Salut TPU.
Vreau un sfat de la voi.
Totul a pornit din vara trecuta, cand imi petreceam foarte mult din pe calculator aproape in fiecare zi ( o sa incerc sa zic in mare tot) din cauza asta am devenit intr-un fel, "anchilozat" si aici ma refer ca aveam dureri de spate cand faceam efort, eram sensibil la lumina, nu puteam face miscari bruste cu capul ca ameteam, nu ma putem uita fix intr-un punct.
Timpul a trecut, dupa ce am avut covid am inceput sa am atacuri de panica in fiecare zi, atacuri de panica pot spune ca foarte severe...simteam o presiune foarte mare la abdoment, uneori, in piept, uneori in cap, in spate...Am fost la medici si mi-am facut toate analizele, mai putin la cap, si au iesit perfecte, chiat si la ochi.
Dupa asta nu am mai iesit din casa pana acum 3 luni de zile...nu puteam sta departe de casa nici macar 1km pentru ca ma lua panica, ca eram departe de casa, un fel de agorafobie...Era sa fiu examtriculat de la scoala din cauza ca nu am fost un semestru intreg din cauza chestiei acestea.
Am fost la pisholog. Am facut in jur de 15 sedinte pe atunci. Ma ajuta pe moment cand vorbeam cu el, dar cheia era sa imi depasesc eu frica si sa nu ma mai gandesc atat de mult la problema asta.
Am incercat pastile, dar dupa prima doza am zis ca nu asta vreau.
In fiecare zi efectiv, aveam ganduri de suicid, ma gandeam sa scap odata, pentru ca nu mai puteam. Toata ziua nu faceam nimic, decat stateam in fata calculatorului. Si in pat toata ziua, cu atacuri de panica, ameteli, efetic toate simptomele posibile...rareori noaptea puteam dormii bine.
Fosta mea iubita intr-un fel ea ma mai ajuta, cand vorbeam cu ea si statea cu mine mai uitam de problema asta, dar nu in totalitate.Am stat 3 ani cu ea, dar dupa ce ne-am indepartat acum o luna, ea a murit.
Mi-am pierdut un an din viata, din cauza anxietatii, derealizarii, atacurilor de panica, agorafobiei, s-a mai intamplat si asta...Am zis ca nu mai merita sa traiesc.
Dar in prezent m-am imbarbatat si nu imi mai pasa de nimeni si de nimic. Vreau sa am o noua viata, sa incep o noua calatorie, si sa fac tot ce nu am reusit sa fac de-a lungul vietii, din cauza problemelor acestea psihice.
Mai am atacuri de panica, dar din senin, complet random orice as face. Am dezvoltat niste ticuri, din interiorul gatului, care din cauza asta, parca m-as sufoca, imi inghit saliva foarte des, mai am unele ticuri din cap, si din burta.Si vreau sa va intreb, cum as puteam sa scap de ele? pentru ca ele imi distrug viata in momentul actual, cand apar parca nu pot sa le controlez.
Ma mai simt si obosit tot timpul, oricat as dormii, si orice supliment as lua.am luat magneziu antistress, si vitamax si parca degeaba.
Vreau odata sa ies din zona asta de confort, sunt pregatit sa fac asta, sa am o noua viata si sa uit de tot trecutul, sa devin odata ce mi-am dorit, dar nu pot din cauza ticurilor acestea si starea asta de oboseala.Mai am uneori si derelizare, dar am invatat sa o controlez
Imi cer scuze daca exista unele greseli, dar am scris pe graba totul.
Ordonare:
După relevanţă
Problema a pornit de la statul mult in casa, in aer inchis, dormit, mancat si baut aiurea, pe fuga, in fata calculatorului, departe de oameni si atunci ne intoarcem la origini si incepem sa mergem din ce in ce mai mult afara, sa mancam afara, la inceput in apropiere de casa mai apoi din ce in ce mai departe de casa pana ce iti trece panica de a fi departe de casa. Iei mancarea la caserola si fugi in parc, in aer curat si mai intai nu asa aproape de oameni, apoi din ce in ce mai aproape de ei - tu iti stabilesti singur distantele pana depasesti panica si fricile. In timpul cand nu esti afara facem sport acasa; la inceput miscari usoare apoi din ce in ce mai multe si mai dificile (pe net gasesti diferite exercitii!). Atacurile de panica le ai de la COVID; si eu le-am avut insa trec cu timpul, apoi nu te dai batut! Esti un om mare si e de datoria noastra sa luptam; de aceea suntem cei mai buni! Nu lua pastile si alte prostii fiindca tu esti cel mai bun psiholog care a existat vreodata! Gandurile rele nu sunt ale tale, deci le alungi pentru totdeauna; cu vointa, credinta si multa iubire le dai drumul repejor! Ai pierdut un an, deci 0, 1 secunde ale vietii tale - acum recuperezi zilnic aceste secunde facand lucruri minunate pentru tine si pentru ceilalti. Si nu uita: SE MERITA MEREU SA TRAIESTI, deci uita prostiile - esti un om valoros care este asteptat de alti oameni in viata lor! Nu-i poti ajuta, daca nu esti sanatos, deci... Sportul zilnic te va ajuta sa-ti uiti tic-urile si poti sa-l combini cu cateva sedinte de masaj (intregul corp!) facut de un profi. Iei Magneziul in continure si in rest nimic fiindca vitamine nu ai nevoie de vreme ce analizele sunt OK - de la vitamine mai pui cateva kg si nu vreau sa arati rau (scade stima de sine
)! "Zona de confort" e neconfortabila si te face obosit, deci cauta prietenia oamenilor, soarele, lumina, caldura - numai ele te pot aduce in zona de confort adevarata! Eu iti sunt aproape; mai da-mi de stie cum te simti si ce progrese ai facut. Va dura putin timp pana te pui pe picioare insa nimic nu e imposibil pentru un om minunat ce cred ca esti! Numai bine!
Răspunde
Din moment ce iti dai seama de gravitatea situatiei, inseamna ca nu esti nebun.
Eu zic sa mai lasi calculatorul, telefonul, simplu si la obiect.
Iesi pe afara cate putin, hidrateaza-te, manca bine pana sa te plimbi mai mult 1 ora pe zi si vei scapa de ganduri ele dispar cu incetul la fel si ticurile le faci mai rar si dispar. Eu zic ca intr-o luna sau doua te faci bine si nu, nu ai pierdut mult timp e abia un an si eu eram mai timid.
Am lasat calculatorul, am inceput sa ma hidratez bine, sa mananc bine, sa stau cat de mult afara si sa socializez cu persoane.
Efectiv pe mine toti ma vad un tip caterinca, prietren cu toti.
Am visuri mari, si deja am inceput sa lucrez la ele. Dar am momente cand efectiv apar ticurile acestea si par ultimul ciudat, nebun, care face ca toate alea. Si daca incerc sa ma controlez, sa imi dau seama de gravitatea situatiei, fac mai rau dupa...cheia am observat ca este sa uit de asa ceva.
Răspunde 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
