Am si eu o problema, de care imi era groaza sa o scriu, pentru ca o tiparesc mai mult in minte, si eu nu vreau asta. Din contra, vreau sa scap "de obsesia asta"daca pot sa o numesc asa?
Ma gandeam sa merg la pshiholog, din nou, dar, nu prea cred ca gasesc o rezolvare.Desi d-na dr e f draguta(rar asa ceva)!
Ei uite ce neliste am:cred ca mi-e mila de oameni, mi-e mila de cei care sufera, mai ales de cei care sunt in spitale, sau mai rau, de cei care se duc sus in ceruri 
La tv (pro tv mai ales)tot timpul sunt stiri de genul :"X" s-a sinucis, 15 persoane au auvut un grav accident, tatal lui "Y" a mers la ceruri...etc.
Nu cunosc persoanele in cauza, dar tot timpul ma gandesc la asta:si cand mananc, si cand ma pun la somn, si cand ma trezesc.Noaptea desi am un vis frumos:imi vine sa rostesc cuvandtul sicriu, sau altceva (e f greu sa scriu cuvantul moarte, am o teama de asta, si offf, nu stiu daca ma intelegeti!
Urasc nr 2 (pentru mine 2 inseamna 2 flori care se duc la cimitir)urasc 4, la fel aceeasi problema. Urasc culoare neagra, desi. mai port dar nu ma imbrac din cap pana in picioare in negru!
Un exemplu :cand merg la magazin in loc sa cumpar doua cepe(desi doar de doua as avea nevoie)cumpar 3!
Acum ce ma streseaza pe mine e ca imi place un tip... iar pe fb-ul lui a scris ca a mers la Ceruri un prieten de-al lui.Nu l-am cunoscut, nu stiu cauza care s-a intamplat cu el.
Acum cand vreau sa ma gandesc la el, in mintea mea e tot timpul amicul lui.
As vrea sa ma gandesc la baiatul care imi place, sa ma gandesc la pupicurile lui, nu la amicul lui care a plecat la Cer.
Ce sa fac? Help!
Tot timpul ma gandesc ce s-ar intampla daca m-as imblonavii eu, cum as rezista, si pur si simplu ...plang
Of e greu sincer.Nu ma pot avea o viata normala! Ce sa fac sa nu ma mai gandesc la rau? Cred ca nu am cum sa rezolv asta, si nu stiu ce sfat mi-ati putea da, dar poate imi face bine sa scriu.Desi,cum am spus, daca scriu mai mult imi tiparesc asta in minte!
De cand s-a imbolnavit mama mea, si surioara, nu mai pot avea o viata normala! Desi sunt langa mine, eu tot timpul ma gandesc ca poate se inatmpla ceva... poate ii creste tensiunea la mama, sau altceva.Si dintr-o data devin f nervoasa, isterica, fac crize, si imi vine sa ma arunc de pe balcon.Sa scap de ganduri
De ce nu pot sa ma gandesc ca e bine acum, ca e liniste, e frumos? Nu mai ies din casa, prefer sa stau in pat, sa dorm, si imi trec anii!
Ma cert cu baietii care vor sa iasa cu mine, sunt invidioasa pe toata lumea, ii resping pe toti!
Am devenit si f pretentioasa cand e vorba de baieti, am nevoie de un barbat puternic, cu coloana vertebrala, serios, si care sa ma amtioneze, din pacate sunt cam slaba din fire.Cum am mai zis ma doare cand cineva sufera, chiar daca nu cunosc persoana, ma doare cand vad un catel care sufera si nu are camin.
Uneori am impresia ca am sa innebunesc, si sora mea imi zice sa ma controlez, dar nu pot.
Plus ca tot timpul sunt deceptionata, daca ma doare capul, sau am furnicaturi la cap, imi zic :ca fac accident vascular
Daca am palpitatii, iar sunt speriata.Am fost la dr, a spus ca sa iau calciu, magneziu, relaxirem, etc
Ok, dar ce sa fac sa nu ma mai gandesc la cei care au plecat de langa noi, sau cel putin, sa ma gandesc mai rar.
Merg la un suc cu fetele, radem, dar dintr-o data ma schimb si ma gandesc la...prostii...
Please help! Vreau sa imi traiesc viata! Stiu, trebuie sa imi ocup timpul, dar nici nu am cum, nu am chef...nici nu am prieteni(toti s-au casatorit)sau nu am incredere in ei!
Sper ca nu v-am plictisit ...sau sa luati in ras, pentru ca eu nu mai rezist!
O zi frumoasa!
Ordonare:
După relevanţă
Cred ca avem cam aceeasi problema. Sufar cand vad oamenii bolnavi, batrani neajutorati si amarati, copii cu probleme, animalute bolnave. Ca sa nu mai zic ca am avut perioade cand aproape in fiecare seara plangeam gandindu-ma ca la un moment dat parintii mei nu vor mai fi langa mine... Numai gandul asta ma face sa innebunesc, iar cand vad la tv fel si fel de cazuri cu familii ce-si pierd un membru, ma gandesc cu groaza oare cum pot ei trece peste, cum pot sta langa un sicriu in care se afla o persoana draga. Nu stiu, e infernal, eu chiar as lua-o razna si as muri de inima cred. Parintii mei sunt mai in varsta, au peste 60 de ani, au problemele lor de sanatate si sunt perioade in care nu se simt bine iar eu ma topesc de suparare. As da orice sa stiu ca nu ii doare nimic! Ma consum din orice si chiar si atunci cand sunt la vreo petrecere cad asa pe ganduri... Eu incerc sa ma bucur de ce-mi ofera fiecare zi, sa zambesc mai des si sa ma gandesc si la viitorul meu. Uneori reusesc! Tot ce pot face e sa ma rog la Dumnezeu sa fim sanatosi si sa-mi dea putere psihica! Multa sanatate tie si familiei tale si fii putin mai optimista! Pupic! Ai grija de tine si de familia ta!
RăspundeA, vroiam sa mai spun ca nici eu nu povestesc despre trairile mele, nu stiu cat este de normal sa gandesc asa si incerc sa gasesc un raspuns la ceea ce simt. Sa fie de la o prea mare grija fata de familie si o sensibilitate prea mare? Eu nu stiu... Chiar sunt curioasa ce parere au ceilalti si daca si ei au momente dese in care sa simta ce simtim noi.
Răspunde
Din pacate nu putem face nimic, doar Dumnezeu ne poate ajuta.Ma bucur ca ai parintii langa tine,mai ales pe amandoi.f frumos.Din pacate taticul meu a plecat demult la Ceruri,si a plecat cu regret,pentru ca era tanar.
A fost f suparat cand s-a imbolnavit,a vrut sa se arunce de la etajul la care era in spital(asta am aflat de curand)nici macar nu a apucat sa se bucure de banii care i-a facut in strainatate,nu a apucat pensia,nu ne-a vazut crescand,intemeind o familie.
Si atunci de ce sa imi fac un viitor,o familie,daca... poate nu voi apuca sa ma bucur de ei?
De cand tata nu mai e, viata nu mai e la fel...
Inteleg,si e bine ca ma gandesc la tata,la unchii,matusi,care nu mai sunt langa mine,dar de ce ma gandesc la persoane pe care nu le cunosc, nu i-am vazut in viata mea?
Dar, macar de as putea sa nu ma mai gandesc la cei pe care nu ii cunosc.Nici nu am stiut nimic de ei,pana cand am aflat ca au murit. Sper sa ma pot intelege intr-o zi 
Legat de sanatate,vezi tu,ca unii mor chiar daca sunt sanatosi, dintr-o data, se inatmpla ...si nu se mai poate face nimic.E frumos cand suntem copii,parintii sunt tineri,nu stim nimic de boli,de necazuri. Dupa ce crestem,totul se schimba
Sper sa ne fie mai bine, cu timpul...
Multumesc pentru raspuns, si bucurate de familia ta minunata 
Nu stiu...am prieteni putini si nu am discutat asta, nici nu prea as vrea...sa imi deschid sufletul fata de oricine.Am prieteni cu care sa ies doar la suc, cand sunt happy, nu cand sunt trista.Nu sunt genul de prieteni care sa imi fie alaturi la tristete, din pacate
Daca tu ai prieteni adevarati, ai putea intreba. Sunt si eu curioasa cati oameni se gandesc la ce va fi...cand va fi? Eu ma imaginez si la spital, si ...pffu nu prea imi vine sa scriu, pentru ca vreau sa uit.Si plang ca stiu ca intr-o zi voi suferii.
Cred ca iti iubesti f mult familia, si ti-e teama ca ii vei pierde intr-o zi.Dar din cate am inteles parintii tai sunt bine, nu te mai gandi la asta.Iesi cat mai mult cu ei in parc, vorbeste cu ei. Uite eu de exemplu prefer sa stau cu ei, asta am facut si de Sarbatori.De ce sa stau cu prietenii cand pot sta acasa,cu mama,sora,etc? Cu prietenii ma vad si in alta zi, de Sarbatori consider ca e bine sa stau cu ei, si nu cu altcineva
Nu inteleg de ce te gandesti la rau...mai ales ca nu ai fost traumatizata din cauza unei pierderi in familie...
Nu stiu de ce ma gandesc la ce e mai rau...Nu as vrea sa raman fara ei niciodata, dar moartea e cat se poate de reala si tuturor ne vine randul la un moment dat. Mi-am pierdut toti bunicii, si multe rude dar nu am avut puterea sa fiu acolo in acele momente. Eu nu pot! Nu pot spune ca am prieteni atat de apropiati, parintii mei locuiesc la 400 de km de mine si sora-mea e plecata in strainatate de 5 ani. Eu locuiesc doar cu iubitul meu, suntem impreuna de multi ani si e singurul care ma mai scoate din starea asta. Parintii mei au venit de sarbatori aici si am stat numai cu ei si de revelion la fel, am preferat sa fiu acasa sa ii vad langa mine, sa-i pup si sa-i strang in brate. Nici ca-mi doream mai mult! Sper din suflet sa iti gasesti linistea sufleteasca si sa te ajute Dumnezeu sa ai numai ganduri bune! :*
Iar mie lumea îmi spune că am probleme cu lipsa de empatie.
În orice caz, dacă ai încercat să-ţi pui ordine în gânduri şi n-ai reuşit mai deloc, ai o problemă. O colegă de clasă avea o problemă asemănătoare, începea să plângă când cineva păţea ceva rău, fie şi dacă era o nimica toată, cum ar fi dacă unui coleg i se făcea rău şi se apuca să vomite prin clasă. Pe lângă asta avea o obsesie pentru lucrurile morbide. Nu e grav dar se poate agrava. Du-te la psiholog, se rezolvă cu terapie.
Nu prea vad cu ce ar putea sa ma ajute un pshiholog...pe ea a ajutat-o cu ceva? daca a mers...
eu cel putin am fost, dar nu pentru problema asta...doar pentru ca ma simt rau, fara sa am o problema de sanatate(asa mi s-a spus )mi s-au dat calmante, gen relaxirem din plante
Din moment ce frica ta e nefondată iar tu nu te poţi descurca singură ar fi mai bine să mergi la psiholog. Dacă am presupune că nu te-ar putea ajuta te-ar trimite la psihiatru, dar slabe şanse. Şi da, pe colegă-mea a ajutat-o, acum e-n regulă. Cum am mai spus, se rezolvă prin terapie.
Ok,voi merge.mersi pentru sfaturi! nice day!
Cu plăcere! Şi mulţumesc, la fel.
Pff asculta!
Deci nimeni nu poate sa iti scoata acele ganduri din cap sa zic asa ti-as fi spus sa mai iesi cu prietenin dar din cate ai scris mai sus nu te ajuta cu nimic.Nu prea stie nimeni cred ce sfat sa-ti dea tu ar trebui sa-ti faci ordine in ganduri pentru ca daca te gandesti ca iar o sa iti vina acele ganduri normal ca iti vin instantaneu, tu mereu privesti partea proasta dar exista si parti bune poate mama si sora ta se vor insanatosii poate vei gasi un baiat sa-ti fie alaturi si sa te inteleaga si vei avea o viata fericita si vei scapa de acele ganduri.
Cred ca asta e problema ta vezi doar partea negativa si de aceea esti mereu trista, incearca sa nu te mai gandesti ca urmeaza sa se intample ceva rau si ca se va intampla ceva bun.
Incearca neaparat sa iti gasesti un prieten de asta ai nevoie de o persoana care sa te consoleze si sa iti fie alaturi sa te ajute la necaz cred ca vrei sa scapi de singuratate corect?
Deci iti urez mult noroc!
Nu te cunosc dar din cate povestesti pare sa fi avut o tragedie in familie,peste care inca nu ai trecut si totodata datorita imbolnavirii mamei si surori tale lucrurile s-au agravat.E adevarat,nenorociri se intampla in fiecare zi si intr-o oarecare masura e bine ca te gandesti si la cei care sufera din diverse probleme,insa,din pacate, noi nu putem face nimic, poate doar gandindu-ne ca cei care au plecat dintre noi s-au dus intr-un loc mai bun.Acum 2 ani, am trecut si eu printr-o nenorocire.Imi murise unul dintre cei mai buni prieteni, intr-un mod foarte urat.am fost destul timp suparat, necajit dar de fiecare data imi spuneam asa:"stiu ca esti acolo sus si iti vei veghea familia si pe cei dragi.Acum esti ingerul lor" si ma simteam mai bine.Cat despre tine,se pare ca te-ai inchis in tine, datorita problemelor pe care le ai in familie, ceea ce nu e deloc bine.Stiu ca nu e usor,insa primul pas ar fi sa iti gasesti o persoana(din familie)cu care sa poti vorbi orice si caruia se te descarci de fiecare data.Un suflet incarcat de probleme vede totul in negru si nu duce niciodata spre bine! Acum,daca te ajuta cu ceva,gandeste-te ca totul este trecator deci si problemele sunt trecatoare si cu siguranta va trece aceasta perioada neagra a vietii tale si vei reusi sa te bucuri de tot ceea ce este frumos pe aceasta lume.Tu, in momentul asta trebuie sa fi un sprijin pentru mama si surioara ta(chiar daca iti este foarte greu) si vei vedea ca mai tarziu vei fi mandra de faptul ca ai reusit sa iesi dintr-o situatie grea demonstrandu-ti ca esti un om puternic si pregatita pentru tot ce iti va mai rezerva aceasta viata! Oricat de grea ar fi situatia, nu dispera si vei vedea ca lucrurile se vor indrepta.In rest, iti urez multa sanatate familiei tale si tie si daca vrei sa vorbim mai multe lasa-mi id-ul tau.Numai bine!
Asta e o tampenie sincer...anume ca persoane din astea care sunt sensibile se sinucid si bla bla, te rog eu scoateti din cap prostiile astea ca nu o sa vina moartea dupa tine, fii realist nu crede in tampenii.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
