| TheBoyTheCool24 a întrebat:

Cum pot scapa de tulburarea de depersonalizare? Nu ma mai simt in largul meu de vreo 8 luni.

Atenţie! Problemele de natură medicală sunt probleme serioase care necesită asistenţă/consult specializat. Sugestiile date de utilizatorii TPU au doar o valoare orientativă şi în nici un caz nu exclud consultul profesional medical. Prin urmare vă recomandăm să apelaţi la personal medical specializat atât pentru diagnosticare, cât şi pentru tratament.
7 răspunsuri:
Bula
| Bula a răspuns:

Pe cat ti se pare de complicat, cu atat mai simplu este de rezolvat.
TU trebuie sa ai DECIZIA si VOINTA de a scapa de aceasta stare!

Ia-ti o coala de hartie si scrie-ti pe el, pe rand, ce DORINTE ai in viata si CE-ti PLAC.
In pasul urmator, scrie alaturi ordinea in care doresti sa le faci, sa le atingi, chiar daca-ti par aproape imposibile.

In final, apuca-e sa-ti pui dorintele in practica!
Daca ai nevoie, nu ezita sa ceri ajutorul altora, chiar si a necunoscutilor! Vei fi uimit cat de multi oameni gasesti (daca cauti) care pot si te vor ajuta!

| AvalohAlyn a răspuns:

Mergând la doctorul psihiatru și urmând cu sfințenie tratamentul dat de el.Nu e o rușine, să știi. Succes!

sadrian46
| sadrian46 a răspuns:

Eu când nu mă simt bine în larg, întru pe canal îngust sau în doc uscat să dau jos rugina de pe mine.
Cine ți-a pus diagnosticul de depersonalizare să îi transmiți din partea mea că cine spune ăla este.
Ți-a pus ștampila, a scăpat de tine.
Dacă mai mergeai pe la el, îți făcea un test genetic și îți explica alela paralelă, pe care ai moștenit-o de la strămoșul tău orang-utanul depersonalizat, ea e de vină, că așa zice și fabulistul
Că are păcate multe,
De moșii lui făcute.
Îmi amintesc din oarece narațiune din aceasta de supă de pui pentru suflet, cu măruntaie cu tot, cum l-au salvat pe un copil de al lor de ceva handicap din naștere, parcă surzenie. S-au străduit cât au putut de tare ca să se poarte cu el ca și cu un copil normal, astfel încât să nu inculce în el ideea că gata, el este surd și nu va fi nici o dată normal. Copilul astfel nu și-a dat seama de gravitatea diagnosticului, între timp aparatele auditive au mai evoluat și acum băiatul aude destul de bine, cu ceva gadget din acesta uptodate.
Care este năcazul cu diagnoziștii tăi.
Dacă te uiți cărțile despre tendințe noi în psihologia personalității, te bagă într-o ceață cacademică, se ascund după neologisme și jargon salată de cuvinte. Dar despre ce vorbim? Spuneți-mi ce e personalitatea oameni buni, că pe urmă o întoarcem ca la Ploiești cum vreți voi, o depersonalizăm la nevoie cu forța, dacă nu dă chiloții jos de bună voie.
Așa că pe lângă că ai și dta ceva probleme cu ieșitul în larg (verifică GPS-ul), te mai potcvovesc și ei cu un diagnostic.
Ce este greșit în treaba asta.
Există 2 păreri extremiste.
Ce ți se întâmplă este scris pentru tine de când lumea și pământul, nu mai ai ce face, este destin, pre-destinare.
A doua, ai greșit ceva, greșeala te urmărește până la judecata de apoi.
Calea de mijloc. Trecutul a trecut, iar viitorul e dinamic, nu este unic determinat, mai poți și tu interveni cu voința proprie și acțiune concentrată ca să pui moara pe roate să facă făină și pentru tine.

| Donsavas a răspuns:

Mergi la psihiatru! Trebuie să te supravegheze lunar un specialist.

| christine99 a răspuns:

Eu chiar nu înțeleg de ce își pun unii diagnostic singuri. Există doctor.

Răspuns utilizator avertizat
| YourFriend a răspuns:

Eu recomand un psiholog. Oamenii aia sunt antrenati exact pentru lucrurile astea. TPU poate oferi sfaturi, dar psihologii au cel putin 3-4 ani de facultate de psihologie, plus cu zecile de ani de experienta. Ei au raspunsuri bune, nu TPU. Este greu primul pas, pana iti dai voie sa fii ajutat.