anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Hei TPU,
1. mă confrunt și eu cu o problemă, simt că nu pot ieși din casă ca să merg la o programare la un medic. Mă simt ca dracu și mintea mea se gândește doar la ce o să spună vecinii când o să mă duc la mașină (știu că pare aberant, dar mintea mea așa gândește în acest moment) cum mașina nici măcar nu e în spatele blocului mai ferită sau măcar în drept cu blocul, e vizavi de blocul meu și eu de când lucrez, m-am obișnuit că vin după amiază de la școală și după nu prea mai ies din casă sau noaptea dacă e pentru urgențe, și mi-e teamă să nu mă vadă vecinii mei, până acum zic eu, am reușit să stau destul de anonimă pe aici. Dar ideea că trebuie să ies ziua în amiaza mare în văzul tuturor ca să mă duc la mașină mă terorizează, uneori mai am feeling-ul ăsta și dimineața când plec la work, dar dimineața mă bazez pe faptul că e lumea mai somnoroasă și nu ne observăm unii pe alții. Ideea este că anxietatea mea socială acum este legată mai mult de mașină decât de mersul pe jos. Ceea ce vreau să spun este că dacă merg pe jos, îmi bag căștile în urechi și gata, uit de lume, dar când mă duc la mașina care oricum nu e chiar lângă scară, mă apucă toate nebuniile, mă anxietează crunt, mă simt paranoică, am impresia că lumea râde de mine mereu că gen "ia uite-o și p-aia, a luat și ea permisul, acum se duce numai cu mașina. Ăhhh, mai conduce și aia". Nu știu, mă încearcă multe stări.

Asta ar fi prima problemă.

2. A doua e faptul că trebuie să merg cu mașina în alt județ și trebuie să traversez astfel tot județul meu aproape, dar mă simt iar ca dracu, deoarece după toate accidentele nu mă mai simt ok să conduc, dacă o să fac iar accident mai și ninge, dar faza este că dacă nu mă duc la medic, mă voi simți și mai ratată, mă voi simți că nu am reușit să bifez la dracu, ceva atât de simplu, precum mersul la o programare. Dar chiar așa mă simt în acest moment ca ultimul om și nu înțeleg de ce? Deoarece în ultimul timp chiar îmi mergea bine totul. Dar mă simt ca dracu.

3. Voi ce faceți când nu reușiți să ieșiți din casă? Ce vă spuneți ca până la urmă să reușiți? Dacă nu reușiți în final, vă blamați, e un minus pentru voi?

4. Mai sunt pe aici și oameni cu anxietate socială așa de ieșită din comun sau cu gânduri compulsive că "ce o să creadă lumea?" Cum reușiți totuși să vă faceți treaba din societate?

5. Nu am chef de glume, chiar mă confrunt cu stările astea și chiar aș vrea un sfat ok. Știu și că sfatul oricum nu mă va ajuta, aici e clar că eu trebuie să mă ajut, dar nu știu cum sad uneori vreau doar să fug de tot ce înseamnă viață și chestiile ei.

Atenţie! Problemele de natură medicală sunt probleme serioase care necesită asistenţă/consult specializat. Sugestiile date de utilizatorii TPU au doar o valoare orientativă şi în nici un caz nu exclud consultul profesional medical. Prin urmare vă recomandăm să apelaţi la personal medical specializat atât pentru diagnosticare, cât şi pentru tratament.
Răspuns Câştigător
| Utilizatoare123 a răspuns:

Deci tragem linia si presupunem ca gata esti din lume ai devenit populara si primarul zonei. Controlezi perimetrul asa ca un caine care isi traseaza spatiul.
Nu o sa gasesti fericirea. Eu cand am incercare sa fiu din lume si sa fiu prieten cu ea, am avut doar obstacole. Eram comercial si tot timpul era unu care ma invidia si chiar mi-a spus ca eu eram in tot. Pentru ca eu l-am intrebat ce are cu mine si el mi-a spus asa. Ca sunt peste tot si in tot.
Cand eram din lume saream garduri de 6 metri ca sa ajunga la obiectiv, vorbeam cu femeile de serviciu ca sa imi implinesc obiectivul. Trebuia sa imi fac drum si sa trec prin mijlocul multimii, etc. De aceea nu este buna nici extrovertirea asta, trebuie o cale de mijloc. Pentru ca incidenta sociala este inminenta. Iar ca sa fii asa deschis vei avea multi dusmani care se vor simti deranjati, lasati in umbra, etc. Deci trebuie prudenta ca sa nu iti atragi raúl asupra ta. Nici prea discreta insa nici prea tímida. Eu cand merg la magazin si vad vanzatoarele ca se uita la seful lor si ii cauta aprobarea sau pedeapsa si dupa aceea decid si delibereaza sa faca un lucru corect le detest. Pe mine ma intereseaza cum vede Iisus si caut aprobarea Lui nu depind sau fac ceva doar pentru omul pamantean. Multi se numesc globalisti insa la o adica au valorile nationale, isi cauta propiul interés, nu ii intereseaza pe ei europa. Ceea ce spun eu aici nu vreau sa o iei drept referinta, mai bine ceri indrumare de la altcineva. Cauta cheia de la altcineva ca eu nu o am. Vezi A Man Called Otto cu Tom Hanks insa nu recomand stilistica argumentului. Pentru ca de-a lungul timpului literatura a suferit schimbari iar astea nu sunt tocmai bune. Daca intri in lógica lor iti formezi conceptia aceea. Insa trebuie citit si John Keats sau Tomas Moro care au alt stil si surprind si partile negative.

127 răspunsuri:
| Dismally a răspuns:

Se ueste "spotlight effect" ce simti tu :) Gaseste pe internet mai multe detalii despre asta: https://www.youtube.com/......tps?/watch
In general oamenii nu te observa, nu te baga in seama, ti se pare tie ca esti in centrul atentiei dar in realitatea fiecare este adancit in propriile ganduri. Ar trebui sa mergi si nu doar acum, incearca sa o faci mai des chiar asta iti provoaca anxietatea, in timp va fi din ce in ce mai usor pana va disparea cu totul acest sentiment.

| Fantaspirit a răspuns:

Încearcă dulceață de fata sa consumi ceai de sunătoare și să îți cumperi de la farmacie Sedatiff PC, nu sunt pastile chimice ca Xanax, te ajuta puțin în emoții, poți lua 3 pastile pe zi parca din câte știu. Da,am anxietate mai nasoala decât a ta dar eu urmez tratament și simptomele se diminuează foarte mult.
Cam așa se manifesta anxietatea socială,îți pasă prea mult de ce cred alții despre tine,că te judeca, râd de tine,te bârfesc,la așa ceva te duce gândul mereu,e o boala până la urmă,e o tulburare in cazul tau nu ceva acut. Cam ar trebui sa o tratezi la un psihiatru,nu cred că are rost sa îți trăiești toata viața în suferințe și chinuri,e clar că nu o poți controla deloc,anxietatea socială este cea mai gravă din toate tipurile de anxietate că vine la pachet și cu agorafobia,care te rupe efectiv!
Încearcă să te gândești la alte chestii mai pozitive sa înlocuiești gândurile negative cu cele pozitive. Daca nu poți încearcă să porți masca așa cum o purtai când eram în plină pandemie îți va ușura puțin anxietatea,unii am văzut că poarta mască deci nu e ceva jenant sau cringe.
Consuma ceai de sunătoare o lună de zile și renunța la dulciuri tot o lună de zile, au corelație cu anxietatea dulciurile, ele cresc nivelul de anxietate.
O alta chestie pe care o poți face este sa te expui in contextele sociale care îți produc frici, aceste frici sunt nejustificate, in realitate nu se întâmplă așa cum gândești happy

| qathaliyn a răspuns:

Bună Patricia,
am citit tot ce ai spus și aș dori să îți dau niște sfaturi.
Aplică-le și cu siguranță vei reuși.

Imaginează-ți o cameră, dormitorul de exemplu.
Această cameră este mintea ta.
La naștere, camera era complet goală, pură.
Pe parcurs, ai adaugat:
Un pat, mai târziu un dulap, apoi un birou, apoi un covor, apoi niște perdele, și pe parcursul zilelor camera ta devenea tot mai îmbogățită.
Ai adaugat niște haine în dulap, au mai trecut zile, iar ai mai adaugat haine.
Apoi ai adaugat: un parfum, o carte, un tapet, un computer/laptop, o oglindă și cu fiecare zi, în camera ta se adunau tot mai multe.
Așa este și în mintea ta. Te-ai născut copil, pur, nu știai nimic și nu aveai idee despre nimic. Pe parcurs, ai început să realizezi lucruri, să aflii chestii noii, să tragi concluzii, să îți imaginezi, și desigur și oamenii din jurul tău au adaugat idei/concluzii/imaginări. Deci, nu doar tu ai introdus obiecte noi în cameră, dar și ei. Au adus și ei o pătură, o plantă, o lampă, etc.

Iar tu astăzi, după mult timp, te-ai trezit cu o cameră foarte încărcată. O minte foarte încărcată. Unele lucruri, sunt bune în camera ta. Dar unele nu își mai iau locul aici, și trebuiesc da-te afară. Este nevoie de o repurificare, o reîmprospătare. Deoarece aici, pe lângă toate lucrurile bune, se află și niște gânduri negative, idei false, realități false, iluzii care îți dăunează, frici, anxietăți, depresii. Probabil acestea, au fost lucruri frumoase cândva, dar astăzi nu își mai au locul. Ca un parfum genial, ce mirosea frumos la timpul lui, dar care astăzi a expirat. Este timpul să îl arunci.

Și pentru aceasta, ți-ar fi recomandat să meditezi puțin aspura a ce se intâmplă. Să iei eventual o foaie și un pix (pe care apoi să o arunci, să nu o vadă nimeni, e secretul tău). Și să scrii pe ea 1, 2, 3, 4, 5, până la vârsta ta. Una sub alta. Apoi în dreptul fiecarei cifre să scrii. (Când am adaugat eu dulapul acesta? La 13 ani?). Și să spui tu: Când a început frica aceasta? La 15 ani? Și în dreptul la 15 să faci un semn.

Apoi tot așa, analizează. La 16 ani frica a evoluat? Ea a fost declanșată de o traumă? A murit cineva? Te-a amenințat cineva? Cum a evoluat situația în mintea ta. Apoi la 18 ani ai luat decizia să nu mai ieși așa tare în evidență?
Apoi la 19 ani ai fost văzută de vreun vecin făcând ceva dubios? Apoi la 20 de ani te-au auzit vecinii prin perete când purtai o discuție intimă? Apoi la 21 de ani ai accidentat vreo mașina în parcare s-au ai fost inslutată/umilită/batjocorită de vreun vecin? Sau în copilărie? Sau la liceu?

Adaugă deci un semn în dreptul la fiecare cifră, și vei vedea că această FRICĂ a ta, este de fapt o CASĂ. Da, și mă refer la o casă precum în cele în care locuiești. Carea ea, nu are o singură temelie (ei bine, când ai fost agresată la 15 ani de exemplu, a fost abia un perete). Apoi, când ai văzut accidentul ăla, s-a ridicat și celălalt perete. Când a apărut corona, al 3-lea perete (lipsa de contact). Iar stima de sine scăzută ("nu sunt frumoasă, am un defect la nas, am prea multe/puține kg, am blugii urâți") aceatea au fost pe rând: al 4-lea perete, tavanul, geamurile. Alte gânduri negative, iluzii false, întâmplări traumatizante din trecutul tău, vești proaste, accidente, au făcut o casă gigantică.

Ce vreau să spun, e că nu este un singur motiv pentru care ai ajuns în situația asta. Ci sunt vreo 4 motive mari, + un motiv mai mijlociu care pare că nu e așa mare, da completează cu un tavan acolo, + multe motive mici, care par prea mici, dar fiind atât de multe, toate la un loc, fiecare cântărind 1 gram, toate fac 1000 grame, cât un gând mare deja. Toate, au umplut paharul.

Dar am o veste bună!
Nu ești singura care trece prin asta.
Și am o veste și mai bună!
Alții trec prin lucruri MULT MAI GRELE.

Haide deci să începem să trecem peste. Iar pentru a trece peste, te voi anunța că nu se poate printr-o bătaie de palme, într-o secundă.

Ci va fi un proces care va dura o perioadă lungă. Probabil niciodată nu-și va reveni complet, dar e bine și dacă va fi 90% remediat. Și, fii optimistă, poate își va reveni și complet cândva.

Este precum un om care merge la sală de fitness, și bum, după o singură ședință vrea să fie perfect. Nu. Ci, pas cu pas, zi cu zi, încep să se vadă rezultatele. Durând o perioadă până ajunge la rezultatul dorit. Nu doar o bătaie din palme.

Așa va trebuii tu să începi să lucrezi la tine, și în timp, încet, să te vindeci.

Ei bine, abia acum ar începe ce voiam să îți spun de fapt, cum să începi să te vindeci. Care sunt pașii și cu ce să începi. Până acum abia ți-am făcut o idee despre unde ești și ce se întâmplă. Dar deja mesajul este prea lung happy

| Emma30555 a răspuns:

1. Nimănui nu ii pasa de vecini. Eu nici nu ii cunosc decât pe câțiva care stau la etaj cu mine și locuiesc aici din 2014. Chiar și pe aceștia ii vad rar și pe unii nu i as recunoaște pe strada dacă i as vedea 2. Nu știu ce sa ți zic decât sa conduci prudent. 3. În fiecare zi nu am chef sa merg la munca dar pana la urma duc, pur simplu ma îmbrac, știu ca am treaba știu ca e bine asa. Dacă într o zi pur și simplu nu am chef, nu merg și nu ma blamez pentru asta, dar se întâmplă destul de rar. 4. Nu mi pasa de ce zice lumea. Și eu sunt "lumea" și prietenii mei sunt lumea și nimeni nu zice nimic despre alții fiindcă nu ne pasa și nu sunt subiecte interesante. Fiecare are problemele lui pe care se concentrează

| carevaescu a răspuns:

Nu e de joaca. Fugi la psiholog.

Daca nu vrei, atunci fa tot ce iti in ciuda emotiilor. Ia decizii rationale, oricare ar fi emotia.
Eventual va deveni usor.

Asculta mai mult de minte decat de emotie. E un drum lung, dar azi poti face primul pas, apoi al doilea, si asa mai departe. Important este sa nu te dai batuta.

anonim_4396
| anonim_4396 explică (pentru Fantaspirit):

Știu Fanta dragă happy

Ai uitat că acum două săptămâni eu îți dădeam sfaturi despre anxietate socială.

Ideea e că știu ce trebuie să fac, mai greu e cu pusul în practică.

Mulțumesc că mi-ai întors ajutorul. happy

O să țin cont de sfaturile tale. happy

anonim_4396
| anonim_4396 explică (pentru carevaescu):

La psiholog merg de 3 ani, dar nu simt o mare diminuare, simt doar o nepăsare completă sincer, atunci când îmi bag căștile în urechi și merg pe jos, dar de când cu mașina, mi-au reapărut stările deoarece mașina nu e aproape de scară sad și drumul până intru în mașină mă ucide. Și mai sunt stări în zone sau încăperi aglomerate.

| Fantaspirit a răspuns (pentru anonim_4396):

Sa porti căști in timp ce mergi pe strada nu l-aș lua ca pe un sfat. Ști de ce? Că devine o obișnuință și la un moment dat te saturi de căști și fără ele nu mai poți confrunta problema de la rădăcina,vei fii frustrat că doar cu căști poți ieși pe strada, frustrarea asta îți va creea și ea alte probleme la rândul ei. Nu merge cu tertipuri de astea sa scapi de o fobie ci sa te expui in situațiile în care îți crează cel mai mare disconfort fara masca fără căști fără alte accesorii ci sa o faci așa cum o făceai odinioară.
Socializarea cu persoane random te poate ajuta, voluntariatul etc.
La tine nu se manifesta fizic așa că poți să te expui in orice context social, va fi greu până spargi gheata de câteva ori ulterior îți va fi mult mai ușor.
Expune-te fără căști doar așa poți învinge anxietatea, nu peste noapte așa cum a menționat un user mai sus ci cu timpul.

| Freya1 a răspuns:

O sa iau pe rand paragrafele și o sa îți răspund asa ca să nu pierd șirul și ideea.

Îți spun din perspectiva mea, o persoana cu anxietate sociala (și antisociala).
Problema pe care o ai tu o am și unde locuiesc momentan.Adica nu vreau sa ies pe strada,pe drum etc din cauza oamenilor,asta si pentru ca sunt eu anxioasa dar și pentru ca stand la sat oamenii sunt foarte curiosi și bagareti.
Și eu am simțit și simt aceias chestie ca tine, un fel de jena, un fel de "toți se uita la mine", "o sa îmi pună întrebări incomode, o sa facă glumea de rahat" etc.Dar repet, mie mi se intampla asta mai ales pentru ca zona este de asa natura.
Ție în schimb, dacă nu ți se întâmplă asta cu vecini încearcă pe cât poți sa ignori ce ai în jur pentru ca îți spun singur ca și ei facă asta si cu tine și cu oricine altcineva.Eu când merg la casa mea din oraș și ma plimb pe străzi, merg la magazine, în parc etc nu am treaba pentru ca am văzut eu cu ochii mei ca oamenilor din zona urbana (cel puțin în orașul meu) nu le prea pasa de cum ieși tu pe strada, dacă mergi pe jos sau cu mașina, dacă ai ieșit în izmene sau în rochie de gala.Ei sunt cu gandurile lor și pur și simplu vor sa fie ignorați la rândul lor.
Asa ca încearcă sa gândești în felul asta.Gandestez-te ca nici un om pe care nu l-ai deranjat nu te judeca dacă vede ca treci pe strada doar,sau dacă mergi cu mașina.
Legat de mașina da, poate ar trebui sa mergi la un psiholog pentru ca se prea poate sa ai fobie de condus în urma accidentelor, ar pentru liniștea ta poți sa te asiguri ca ai cauciucuri bune de iarna, laturi sau nisip cu tine și sa mergi la niste cursuri suplime tare de condus. Poate nu ai nevoie neapărat, dar cine știe, din frica omul risca sa facă greșeli involuntare.
Pana una alta fi mai sigura pe tine.Atata timp cât știi regulile de circulație ai încredere ca o a fie bine,daca în schimb mai ai lacune mai citește o legislație,mai repeta unde crezi ca nu te descurci.

Eu când am momente din astea și crede de anxietate ma gândesc ca trebuie. Faci niste legături simple.
Te doare ceva și îți e groaza sa mergi la medic,ok,dar dacă nu te duci ce se intampla? Se agravează starea,durerea,te îmbolnăvești mai rău când poate în câteva minute o ora te poți face ca noua și sa te simți excelent.
La fel și cu mersul la munca.Ce îți oferă munca? Stabilitate financiara,posibilitatea de a învățat lucruri noi,abilitatea de a comunica și a ieșii din anxietate. Daca nu îți faci curajul necesar sa te duci e clar ce se intampla.Iar dacă mereu te duci cu stres,cu gânduri aiurea nu mai dai randament și nu te mai simți nici tu bine.
Eu una îmi fixez o idee pentru care trebuie sa fac treaba pe care o am de făcut și ma duc cu ea tot înainte încercând sa nu mai analizez nimic,pentru ca o minte anxioasa mereu scorneste cate o problema.

Eu una din cauza frici ca nu o sa reușesc,nu o sa fiu suficient de buna,nu o sa fac fata,o sa se rada de mine etc am ratat niste lucuri în viata și niste oportunități pe care o sa le regret mereu.
Am avut ocazia sa joc pe scena la teatru și am renunțat,am avut ocazia sa merg la o prezentare de moda și am renunțat, am făcut dansuri, handbal, o școală destul de buna de unde o data plecata mi sa promis ca dacă mai rezist un an o sa am un post bun, bănos și foarte lejer și am renunțat și am refuzat toate lucurile asta pana am ajuns sa ma izolez și de vecini cum spui tu.M-am inchis în mine, în casa și abia cu trecerea timpului mi-am adunat forțele și m-am redresat pana acum câțiva ani cand iar am picat în capcana.Acum iar sunt în lupta și ma tin cu dinții sa ies și o voi face încă o data, doar mai e puțin timp.

Trebuie sa îți recapeți încrederea în tine și ai sa vezi ca și viata e altfel.Eu una în perioada în care am scăpat de problema am observat ceva. Daca eu ma simțeam ok, simțeam ca ma descurc, ca pot, ca sunt capabila, ca sunt frumoasa etc și cei din jur gândeau la fel și aveau o atitudine ok fata de mine.

| RosaliaOriginala a răspuns:

Chiar atat de mult conteaza parerea oamenilor pentru tine? Nu poti dormi noaptea daca vecinul de la etaj 3 te barfeste? Orice ai face, cineva tot nemultumit ramane sau va comenta; fara suparare dar cu mentalitatea asta nu stiu cum reusesti sa rezisti

| carevaescu a răspuns (pentru anonim_4396):

Inteleg.

Orice anxietate dispare (de regula) prin expunere. Cam asa trec copiii peste anxietalite la care sunt predispusi. Asa trec actorii novici peste anxietatea de a fi in centrul atentiei. Poate fi, pentru unii, paralizant initial, dar cu ambitie, trec prin starea naspa, nu o considera o scuza pentru a nu deveni actori.

Asa si tu. Nu mai folosi starile tale precum scuze pentru a nu face o chestie. Invers. Foloseste dorinta ta ca pe o scuza sa induri acele stari. Doar asa treci peste.

| Fantaspirit a răspuns (pentru RosaliaOriginala):

Nu contează bro așa se manifesta boala,ea nu ar vrea sa se gândească la cei din jur,vecini dar astea sunt simptomele bolii la fel cum gripa are simptomele ei,nu cred că ar vrea cineva sa aibă gripa dar ea există,chestia e că o gripa o vindeci ușor,o tulburare cronica este imposibil sa o mai vindeci,o vindecai daca mergeai din pripa la medic și o tratai,când în schimb e in stadiu cronic nu se mai poate face nimic decat sa o tratezi sa nu îți distrugă viața,sa devii funcțional,dar ea nu urmează nici un tratament așa ca boala o controlează total. Doar să își reautoeduce tiparul gândirii ar ajuta-o,dar problema e complexa de la radicina că ea poate are traume când colegii sau vecinii sau altcineva i-au dat bullying,și ea asociezi acel eveniment de trauma cu anumite contexte sociale asemănătoare,își proiectează acele evenimente aproape cu fiecare context social,își proiectează eșecul,frica,că se rade de ea,ce vor spinii unii,de fapt e o proiecție și cu alte cuvinte așa se manifesta anxietatea socială,gândurile,fricile nejustificate, comportamentul totul e cauzat de traume și de dezechilibre chimice a creierului, de deficit de dopamina și serotonina, când ele cad atunci psihicul are numai de suferit, nici nu prea controla până nu restabilești acele deficituri. Deci nu e vorba neapărat de mentalitate ci de traumele din trecutul ei și de boala in sine.

sadrian46
| sadrian46 a răspuns:

Știu și că sfatul oricum nu mă va ajuta. Dacă știi asta, nu are rost să pui aici întrebarea. Nu reușești să pornești, fiindcă îți imaginezi deja cât de rău te vei simți atunci când vei fi afară. Ieșitul afară are etape. pași pe cae îi faci. Fă un antrenament mental. Să faci mental pași pentru a ieși și să adaugi la asta senzații care te fac să te simți bine. Și să exersezi asta.

| darrio2007 a răspuns:

Fara suparare dar se pare ca problema ta nu are rezolvare pe TPU, citind si alte intrebari postate de tine.

| Fantaspirit a răspuns (pentru darrio2007):

Daca psihologul nu a putut să o ajute atunci nu are de ales decât a merge la psihiatru,nu e o rușine. Oricum nu merge ce i se spune aici că și ea știe ce să facă,e o frica care te rupe și nu o poți controla,că atunci când apare frica data de boala evident mai tare tine cont de ce părere își face părerea celor din jur și atunci anxietatea și mai rău creste in intensitate,e lovită din toate direcțiile,de la creier provine chestia asta și de la traume și lipsa totala de încredere,nimeni nu ar vrea să aibă anxietate sa se gândească ce părere își fac oamenii de ei și totuși boala e boala te calca ea in picioare nu tu pe ea,știe ea sunt sigur exact ce sa facă dar daca ipotetic se va râde de ea și va fi judecată nu o sa mai iasă cu lunile din casă,la noi exista varianta asta că oamenii sunt foarte needucați,pe dincolo în țările civilizate lumea nu te judeca orice ai avea,nu râde de tine,nu te arată cu degetul,își văd de treaba lor și nu îi interesează de ce nu se însoară/mărită ăla/aia și să îi judecă, sau că ăla nu lucrează, de asta ajungem la anxietate deoarece trăim într-o țară de primitivi, nici nu ai idee cat de inapoiati suntem, mă mir cum de mai ne suporta pământul ăsta.

| darrio2007 a răspuns (pentru Fantaspirit):

La generatia de azi, anxietatea asta ori s-a inmultit ori nu cunosc acest termen. Ca la unii fimoza. Stia bunicul acum 80 de ani ce e aia. Facea copii si atat. Dar ca sa iti fie teama ca te vad vecinii, asta este o problema. Am citit si cateva intrebari de ale ei.

| carevaescu a răspuns (pentru Fantaspirit):

Presupui multe chestii.
Daca e de la o trauma, se poate rezolva.
Daca e o boala neurologica, poate nu.

Dar frica, fobia, anxietatea nu tind sa fie boli neurologice.

Nu pare că are schizofrenie, sau altceva care sa producă halucinații înspăimântătoare. Deci, are motiv sa fie optimista.

| Fantaspirit a răspuns (pentru darrio2007):

Boala bro generează teama de la sine,așa cum și cancerul te nenorocește,nu ar vrea ea sa ii fie frica și sunt sigur că nu e fricoasa că dacă era nu mai mergea la lucru,e lucru mare sa mergi la lucru cu o boala atât de urâtă,nici schizofrenia nu produce atâta suferită precum produce acesta tulburare de anxietate,nevroza ce o fi! De mine sa ras când aveam mutră de speriat de la anxietate,suntem un popor nu mai zic cum,tot raul îl merităm și toate suferințele cumplite la cat de rai suntem,eu sunt sigur că sa ras de fizicul ei și a fost judecată în trecut. E vorba de selecția naturală,unii sunt luați de prosti in derâdere alții sunt norocoși și nu au nimeni nimic cu ei,bunicul tău nu a avut parte de idioți ca acum,lumea în loc să devină mai civilizata la noi ea se tâmpește.
E și din cauza că se sta exagerat de mult în casă și pe net, Tiktok,Facebook,dar în mare copiii au mai mult de suferit,un adult daca se confruntă cu anxietate ori a fost victima bullying-ului ori era predispus genetic sa aibă anxietate,nici nu conta mediul și ce stil bun de viață avea la o scânteie se declanșa boala. Are foarte multe cauze bolile astea psihice, poate fi chiar și de la glanda tiroida, de la hipotiroidism, hipotiroidie, boli autoimune ale glandei tiroide

| Fantaspirit a răspuns (pentru carevaescu):

Tocmai că ăștia cu schizofrenie daca își ia tratamentul la zi sunt funcționali,dar asta are rezistenta la tratamente și persoana în cauză nu reușește să scape de ea. Nu toate traumele se pot rezolva,nu când e prea tardiv și e bine înrădăcinată în subconștient,in minte,drept și prin urmare unii de la traume au înnebunit complet,sau nu au mai fost niciodată la fel cum erau,unii au amuțit complet deși s-au dus la psiholog. Eu nu fac presupuneri cunosc psihologia mai mult decât te cunoști tu pe tine însuți,știu perfect despre ce vorbesc mai mult decat te duce pe tine mintea. Sunt multi oameni care au fobie sociala și nici cu psiholog in ani de zile nu și-au revenit,sunt cu schizo care sunt perfect funcționali daca își i-au tratamentul la zi,nimic nu e mai rău decât o boala care îți distruge și prezentul și viitorul,bolile psihice așa cum habar nu ai și crede-mă că nu ai, ești copil de mingi, au rezistenta până și la cele mai puternice tratamente moderne, daca alea nu ajuta un psiholog nici atât, că unele sunt atât de severe că tratamentul si psihoterapia nu ajuta deloc, chiar sunt useri pe aici care s-au plâns că merg de ani de zile la psiholog cu anxietate sociala și nu îi ajutase deloc, și bani pierduți și timp pierdut și la fel de bolnavi.

| Fantaspirit a răspuns (pentru Fantaspirit):

Sunt anxietăți care sunt mai ușoare și anxietăți care te fac total nefuncțional,invalidante,alea mai ușoare se pot trata așa este, dar astea cronice și severe nu mai au ce sa faci decât să le tratezi nu se mai pot vindeca, asta orice psihiatru bun va poate spune, dar nu va spune adevărul că sa nu va inducă o stare de panica și mai horror nu sunt prosti, așa se întâmplă cand ești indiferent cu bolile astea și te duci tardiv la medici.

| carevaescu a răspuns (pentru Fantaspirit):

Cand faci de genul "cunosc psihologia mai mult decât te cunoști tu pe tine însuți, știu perfect despre ce vorbesc mai mult decat te duce pe tine mintea."...
Deja ai iesit din joc. Nu te mai ia nimeni in serios.

Iti explic si de ce. Un om capabil cognitiv, erudit, intelept si sincer cunoaste limitele gandirii. Pt acei oameni nu exista certitudine, ci doar posibilitatea ca un anumit fel de a gandi o problema un model bun de a o descrie si gestiona. Aici un "model" înseamnă ca ai un set de idei structurate in asa maniera incat sa poata, împreună, reprezenta o parte din realitate.

In schimb, cei ce cred cu desăvârșire într-o idee încât nu pot vedea alternative, nu sunt considerati asa. Mai mult, cei ce se lauda ca "au dreptate absoluta ei si restul sunt prosti" sunt considerati in cel mai bun caz imaturi, dar de regula se zice ca au un defect cognitiv si la caracter.

anonim_4396
| anonim_4396 explică (pentru Freya1):

Hei! Mulțumesc pentru toate cele împărtășite și deci se pare că nu sunt singura care a renunțat la multe din cauza fricii. Cu tot ce ai spus ai dreptate. Și da, și eu mi-am făcut curaj într-un final să plec.

De fapt acum îți scriu și mulțumesc chiar din metrou, pentru că am decis într-un final să mă duc la nenorocita aia de programare și aparent nu am făcut niciun accident ba chiar am vorbit și la telefon cu o amică în timp ce conduceam deși la intrarea în București am simțit frica iar, dar God a fost cu mine mereu, am simțit asta. happy

Deci mulțumesc mult pentru toate vorbele profunde și lungi, exact pe gustul meu. happy

Și îmi pare rău să aud că ai renunțat la lucruri frumoase din cauza acestei probleme. Chiar ne îngheață uneori. sad La fel și eu, cred că am o listă întreagă de făcut cu hobby-uri, dar din cauza fricii, am ajuns să fiu prizonieră în casă, singurele hobby-uri pe care le fac oricum ar fi doar cele pe care le pot face pe cont propriu în casă. Trist.

| Fantaspirit a răspuns (pentru carevaescu):

Nu exista alternative la boli psihice cronice, vorbești în necunoștință de cauză și ești total depășit, mai bine nu raspundeai că filosof rămâneai.Nu este o idee ci realitatea, știe acest lucru și un user de calibru de pe TPU care e psihiatru,nu ii dau numele,bolile psihice se tratează nu se pot vindeca. Pe TPU sunt anumiți useri care au postat întrebări că nici un psiholog nu i-au ajutat,și s-au dus ani de zile,de ce nu au putut? Fiindcă s-au dus prea târziu,întâi tratezi medicamentos și după mergi la un psihoterapeut,dar când o faci prea târziu când boala ajunge in stadiu cronic nu mai poți decât să le tratezi sa fii ok,dar ele mereu vor avea recurente la stres major,traume, șocuri, factori externi care produce stres prelungit. Se pare că nu ești capabil să înțelegi adevarul și nu niste idei, ești neofit in psihologie, răspunsurile tale dovedesc acest lucru.
Tu răspunde la ceva ce deții controlul și ai cunostinte nu la lucruri care te depășesc intelectual. O zi buna.

| carevaescu a răspuns (pentru Fantaspirit):

Totusi, atât de depășit sunt, incat nu as face ca tine: sa dau un diagnostic ca si cum as fi eu expertul, doar citind niste texte.

Mai bine nu ai face asta.

| Freya1 a răspuns (pentru anonim_4396):

Lucrurile astea nu e drept sa le avem,pentru ca nu noi ni le dorim și mulți dintr-e noi nu ni le creem singuri chiar dacă asa ar crede unii.
Eu una am asta din copilărie din cauza izolării,din cauza faptului ca am stat doar cu părinții și bunici și nu am fost expusa intr-un alt mediu sau în societate,din cauza faptului ca mereu eram infricata ca dacă facă asa sau zic asa ma fac de ras sau mai știu eu ce,ca pe parcurs involuntar sa aleg oameni toxici de care sa ma agat și care sa ma facă și mai mult sa cred ca nu pot, ca nu sunt capabila, ca nu sunt în stare.
Deci asa ca sunt situații în care nu vrei sa fi, și pe care nu ți le-ai creat ci ți s-au implementat poate involuntar.

Ma bucur pentru tine ca ai reușit, si sper ca și de acum în colo sa depășești barierele și sa mergi înainte.

| carevaescu a răspuns (pentru Freya1):

Sper sa prinzi si tu curaj. Daca a demonstrat Patricia ceva, este ca cine are suficientă ambitie poate lua pasi (fie ei marunti) spre o viață mai buna. Stiu ca e greu, dar e posibil.

| Fantaspirit a răspuns (pentru carevaescu):

Chiar ești și novice. Toate bolile psihice daca in ani de zile nu au fost tratate și vindecate ajung in stadiu cronic, dar prostii că tine nu pot înțelege un lucru atât de simplu, fel ca celaltate boli este sunt in stadiu inițial acut și pot fi vindecate, daca nu au fost tratate sub nici o forma ele evoluează în stadiu cronic, așa și bolile psihice care au rezistenta la tratament și la psiholog. Vezi prostule care ești ca floareasoarelui26 este medic psihiatru și îți poate comfirma, am mai văzut naivi dar că ține în viața mea, deși ești aparent analfabet funcțional înca continui sa măcăi, și culmea nu ai venit cu nici un argument plauzibil. Eu nu am dat diagnostic dar se subînțelege de la sine e logic când o boala a fost netatata in ani de zile și continuă să producă suferințe că e cronica. Tu nici măcar nu ști ce e anxietatea și vi cu baliverne de la colțul străzii, eu nu te pot lua în serios și nici alții care au studiat problemele astea, tu pe lângă ce ești prost mai și semnalizezi scuze că îți spun asta dar ești prost bata.

| carevaescu a răspuns (pentru Fantaspirit):

Bine mai, fie ca tine. ¯\_ (ツ)_/¯

| Fantaspirit a răspuns (pentru carevaescu):

Întreab-o pe userul floareasoarelui26 că e psihiatru și dacă eu am greșit cu ceva îmi șterg singur contul,dar daca am dreptate încearcă să reflectezi asupra proprilor convingeri și idei eronate care nu au la baza nici un adevăr,nu îți cer să îți ceri scuze doar să nu mai fii atât de ignorant,pai tu contrazici un om care ani de zile a studiat acest lucru. Daca ea are așa ceva de ani de zile anxietatea ei clar este cronica,o sa aibă și rezistența la munte tratamente,greu va găsi unul potrivit,chiar poate incerca și o sa îmi de-a dreptate singura. Sa dus la psiholog că să vezi și nu ajutat-o deloc ce spui de asta? Nu merita sa îmi bat capul cu tine,uite eu de exemplu la categoria auto nu răspund că știu că sunt praf,nu îmi plac mașinile așa că nu răspund că știu că dacă raspund scriu numai inepții cum ai scris de altfel tu aici,raspund unde am cunoștințe. Eu mi-am făcut cont sa le spun oamenilor adevărul nu sa ii mint frumos și să îi induc in eroare și să primesc funda. Când ai cunostinte deja ști care sunt urmările. Daca ai prurigo și e in stadiu acut nu faci nimic ani de zile bune pai care crezi că va fi diagnostic domnule inspector? Va fii prurigo cronic,cine e de vina pentru acest lucru? Noi că am fost indiferenți și nu ne-am dus la doctor când trebuia.
Uită-te la cazul lui Robin Williams crezi că nu s-a dus la psiholog fiind miliardar? Nu a mai putut să scape de depresie că și el s-a dus prea târziu,in final a cedat și s-a sinucis,un om cu familie și cu faima cu renume,cu așa ceva toata viața trebuie sa lupți fiindcă creierul tau nu va mai fi niciodată la fel,capeți o vulnerabilitate de nedescris,la orice stres major,soc,trauma supărări excesive de lunga durata recazi chiar daca inițial ești ok și nu prezinți simptome ele revin la factori de stres,orice ai face și la oricati medici te-ai duce vulnerabilitatea aceea genetica nu o poți înlătură nu exista tratament pentru așa ceva,aia e cauza recurentei și faptul că nu mai poți sa vindeci o boala psihica, creierul tau nu va mai fii niciodată la fel cum era inițial, faci ședințe de desensibilizare, ajuta, dar tot ramai vulnerabil ca unul sănătos tun la psihic nu o sa mai devii, e un lucru cert.
Așa că nu ea e de vina că o interesează oamenii ci asa se manifesta boala ea nu ar vrea sa se gândească la orice prost care poate sa o judece.

anonim_4396
| anonim_4396 explică (pentru Freya1):

God! Am reușit doar să scap de frică, să o înfrunt și să mă duc la mașină și să conduc până în Capitală, dar partea funny sau sad e că nu am găsit locația cabinetului psihiatric și mă reîntorc cu coada între picioare acum. Deci uneori am impresia că și karma sau destinul îmi joacă feste, eu singură admit că am nevoie de un psihiatru, îmi fac și curaj ca să ies din casă, dar se pare că viața nu mă lasă să mă duc la unul. Ceva mai penibil și mai iritant de atât n-am văuzt în viața mea. happy Iar Capitala mă dezamăgește iar. Cum dracu să aibă bulevarde întregi pe care să nu scrie nimic. Să nu spună la fiecare colț ce stradă e. Mi se pare horror. La fel cum să nu aibă taxi-uri la fiecare colț.
Iar la mine în oraș sun ca disperata să fac o programare și nici nu se obosec să răspundă. Deci nu pot să înțeleg.
Karma râde de mine. happy Altă explicație nu gasesc. happy Ori karma mă vrea bolnavă. happy