica si ma bucur ca am scapat de ele. Am incercat psihologi dar nu m-a ajutat cu nimic. Apoi am fost la psihoterapeut si mi-a scris niste medicamente si sa elimin stresul pe cat se poate.

Nici eu nu ma simt in siguranta noaptea pe strada,e ceva normal pentru lumea in care traim, asculta muzica, mergi la sf liturghie, si toate dispar frica e de la necurat, citeste acatist

Eu când eram mai mic ma simțeam urmărit pentru ca tot mai uitam la filme de groaza toată ziua? dar serios acum, poti merge la un psiholog sau ceva si sa știi ca este foarte normal, dacă mergi acolo nu inseamnă ca ești nebun/a, psihologul te va ajuta foarte mult, crede-ma.

Încearcă să iti petreci timpul intr+un mod cat mai placut. Pentru a uita de chestiile acestea. Fă-ţi mai multi prieteni si chestii de genul. Nu stiu cat de mult te poate ajuta un psiholog, dar poti incerca. Eu am 14 ani. Dar când eram mai mica puţin eram la fel. Dar am incetat la a ma mai uita la diverse filme si mi-am facut mai multi prieteni. Imi petreceam ziua cu ei. Si incercam sa caut motive de bucurie pentru a astepta cat mai mult acel moment.

Incearca valeriana sirop. De la plafar. Daca nu te ajuta consulta un medic. Am fost in aceași situație. Eu mai și paralizam în somn, chestia cu urmăritul era la ordinea zilei și desigur atacurile de panică erau nelipsite. Însă eu am ajuns la un psihiatru. M-a ajutat foarte mult!