Hei TPU,
1. mă confrunt și eu cu o problemă, simt că nu pot ieși din casă ca să merg la o programare la un medic. Mă simt ca dracu și mintea mea se gândește doar la ce o să spună vecinii când o să mă duc la mașină (știu că pare aberant, dar mintea mea așa gândește în acest moment) cum mașina nici măcar nu e în spatele blocului mai ferită sau măcar în drept cu blocul, e vizavi de blocul meu și eu de când lucrez, m-am obișnuit că vin după amiază de la școală și după nu prea mai ies din casă sau noaptea dacă e pentru urgențe, și mi-e teamă să nu mă vadă vecinii mei, până acum zic eu, am reușit să stau destul de anonimă pe aici. Dar ideea că trebuie să ies ziua în amiaza mare în văzul tuturor ca să mă duc la mașină mă terorizează, uneori mai am feeling-ul ăsta și dimineața când plec la work, dar dimineața mă bazez pe faptul că e lumea mai somnoroasă și nu ne observăm unii pe alții. Ideea este că anxietatea mea socială acum este legată mai mult de mașină decât de mersul pe jos. Ceea ce vreau să spun este că dacă merg pe jos, îmi bag căștile în urechi și gata, uit de lume, dar când mă duc la mașina care oricum nu e chiar lângă scară, mă apucă toate nebuniile, mă anxietează crunt, mă simt paranoică, am impresia că lumea râde de mine mereu că gen "ia uite-o și p-aia, a luat și ea permisul, acum se duce numai cu mașina. Ăhhh, mai conduce și aia". Nu știu, mă încearcă multe stări.

Asta ar fi prima problemă.

2. A doua e faptul că trebuie să merg cu mașina în alt județ și trebuie să traversez astfel tot județul meu aproape, dar mă simt iar ca dracu, deoarece după toate accidentele nu mă mai simt ok să conduc, dacă o să fac iar accident mai și ninge, dar faza este că dacă nu mă duc la medic, mă voi simți și mai ratată, mă voi simți că nu am reușit să bifez la dracu, ceva atât de simplu, precum mersul la o programare. Dar chiar așa mă simt în acest moment ca ultimul om și nu înțeleg de ce? Deoarece în ultimul timp chiar îmi mergea bine totul. Dar mă simt ca dracu.

3. Voi ce faceți când nu reușiți să ieșiți din casă? Ce vă spuneți ca până la urmă să reușiți? Dacă nu reușiți în final, vă blamați, e un minus pentru voi?

4. Mai sunt pe aici și oameni cu anxietate socială așa de ieșită din comun sau cu gânduri compulsive că "ce o să creadă lumea?" Cum reușiți totuși să vă faceți treaba din societate?

5. Nu am chef de glume, chiar mă confrunt cu stările astea și chiar aș vrea un sfat ok. Știu și că sfatul oricum nu mă va ajuta, aici e clar că eu trebuie să mă ajut, dar nu știu cum uneori vreau doar să fug de tot ce înseamnă viață și chestiile ei.

Nu vă mai certați, vă rog frumos, Fanta ai dreptate cu multe de psihologie și pe anxietate, deoarece și eu cunosc psihologia așa că știu să spun când unul spune adevărul sau nu. Deși recunosc că nu am citit chiar tot ce a zis Carevaescu pentru a spune exact dacă a spus ceva corect sau greșit, și eu sunt fană citit tot și ba chiar încercat să văd din n unghiuri, dar acum mi-e greu și să mă adun să mă întorc acasă, dacă mai stau pe aici acum o fac doar ca să evit bucureștenii, deoarece am aflat azi că am clar două orașe cărora le-aș pune foc, bă foc, dacă tot nu mă lasă karma să mă duc la psihiatru, barem să devin nebună, deci atât vă spun dacă sunteți pe aici din București și luați foc, căutați-mă, la dracu, orașului meu și Bucureștiului pun foc. Vă pun foc.

Ai timp sa mai suni sau sa ma cauți, nu e o problema asta.
Eu una nu am fost la psihiatru nici la psiholog. Poate ajuta dar habar nu am încă.

Ai făcut măcar o plimbare și ai mai prins curaj.La mine au fost dați când m-am întors de la ușa medicului pentru ca am avut trac sa intru.Sau de la ușa intervievatorului, ca nu am avut curaj sa dau interviul de angajare.

Am mai prins și în trecut și a fost bine.O sa mai am putere încă o data și o sa mai fie un succes.
Mulțumesc.

Normal că am dreptate,odata ce îmbolnăvești psihic și durează al dracu de mult capeți o vulnerabilitate,devii mai sensibil,acest lucru nimeni nu îl poate remedia,toată viața te vei confrunta cu așa ceva,doar că vei ști într-o proporție relativ mare sa le controlezi dar nu sa scapi de ele,un om bolnavi psihic nu are creierul unuia sănătos și care nu a trecut prin așa ceva de aceea nici nu înțelege când i se explică,am spus clar că nu toate anxietățile sunt la fel,unele duc la invalidare atât de severe sunt,nu mai poți ieși din casă efectiv și asta în condiția in care iei tratament. A mea e mult mai nasoala decât a ta că se manifesta fizic, și-o dat cei din zona seama și asta face ca anxietatea mea sa se intensifice și mai mult sa te știe lumea că ești cu mansarda,la noi problemele astea sunt văzute ca pe o rușine,dar când o acepti nu te mai interesează de rușine și ești împăcat cu tine. Boala asta nu e la fel de grava ca schizofrenia dar îți compromite imiganinea in societate,te face de râs,că simptomele sunt vizibile,ai fata speriata,tremuri din toate încheieturile și lumea te vede că nu e oarbă,eu m-am expus deși am o anxietate care te nenorocește,tremur din toate încheieturile și nu pot controla acest lucru,nici măcar xanax nu poate tot am probleme când ies, imagineaza-ti cum ar fi fără xanax la cat e de puternică anxietatea mea, nici până în zona nu as putea sa ies că m-ar rupe, cine e de vina că sa ajuns aici? Eu sunt de vina că am fost un ignorant și nu m-am dus la timp la medici, uneori sa știi că ne merităm soarta că prea delăsători suntem, nu ne iubim și apreciem deloc.
Caravaescu mai trebuie sa citească vreo 30 de cărți despre psihologie ca sa își de-a seama, dar nu e suficient trebuie să trăiască zi de zi cu așa ceva ca sa înțeleagă mecanismele, mi-e mi-a distrus viața de când o am și eu am fost și sunt Alpha, am impus respect și frica nu am fost fătălău și uite ca nici măcar eu nu ii fac fata deși de 4 ani iau tratament am rezistenta la toate tratamentele,de ce? Că e cronica,că nu m-am dus la timp. Cum îți asterni așa dormi,cam așa merg lucrurile în viața. Pe tine nu te-a văzut nimeni că au probleme și totuși uite că te rupe anxietatea,pai imagineaza-ti daca te știau cum mă știe pe mine toți din zona că am probleme că nu mai ieșeai din casa,nici la lucru nu mai mergeai,pe mine mă ucide acest lucru că lumea crede că sunt nebun desi am un IQ net superior multora. Oamenii care sunt deștepți și au caracter niciodată nu o sa te judece numai retadatii și prosti,de fapt la baza sunt foarte frustrati și neînțeleși,multi nici afecțiune de la părinți nu au primit și apreciere, de ăștia e plina tara, sunt mai multi tâmpiți decât oameni deștepți. Eu te înțeleg perfect că cu așa ceva mă confrunt eu și am și studiat. Are atâtea cauze că e foarte greu sa găsești cauza principala printre toate substraturile mintii. Psihologi nu sunt zei unii dintre ei se duc la alti psihologi așa de bine cunosc mintea umană, psihiatrii nu cunosc mecanismele bolilor psihice pe deplin că dacă ar știi ar fi vindecat pe toată lumea, mintea e atât de complexă că nici în 50 de ani nu se va ști prea multe despre ea. Psihologii în mare te ajuta sa te cunoști mai bine și dau sfaturile puerile pe care și tu le știi Eu cred că un neuropsihiatru e cel mai în măsură să trateze bolile psihice fiindcă ei cunosc cat de cat și creierul uman și poate găsi și inflamațiile produse de exemplu de depresie,da,depresia poate produce inflamații la nivelul creierul și poate deveni fatală,sunt multe chestii pe care multi nu le știu ce urmări pot avea aceste boli daca nu sunt tratate corespunzător. Sa le tratezi și să nu te mai chinuie e deja ceva mai mult decât suficient chiar și dacă le iei cu pauze toată viața decât să trăiești toata viața în chin. E și de mentalitate e adevărat, dar vulnerabilitatea aia rămâne toată viața, când se va găsi un leac sa fie îndepărtată atunci psihiatria va ajunge la un nivel fundamental, până atunci e bine și de știut să ai grijă la cine te duci că unii cu tratamentul uneori fac mai mult rău decât bine, e bine sa mergi la cel puțin 2-3 deodată sa vezi ce diagnostic îți pun, o sa vezi că nu toți dau același diagnostic.

Vei fi bine . Dar lasa-ne te rog sa ne mai fie un pic frig, parca n-am simtit iarna asta
Condu cu grija

Ma bucur mult
Iti tin pumnii

Heh, e extrem de simplu. Nu fac misto, si eu am fost mai mereu anxios intr-o oarecare masura, de la aproape deloc la privit in toate partile desi nu era nici o problema daca ma vedea careva, ca nu faceam nimic anormal.

1. Tragi o gluga peste cap, iti pui ochelari de soare, casti in urechi, activezi ANC-ul, pui ceva muzica cu care te simti bine, si mergi PE JOS/cu transportul in comun la medic.
2. OK, deci nu e acelasi oras la punctul 1. Ai tren/autocar, mijloace cu sanse mult mai mici de accident decat masina proprie. Indrazneste, poate mai cunosti oameni, mai socializezi cu vreun copchil cu chef de joaca, alea-alea.
3. Ce fac? Ies. Ce fac cand am febra musculara si simt ca nu mai pot sa fac flotarile aferente zilei respective? Imi dau doua palme si le fac.
4. De ce crede lumea nu mi-a pasat niciodata, insa era pur si simplu o stare de aia de genul "daca ma vede si imi zice ceva si o sa ma simt prost" sau pur si simplu... de cand sunt copil, nu mi-am pus problema ce vor crede aia, ci cum ma voi simti eu ca se uita la mine. Chiar daca eram ok. Pur si simplu, daca facea cineva o gluma nevinovata, eu puteam sa ma simt super-prost din cauza asta. Cum imi fac treaba in societate? Evit societatea, pe cit posibil... stai sa vezi distractie cand o sa am de mers la judecatorie cu divortul. :X
5. Nu fugi, ci detaseaza-te. Gaseste-ti acel "happy place" si incearca sa il reproduci de fiecare data cand te simti nasol. Poate fi un album muzical, o piesa, un cintecel, orice. Eu de exemplu zilele astea cand mai merg prin Kaufland sa cumpar una alta de multe ori fredonez cate ceva. Cintece stupide, de-alea de copii de cele mai multe ori, sau cintecte de betie (english, desigur, de-alde Happy Little Boozer - https://youtu.be/80YlCQueSfo), sau pur si simplu cate o linie muzicala de nicaieri. Se mai uita cate unul/una ciudat la mine, chiar nu imi pasa. E foarte greu sa ajungi aici, dar crede-ma ca e posibil.
A, da, si mai zic unii de chestii medicamentoase/naturiste. Am folosit Emocalm de la Dacia Plant. Nu are efect rapid, dar dupa o cura de vreo luna am simtit vreo juma' de an ca sunt alt om.
https://www.daciaplant.ro/emocalm-cu-valeriana-60cpr-1-1.html

Nu iti mai spune ca nu poti. POTI!

Un alt lucru greșit pe care îl facem este că discutăm prea mult de anxietate,când discuți despre infectia asta atunci te afunzi in ea și în gânduri și mai tare,și începi să fii anxios brusc,pe loc. Și vorbele au consecinte,de la așa ceva e bine sa te abați complet cu mintea sa nu te gândești deloc la ea,sa gândești ca și cum nu ai avea așa ceva, ca și cum nu ai avea nimic, aducând la suprafață acest lucru nu va face decât să te reîntorci la aceeași problema, deci nici nu e recomandat sa vb despre anxietatea că exact când o faci te gândești la acele frici care ți le produce în fiecare zi, când începi să gândești nasol atunci și corpul și mintea au de suferit și o iei din nou la vale. La psiholog e bine sa ii spui cum sa renunți la proiecțiile mentale sa nu mai trăiești din imaginație către trecut și viitor și să ramai in prezent. Sa te pună sa te expui de fata cu niste persoane random, o sa te ia naiba când o vei face dar cu timpul o sa vezi că va da randament și se va diminua nu îți va mai afecta viața socială. Daca nu tremuri și nu te bâlbâi eu zic sa ieși din zona de confort până nu va fi prea târziu.

Da,eu am văzut unii oameni cu ochelari de soare și nu era o vreme însorită deloc, mă întreb și eu de ce purtau ochelari de genul, mai ales că nu ningea, nu era viscol sau rafale de vânt, poate și aia erau nebuni

Ai nevoie de multă afecțiune zâna mea,și de ce sa mint și eu ) un om când se simte iubit altfel gândește,altfel vede lucrurile,ai nevoie de validare stimata domnișoara,și da,și eu pe mine nici dracul nu m-ar iubi că eu sunt genul de om ca din topor,adică îți spun in fata chiar daca doare ce gândesc despre tine in loc sa bârfesc ca majoritatea,de asta multa lume nu mă înghite că le spun in fata,când o fac se supără dar eu nu mă supăr când ei ma ia la mișto? Eu macar le spun adevărul. Iubirea sa știi că hrănește foarte mult sufletul și mintea,noi avem problemele astea cred că avem prea multe povari pe suflet,dar la tine cred că e și de la tiroida deci e foarte greu, că știu că mi-ai zis că ai hipotiroidism, mă cam întreb dacă nu cumva nu am și eu că de la stres și probleme emoționale se dereglează. Muta-te in Timișoara, ieșim amândoi zilnic ne expunem peste tot, ne ajutam reciproc

"și mi-e teamă să nu mă vadă vecinii mei, până acum zic eu, am reușit să stau destul de anonimă pe aici."
Dar de ce faci asta? Esti o infractoare care se ascunde? Ca alt motiv nu vad.

1 - Ai anxietate sociala, trebuie rezolvata la specialist, psihiatru daca nu a mers la psiholog, ti-o zic direct ca nu are sens sa ne ascundem, ca altfel nu vei rezolva problema.
Doar Fanta zice bine ce zice, restul...raspunsurilor nu te prea ajuta.

Majoritatea raspunsurilor zic cum sa te opui boli, adica nu te trimit la cauza.

Nu intelegi de ce te simti asa? Problema avanseaza ca nu ai tratat-o, sau a aparut alta pentru ca deja aveai probleme din sfera psihicului! Tot stai asa si te intrebi, vezi ca la psiholog nu merge, dar nu ai luat masuri.
Si daca mai stai asa s-ar putea sa ajungi netratabila tot asa amagindu-te ca te ajuti singura, etc. Sau risti sa apara si alta afectiune psihica.

Sfatul meu te va ajuta (pentru punctul 5).

Daca rezolvi, nu vei mai simti asta.
Asa ca ai de ales:
1 - Faci cum am zis adica o vizita la psihiatru si vezi ce parere are.
2 - Ramai asa si se poate chiar agrava, tu alegi.
Dar daca se intampla ceva mai rau, sa nu zici ca nu stiai!

Iei un Xanax sau Anxiar, iar dupa o ora te duci la medic, ca nu vei mai avea problema aia.

2 - Raspuns la punctul 1.

3 - Nu am trecut prin anxietate sociala (Raspuns si pentru punctul 4), dar daca nu mai puteam iesi din casa, ma duceam repede la psihiatru, inainte sa ies cu o ora luam un Xanax sau Anxiar ca sa taie anxietatea (ca altfel nu mai aveam cum ajunge la medic). La o ora de la el nu mai simteam anxietate, puteam iesi din casa, si rezolvam problema, sau macar incercam.
Nu stateam asa! Si cu tratament adecvat scapai, dupa un timp de trat, se scoate si poti ramane bine si fara trat. Dar trebuie cat mai repede la medic. Am zis, la medic pentru ca psihologu nu a ajutat.

La psihiatru mai repede cu ea, ca, cu vrajeli din astea i se poate agrava treaba, tu nu vezi ca inainte nu era sa?!
Nu a mers psihoterapia, de urgenta la medic sa incerce sa ii dea trat adecvat.

Faptul ca nu te-a ajutat pe tine trat, nu inseamna ca nu ajuta pe altii, e o f mare greseala sa generalizam!
La majoritatea functioneaza.
Nu are alta solutie.

Nu ai inteles.

Anxietatea sociala asa se manifesta, tu vorbesti de pe bara fara sa ai mintea ei cu probleme ei si nu stii ce inseamna.
Tu nu ai anxietatea sociala.
Anxietatea sociala te rupe, desi constient stii ca e cum zici tu (ca tu zici bine, dar zici pentru un om sanatos), nu poti controla frica aia si temerile alea, tu de ce crezi ca e boala? Ca sa controlezi tu asa cum vrei? Altfel nu mai era boala.

Psihoterapia nu i-a mers, ramane tratamentul, asta e.
Mai ales ca inainte nu era asa, deci problemele au avansat.

Sa ia un Anxiar sa rupa problema, sa poate iesi sa se duca la medic mai repede.

Nu e greu deloc de pus in practica, ti-am zis cum, iei ceva de anxietate inainte sa mergi la medic, e f simplu.
Asta poate nu stiai.

Do it daca vrei sa ai viata cu adevarat.
Ai zis ca lucrezi, dar ai zis ca vi de la scoala, pai ori lucri ori esti la scoala sau la facultate?!

Ai dreptate, unele anxietatei dispar prin expunere, chiar este una din metodele care se folosesc in psihologie.
Dar unele nu, la expuneri nu faci decat sa iti faci rau de fiecare data, adica alea de trebuiesc tratate.

Daca psihoterapia nu a ajutat-o (Desi daca inainte nu avea asta, nu pentru asta s-a dus), sa se duca la medic sa intrebe si sa afle o parere.
Medicu spune daca e cazul de psihoterapie si pentru asta (chiar daca nu a mers si pentru cealalta treaba), sau de tratament.

Nenorocirea e ca psihologu de multe ori nu zice daca e ceva de tratat, multi nu zic.
Dar medicu da! Zice daca e de/sau si de psiholog.

Insa eu cred ca problema asta deriva din aia pentru care s-a dus la psiholog.
Aia nefiind rezolvata, se agraveaza treaba psihica in general, ca se strica reactiile chimice din creier.

Daca considera medicu ca trebuie terapia prin expunere, sa faca, daca nu, sa faca ce zice, ca altfel risca agravarea.

Cine are anxietate sociala asa simte fara sa vrea, este o boala.
Nu e mentalitate, ca e constienta f bine ca trebuie sa fie cum zici tu.

Mentalitate este cand constient crezi ca asa e normal, si nu te simti ca dracu, doar ca ti-e rusine, etc.
Iar cand afla ca nu e normal adica ce zici tu, constientizeaza si se modifica uneori treaba.

Adica ai dreptate dar ai pentru indoctrinati cu mentalitati tampite formate de catre parinti si societate.
Si aia au de mereu, la ea inainte nu prea era.

In general ai dreptate. Se observă reactia si se determină severitatea ei. Asa, preliminariu, din ce descrie, nu pare sa aiba acel gen de fobie care sa cauzeze reactii grave de genul crize si colaps. a demonstrat ca se poate incuraja suficient incat sa iasa in lume. Trebuie sa ramana optimista.

Aia i-am zis și eu Man unde ți capul? I-am zis și aici și în privat sa meargă la psihiatru,dar nimeni nu mă ascultă,le e rușine sau nu știu de ce nu se duc,habar nu am. Știu foarte bine că poate să o ajute stai liniștit, că pe multi ia ajutat, și dacă e cronica anxietatea ei nu se compara cu a mea, eu am rezistenta la munte tratamente, ea poate da din prima de un tratament bun nu se știe, eu o încurajam și pe ea și pe freya1 sa meargă acolo,dar după cum am mai zis cum iti așterni in viața așa dormi. Nu exista alta varianta decât psihiatrul, citește atent că am menționat acest lucru. Ea fuge și de relații am observat, evita că unii și-au bătut joc de ea, și de mine și-au bătut dar eu niciodată nu mă resemnez, ai văzut că am postat că îmi caut iubita, eu desi am o anxietate desprinsă din filmele horror eu tot gândesc pozitiv, dupa 4 ani de tratamente eu la fel sunt cu anxietatea și eu sunt constrâns să mă angajez,la mine e foarte serioasa,sunt curios cat o sa rezist,că ajutat nu o sa mai fiu și din ce vad de abia pot ieși pe afara,la lucru nu am șanse cu așa ceva deocamdată dar nimănui nu ii mai pasa s-au săturat să audă aceleași probleme și să mă ajute,deci eu am pus-o!
Și-au dat seama și cei din zona că am probleme nu vrei sa știi cum mă simt cand trec pe acolo de fiecare data și le vad mutrele alea că se uită lung pe mine sa vadă "starea mea" îmi vine să ii bat dar mă controlez pai pe dincolo nimeni nu se uita la mine și aceleași probleme le aveam,numai ai noștrii sunt așa. Daca aveam bani eu uitam de țara asta definitiv, ca om liniștit e foarte greu sa stai într-o țară de cocalari și needucați și maneliști, te vad vulnerabil te executa fără nici o jenă nu interesează ce probleme ai. Eu nu generalizam și tu ești prost? Eu ziceam că anxietatea cronica nu ai cum sa o mai vindeci asta ziceam. Sa speram că nu e cronica la ea, la mine este. Eu de mult simțeam o frica nejustificată, atunci daca o tratam era alt om acum.

Cam în tot ce ai scris te aprob, dar azi ai scris mai mult decât am scris eu de când sunt pe aici, iar dacă eu azi găseam adresa în faimoasa Capitală, ajungeam și eu să știu ce am, un diagnostic concret, poate nici nu am anxietate, poate am paranoia sau ceva din spectrul ăsta, poate am cu totul altceva, ideea este că vreau să aflu și să-mi dea la naiba pastile, clar vreau pastile, dar din astea tari, pentru emoțiile mele, să plâng pe stradă în văzul tuturor și să nu mă mai pot controla, mi se pare deja horror, plus că totul a fost anul ăsta intens, sincer chiar a fost un an intens, eram gata să-mi bat familia, deși sincer eu voiam să mă bat doar pe mine, să-mi smulg părul de pe mine și să mă duc dracu pe geam, mama săraca m-o ținut, chiar credea că vreau să mă arunc la vremea aia, poate ai citit întrebările mele lungi din decembrie de vreo lună nu mai am control asupra mâncării, dar deloc, chiar deloc, și mai groaznic e că mi-e super rău, stau pe pastile de fiere, ficat, stomac și antivomitive, deoarece aș mânca non-stop, fără oprire iar organismul s-a cam dus dracu, îl mai surescitez doar cu pastile, dar nu știu cât mai ține și cu ele, uneori chiar simt că cedez, dar doar că să vrea să fie definitiv, sper, să mă duc dracu din lumea asta ciudată și anostă, apoi apogeul a fost chiar săptămâna trecută cu nenea arogant și cu plânsul pe drum, când efectiv am decis că e momentul să merg mai departe de psiholog, și de aceea îmi și făcusem programare la un psihiatru. Funny e că totuși de când predau, anxietatea mea socială se diminuase considerabil, mă mai atacase doar așa ultima dată, îmi amintesc la KFC când m-am dus o dată să-mi iau mâncare și când am intrat și am văzut toți omuleții ăia acolo, mi s-or înmuiat picioarele. Dar făcusem față și acolo, aparent, acum anxietatea mea se învârte în jurul mașinii de la scară și a vecinilor pe care oricum habar nu am cine sunt dar mă îngrozește gândul ăsta mereu, că trebuie să ies să iau mașina și ei să mă vadă, știu că o să mi săriți unii în cap și o să-mi spuneți că alții n-au nici casă sau ce mânca sau ies cu hainele și încălțările rupte și tot ies în lume, e și ăsta un adevăr, dar sincer ce vină am și eu că sunt așa și mintea mea, pe care sincer tata a avut-o așa diformă, că și el fusese la psihiatrie când locuia cu noi, și mi-a transmis-o și mie.
Deci aici te aprob Fantaman, că nu e ca și când îmi propun eu să cred și gândesc toate rahaturile astea, sincer uneori aș vrea să fiu psihopată sau amnezică pentru a nu mai gândi și analiza nimic, pentru a nu mai avea obsesii în minte, pentru a nu mai simți nimic. :/

Dacă despre mine este vorba, mulțumesc de încurajare și da, încă mă țin pe baricade, să nu mă las de a mai face măcar strictul necesar în societate. Poate îmi îndeplinesc și două, trei hobby-uri în afara casei. Dacă nu mă mulțumesc și doar cu supraviețuirea, job, cumpărături, urgențe în exteriorul casei dar măcar pe astea să le fac cu un minim confort psihic, nu cu tragere de inimă și cu disconfort psihic.

Păi dacă nu reușești să găsești job FantaSpirit și nu mai ai resurse și soluții, contactează-mă te iau cu mine pe lumea cealaltă. ))) Pe aici e ca dracu.

Te înțeleg perfect la partea cu jobul, deoarece de asta m-am lovit și eu aproape 6 ani :/ credeam că nu o să mai am job vreodată și tot din cauza lui bit*h asta refuzam și eu învățământul mereu, și fugeam mereu din el, deoarece acolo trebuia să vorbești și ba chiar argumentezi non-stop iar eu abia reușeam să țin privirea sus și să deschid gura, dar să mai susțin niște lecții. :/ Sincer mă uimesc eu și azi de cum acum am reușit să-mi iubesc meseria și la clasă cu elevii mei să nu fiu anxioasă. Dar cred că în spatele acesteia stau de fapt rugăciunile mamei către God, că altfel nu-mi explic cum de nu mă mai sperie elevii mei și predatul.

Ceea ce ma bucura este ca inca mai crezi in tine.
Stiu ca e greu, dar hraneste partea din tine care inca mai vrea sa lupte, si ai sa vezi cum cu trecerea timpului va fi totul din ce in ce mai usor.
Iti tin pumnii

Nu merge, nu trebuie sa ajunga sa ajunga la reactii grave!
Trebuie sa urmeze sfatul medicului, ala zice ce trebuie facut, noi dam doar pareri aici.

Optimista e, dar nu se rezolva problema asa de la sine, mai ales ca inainte nu prea era, deci se cam complica treaba.

Dacă se pune vorbitul singură în casă, țipatul pe geam și ultima dată trântele cu mama și bunica, atunci da, mă poți numi o mică infractoare.
Dar cât legat de mașină așa mă simt, că nu ar trebui să știe ei unde mă duc și când mă duc nu că oricum cunosc pe cineva pe aici dar am impresia că ei mă cunosc și bârfesc așa am eu impresia, poate e doar impresia mea de aceea urăsc blocul, la țară era mai simplu, îți trăgeai un gard mare, dacă aveai noroc și de geamuri fumurii, vecinii ăia din alte grădini, chiar dacă vedeau, vedeau doar că mașina ta a ieșit din grădină, dar pe tine, omul tu, nu te vedeau e mai safe așa, nu știe nimeni ce și cum, dar la bloc ca să ajung la mașină, trebuie să traversez șoseaua, în cazul meu, expunându-mi mutra și trupul la societate iar acest lucru mă înfioară, mai ales după amiaza când lumina și forfota e în toi. Noaptea e ok, adică singurele momente ale vieții când chiar mă simt safe pe drum, deși funny toți spun că noaptea e periculoasă, noaptea mă simt cel mai safe. Noaptea și în sezonul rece când străzile devin ceva mai pustii.
Și sper să nu fiu înțeleasă greșit eu una ador omuleții, tânjesc după relații și vorbe cu ei, tânjesc după ochii și sufletele lor, evident ăia care le au )) ba eu chiar sunt omul care se atașază ca proasta de oricine ca un cățeluș și când pleacă plâng cu anii după ei, dar nu îi suport în mulțimi așa care mișună ca și gândacii prin orașe sau suburbii și te privesc, mă înfioară oamenii sub această formă

Pai am zis, ca tu ai dat sfat bun:

"Doar Fanta zice bine ce zice...".
Dar am zis Fanatspirit ci Fanta. Tocmai ca ai zis sa se duca la psihiatru. Dar nu ai citit la inceput in mesajul ei.

La ea nu este cronica ca a aparut de curand.
Dar si aia cronica se cam duce uneori, prietenu meu a avut cronica de la 4 ani, si la 35 ani a inceput trat, si la 37 a fost bine, si pana acum la 44 e bine. S-a dus ca se tot agrava.

Tu te invarti printre oameni rau famati, de aia rad, etc.

Lucrez la o școală la ciclu primar mai exact, ca învățătoare și programul meu de la școală se termină undeva la 12, 1 și de atunci revin în casă și trăiesc numai în casă.

Am inteles, deci esti invatatoare (balamuc mare cu copiii la varsta aia)
Si eu traiesc in casa doar, dar pot iesi oricand afara ca nu prea am anxietate, daca am am de altele, nu sociala.

Dar vei fi f bine dupa ce o sa te rezolve medicul cum considera el.
Daca se ia din timp se rezolva fara probleme si vei fi bine.

Nu nebuni, ci altfel. Bine, in multe cazuri doar vor ei sa para mai smecheri.

Nu i s-a vindecat,nu a avut probleme,daca avea viața mea plina cu dușmani nu se mai simțea așa,și cu factori externi care sa ii pertuba sănătatea mentală, recade daca da de o trauma, stres major puternic sau dacă e pus în situații primejdioase, sa nu aibă bani mult timp sa vezi cum recade că buna ziua, nu ai cum sa o vindeci nici tu nu înțelegi el a luat un tratament care ia făcut mult bine dar nu e vindecat, sunt sigur că mai resimte anxietate in unele situații dar nu îți spune el adevărul 100%. Simptomele sunt foarte diminuate dar boala lui încă exista în capul lui,are o viață relativ liniștită și de aia e bine,daca ii da cineva bullying imediat recade și îl rupe din nou boala,este un om ferit de probleme și nu are oameni care sa ii pună bețe în roate cum am eu. Pai au ras și fete frumoase de mine când aveam mutra aia de speriat bombe,au ras și alții dar nu i-am băgat în seamă,așa e romanul și țiganul nu ii poți schimba,și oameni cu facultate indiferent de ce studii aveau.
Nu mă învârt că nu vorbesc cu nimeni,eu vb cu oameni faini,educați nu cu toți boschetarii și inculții,rad când văd cum mă manifest,tremur de zici că l-am văzut pe bau bau sunt tot crispat, eu nu as putea sa rad de un om cu probleme, trebuie să mă fac mai al dracu că văd că deja unii o ard aiurea, daca îmi spun ceva in fata de rău direct le rup dinții nu stau la discuții, am zis de mai multe ori că nu mai are rost sa fii un bun, nu aici la noi.