| TSMEduard a întrebat:

Saluut TPU! Vreau sa imi dati cat mai multe idei, dar nu idei de genul :,, Spune-le ca ai vrea foarte mult, ca esti bun si alte linguseli, ca nu merg, am incercat". Deci vreau sa va spun ca eu am vrut sa merg la antrenamente la fotbal din clasa a 3-a, dar nu eram bun deloc, nu eram foarte pasionat. Ei. uite ca s-au schimbat lucrurile, intr-a 5-a am inceput sa joc fifa si a inceput sa imi placa fotbalul, dar inca nu jucam bine, eram in dezvoltare. Am inceput sa fiu vazut mai bine de colegii mei ( cei care sunt iubitori ai acestui sport), domnul profesor de sport a observat ca am facut progrese, dar eram bun in defensiva mai mult, nu ma aventuram prin atac. Intr-a 6-a incepusem sa mai dau cate un gol, sa mai driblez si sa fac progrese mult mai mari, am fost chemat deseori la antrenamente, dar mama nu m-a lasat. Intr-a 7-a toti au remarcat ca joc foarte bine fotbal, multi ma poreclesc Sergio Ramos happy, chiar daca nu stau asa de mult in aparare. Ok, revin asupra subiectului. Intr-a 7-a prinsesem mai mult curaj, incepusem sa driblez mai mult, sa am o viziune asupra jocului mult mai buna, sa pasez mai bine si sa fiu mult mai bun in defensiva. Obisnuiam sa joc cu baieti mai mari decat mine si eram laudat destul de mult de ei. Acum, intr-a 8-a am fost selectat pentru a juca in echipa scolii, dar din pacate domnul profesor m-a pus fundas, eu jucand cel mai bine mijlocas defensiv/central ofensiv cel mai probabil si nu m-am descurcat foarte bine pentru ca nu m-a lasat sa urc in atac. Mi-am facut noi prieteni de la o echipa de fotbal din orasul in care locuiesc. si ei m-au intrebat de ce nu vin la antrenamente. Cum as putea sa o conving pe mama (in special) sa ma lase la antrenamente? Ea nu crede ca pot deveni ceva din sport si se bazeaza mult pe scoala, nu am note proaste, in fiecare an am avut media 9+, urmeaza examenul si nu cred ca o s-o pot convinge cumva. Nu spun ca o sa devin fotbalist, dar macar sa ma lase sa ma duc la antrenamente sa vad daca pot juca pe un teren mare, daca, chiar joc bine la o echipa sau daca joc bine doar cu prietenii ( mentionez ca nu am prieteni slabi la fotbal ). Am scris cam mult, dar eu va multumesc pentru timpul acordat happy

2 răspunsuri:
| AnastasiaK a răspuns:

Trebuie sa stii ca e o diferenta imensa intre a juca la o echipa si a juca fotbal cu prietenii, indiferent cat de priceputi/nepriceputi ar fi acestia. Un sport necesita dedicare si ai nevoie sa investesti mult timp cand te apuci cu seriozitate de unul. Daca ai cea mai mica dorinta sa te duci in directia asta pe viitor, nu te incurajez sa o faci. Daca te apucai mai devreme ar fi fost altceva. Oricum cand vine vorba de sport de performanta e dificil sa ajungi departe si cand incepi de mic si ai toata sustinerea, in cazul tau ar fi aproape imposibil...

In fine, daca lasam la o parte ideea unei cariere in fotbal, idee de care probabil se teme mama ta, vorbim de o simpla activitate sportiva. Poti sa prezinti lucrurile in felul asta, sa spui ca vrei sa practici un sport, sportul in general este benefic din toate punctele de vedere, ii prezinti avantajele practicarii unui sport, care sunt multe si faci in asa fel incat antrenamentele sa nu fie o activitate in plus in programul tau, ci sa inlocuiasca alta activitate (oricare, dar nu invatatul ca asa sigur nu te lasa)... Daca o iei asa, nu ar avea vreun motiv sa nu te lase. Insa nu inteleg de ce nu astepti sa termini cu examenul, 6 luni in plus sau in minus nu fac diferenta.

| TSMEduard explică (pentru AnastasiaK):

Da, in general de mic trebuie sa incepi cu antrenamentele etc. Mama pur și simplu nu vrea să mă duc la fotbal. Ma lasă la volei, la baschet, la înot, la handbal, dar nu la fotbal, mi se pare chiar ciudat, ție nu? Cat despre examen. La matematică eu chiar nu îl astept. Nu o pot convinge pe mama sa mă lase la antrenamente la fotbal. Îmi cumpără ghete de fotbal, echipamente de fotbal, dar nu mă lasa la antrenamente. Și părinții prietenilor mei m-au văzut jucând și și-au întrebat copiii de ce nu vin la echipa lor. Tata mă lasă, chiar mă lauda, dar mama...ți-am spus, gândește destul de ciudat.