Care este natura realității și cum putem cunoaște cu adevărat ceea ce este adevărat?

Natura realității nu poate fi cunoscută. Noi despre realitate cunoaștem doar modele.

Realitatea imediata pe care o traieste cineva este considerata adevarata. Majoritatea nici nu vor sa stie, sa cunoasca altceva, deci ce rost are sa te obosesti?

Realitatea nu se poate cunoaste daca nu stabilim un pincipiu de identitate. Daca nu avem un Canon si nu pornim de la origine nu putem stii cand suntem in deriva si cand in adevar.

Metoda Metafizica ne vorbeste despre necesitatea de a pleca de la un punct. Daca tu nu ai acesta referinta lucrurile devin indeterminate. Insa daca stabilesti un punct si o identitate stii sa faci diferenta. (Aici intrebarea este unde stabilim punctul sau principiul ca el ne va ghida si ne va fi referinta). Deci anticii stiau sa definieasca ousia (substanta, realitatea) si ceea ce era pura himera. O dat Dumnezeu nume adevarului? Ne-a aratat calea?

Pana atuncia tu esti intr-o dialectica cu realiatea (sunt multi care isi dau cap in cap sa ne invete realitatea). Pentru unii si fantazia este realitate insa pentru altii si-au pierdut rationamentul. Totul depinde unde fixam primele principii sau daca le fixam (intrinsec-extrinsec, intramental-extramental, particular-general, imanent-trascedent). Sau daca ele exista independent daca le fixam sau nu. Cand incepi sa fixezi axiomatica si primele principii unde trebuie, atunci nu mai esti destabilizat asa usor (Porfir vorbeste de PROBLEMA UNIVERSALILOR).

La dialectici apar universalistii, nominalistii, conceptualistii, etc., si explica realitatea in functie de punctul de plecare (situeaza substanta si entitatea unde vor, chiar si accidentului ii da fiinta autónoma si independenta de subiect). Daca pleci de la unii apare iluzia, insa daca pleci de la altii totul este real. Deci depinde de metodologie si observator, unde fixeaza punctul de plecare sau premisa.

Daca este sa vorbim de sofisti, pentru ei nu exista nimic ci totul este relativ. Pentru ei realitatea este plurala pentru ca nu au un punct de plecare monist. Nu au un ARCHE (vezi Școala Ionică) ci considera ca totul este indeterminat si indefinit. Este interesant daca Dumnezeu a pus inceputuri, principii, fantani sau capatai in creatie (In Ioan cap. 1 doar Cuvantul este numit Lumina nu si Materia care este numita intuneric). Daca eu nu recunosc vreo autoritate, pot sa spun ca n-am stiut. Ce nu are identitate inseamna ca ii lipseste si slabeste fiinta. Zero inseamna nimicul insa unul inseamna ceva. Stiinta trebuie sa se ocupe cu ceva real si substantial nu cu devenirea, procesul, schimbul si moartea asa spun anticii. Heraclit spune ca lucrurile mor, trec, nu putem sa vorbim de ele ca vii. Insa Parmenide vede o entitate stabila care ramane, insa o situeaza in altfel de centru, nu lumea raurilor lui Heraclit ci in lumea Metafizica (1 Ioan 2:15-17). Plotin spune ca trebuie sa numim ontic si real doar prima ipostaza. Celelalte spune sa le numim umbre pentru ca nu sunt la fel de luminoase ca prima ipostaza ci oscurantiste si fara esenta (umbrite). Cand lumina pleaca apare noaptea descrescator (emanantism).

Trebuie sa citim "Critica puterii de judecare - Immanuel Kant" ca eu nu sunt de acord cu cei care plaseaza realitatea in afara. Eu sunt cu res cogitans, cu pilotul lui Platon, lumea ideilor, intelepciune, lumina, dominarea si controlul spiritului, etc. Cred ca sunt anumite ipostaze superioare care trebuie sa conduca si domine haosul si dezordinea. Nu stiu daca ar exista un ferrari fara inteligenta insa inteligenta fara ferrari da. Deci reala si adevarata este existenta mea dupa aceea celalalte lucruri care nu vorbesc si au inteligenta relativa datorita oamenilor sau lui Dumnezeu.

Autorul acesta vorbeste mai mult despre aceasta tema.

TEORIA DEL CONOCIMIENTO
SERGIO RABADE ROMEO