| sabin89 a întrebat:

1. Convocarea Stărilor Generale era o practică întâlnită numai în Franţa? Cum se proceda în alte ţări (Anglia, Austria, Rusia...) în cazuri similare de criză?
2. Când se făcea convocarea, se impunea şi un număr (maxim) de oameni care să se prezinte? Cam câţi s-au prezentat în 1789 din fiecare Stare (sau în total)? - aproximativ.
3. Cum se stabileau reprezentanţii, în special la Starea a treia? Prin vot?

Răspuns Câştigător
| minrest a răspuns:

1. Da, mai existau sub o forma sau alta, si aveau acelasi rol oriunde existau: ACCEPTAU impozitele, ca apoi sa fie platite mai usor; evident, numai impozitele NOI, si numai daca erau foarte mari; doar in Anglia Comunele APROBAU impozitele, dupa o lupta grea si in conditii complet unice, ceea ce dadea Camerei Comunelor o mare putere in stat. Rolul acestor Adunari ne arata si faptul ca NU erau convocate in momente de criza a statului, in astfel de momente poti taxa suplimentar fara multa ceremonie; erau convocate in momente de criza... de bani. Iar in Anglia, regii preferau sa se descurce cu venitul propriu si cu taxa de baza, ca sa nu convoace Camera Comunelor.
2. Fiecare oras, regiune, comitat, are specificat in privilegiu cati deputati trimite, daca nu are, nu trimite poa' sa fie o metropola opulenta, ca tot nu trimite pe nimeni; iarasi daca ai privilegiul de a vota, votezi asa ca numarul de deputati este fix. 3. Prin vot, sigur, in functie de litera privilegiului; iar la prima si a doua stare te poti reprezenta pe tine, depinde ce privilegiu ai.

| sabin89 explică (pentru minrest):

Deci, una peste alta, cam câţi crezi că s-au prezentat la convocare în '89 în total? E clar că n-ai cum să ştii un număr, dar măcar ca ordin de mărime: câteva zeci, o sută, o mie...

| minrest a răspuns (pentru sabin89):

1201 delegati, din care 303 clerici, 291 nobili si 610 delegati ai Starii a III-a. The French Revolution, 1789-1799 de Peter McPhee, cap. 3, pg. 50, 51; aceleasi cifre in articolul Wikipedia ''French Revolution''.

| sabin89 explică (pentru minrest):

Mulţumesc, minrest. Eşti o enciclopedie. Mă interesa în special cei din Starea a 3-a şi mă întrebam câţi puteau fi, de au reuşit să facă o aşa de mare agitaţie la Paris, transformată până la urmă în revoluţie. Sigur, n-au fost numai ei, s-au mai ataşat tot felul de mulţimi de oameni, membrii unor cluburi, poate şi parlamentari. O fi fost cam cum e cu bulgărele ăla de zăpadă care se rostogoleşte la vale şi se face tot mai mare. Presupun că nucleul (bulgărele) au fost totuşi aceşti oameni; şi 610 este o mulţime apreciabilă. Greşeală strategică, aş zice, din partea celor care au convocat Stările (regele). Ar fi putut să-şi dea seama că, aducând atâţia oameni la Paris, se putea lăsa cu scântei. Aşa a fost să fie. Viaţa a mers înainte, aşa cum merge şi astăzi şi cum va merge mereu.

3 răspunsuri: