Dacă suntem energie inseamna ca nu ne pierdem după moarte ci trecem în alta stare căci energia nu poate fi distrusa.Nimic nu se pierde, totul se transforma.
Oare ținând cont de asta conștiința supraviețuiește morții fizice?
Am cercetat de mic subiectul posibilitatii existentei vietii dupa moarte în cărți caci m-a fascinat mereu intrebarea aceasta și am observat ca argumentele sunt mai multe în favoarea existentei vieții după moarte decât contra.
De exemplu citiți cartea de referință a Dr.Raymond Moody:Viatq după viata
Deci ținând cont ca nimic nu se pierde mai ales energia și noi suntem energie inseamna ca exista șansă ca conștiința supraviețuiește morții fizice deci exista viata după moarte?
Nici ChatGPT nu a dat un răspuns concret la intrebarea asta deci dovada ca subiectul rămâne deschis și nimic nu se știe exact și sigur
Voi ce credeti însă vizavi strict de acest subiect?

Daca iau un ceas si il trec printr-un tocator fin, pulberea rezultata va fi orice, insa nu va fi un ceas. Nu ai sa iei cu tine, in buzunar, bucatile acelea de metal pentru a iti arata ora.
Ceasul pe care il aveai nu mai exista, a disparut, s-a pierdur.
Deci lucrurile se pierd.

Sigur, materia din care era format ceasul va continua sa existe. Numai ca ceasul nu a fost niciodata doar acea materie ci un aranjament specific al ei, care acum nu mai exista: Un nivel de complexitate in plus.

Mai multe ar fi impotriva existentei vietii dupa moarte, nu stiu de unde scoti tu ca ar fi pro.

Energia nu se pierde, dar se desface, nu ramane mereu in starea aia in care se afla in ceva anume.
Exact cum e si cu atomii din care esti facut, se desfac si or sa ajunga pur si simplu atomi, asa si energia, se desface o sa ramana energie simpla.

Daca siar pastra sa zic insusirile, atunci lumea asta nu ar mai fi fost posibila, la un mom dat toata energia ramane in forma care apru in ceva anume, nu ar mai fi posibil sa apara alte forme, alte fenomene.
Constiinta nu supravietuesti mortii fizice, se destrama si ea asa cum se destrama ceata la un mom dat, cum se destrama norii.

Apoi din acea energie poate apare altceva, poate lua o alta forma, o alta fctie etc.

Carti, unia scriu, pentru ca la altceva nu-s buni, trebuie si ei sa supravietuiasca, unia is certati cu munca fizica, asa ca baga gargara, cititori se gasesc, mai alels pe subietele astea, omu asa aste, ca de altfel toata viata, cauta cu orice pret sa supravietuiasca, asa ca omu normal si el nu face exceptie, ba dimpotriva, el cauta sa traiasca si dupa moarte

Stam intr-o lume material, trebuie sa avem dovezi, pentru un lucru un fenomen, nu merge doar cu basme, cu gargara, alea ramin la stadiu de poveste.

Eu ma intreb uneori ca daca nu exista viata dupa moarte atunci existenta nu are niciun rost! Nu cred in reincarnare dar multi s-au intors si au descris stari de bucurie si fericire si o lumina puternica!

Energia e separata de constiinta. Ai un calculator cu fisiere pe hard, dar fara electricitate nu merge. La fel si cu corpul uman. Dupa moarte energia iese din corp, se transforma in cine-stie-ce, posibilitati sunt multe, iar corpul, constiinta inclusiv, raman in urma.

Salut. Exista dosare cu multi copii ce s-au reincarnat si isi aduc aminte viata de dinainte, deci sa raspund la intrebarea ta Da, constiinta supravietuieste mortii fizice. Daca ai Netflix iti recomand: Supravietuind mortii. E un documentar in 6 parti parca.

Nu cred că este corect să afirmăm că suntem energie, în sensul fizic al termenului. Suntem ființe compuse din materie și informație, care se manifestă printr-o serie de procese fizice, chimice și biologice. Energia este doar o măsură a capacității unui sistem de a produce lucru sau schimbare. Nu este o substanță sau o entitate care poate exista independent de materie și informație. Prin urmare, nu are sens să spunem că energia noastră se transformă după moarte, căci energia nu este o proprietate intrinsecă a ființei noastre, ci o consecință a interacțiunii dintre componentele noastre.

Conștiința, pe de altă parte, este o proprietate emergentă a creierului, care este un sistem complex de neuroni și sinapse. Conștiința este modul în care experimentăm realitatea, prin intermediul simțurilor, gândurilor, emoțiilor și intențiilor. Ea nu este o entitate separată de creier, ci o funcție a acestuia.
Nu există nicio dovadă științifică sau logică că conștiința ar putea supraviețui morții fizice a creierului. Dimpotrivă, există multe dovezi că leziunile cerebrale, bolile neurodegenerative, drogurile, hipnoza și alte intervenții asupra creierului pot afecta profund conștiința, demonstrând astfel dependența sa de substratul material.

Nu sunt impresionat de argumentele celor care susțin existența vieții după moarte, bazându-se pe experiențe subiective, anecdote, tradiții religioase sau speculații metafizice. Aceste argumente nu au nicio valoare epistemică, adică nu ne oferă nicio cunoaștere validă și verificabilă despre realitate. Nu putem accepta ca adevărate afirmații care nu sunt susținute de dovezi empirice, raționamente logice și coerență internă. De asemenea, nu putem invoca argumentul autorității, apelând la opiniile unor persoane sau instituții care pretind că dețin adevărul absolut, fără a oferi nicio justificare rațională.

Cartea lui Raymond Moody, Viața după viață, este un exemplu de pseudoștiință, care se bazează pe relatări ale unor persoane care au avut experiențe de moarte iminentă (EMI).
Dar Moody nu oferă nicio explicație mecanistică sau naturalistă pentru aceste fenomene, ci se limitează la a le descrie și a le clasifica în funcție de elementele comune, cum ar fi tunelul, lumina, întâlnirea cu ființe spirituale, revizuirea vieții etc. Moody nu ia în considerare faptul că aceste experiențe pot fi generate de activitatea anormală a creierului în situații de stres extrem, hipoxie, ischemie, anestezie, halucinogeni etc. Nu există nicio dovadă că aceste experiențe reflectă o realitate obiectivă, independentă de starea subiectivă a persoanei.

Nu cred că există viață după moarte, nici că conștiința supraviețuiește morții fizice. Aceste idei sunt produsul dorinței umane de a evita confruntarea cu propria finitudine și de a găsi un sens transcendent existenței. Este mai onest și mai curajos să acceptăm realitatea așa cum este, fără a ne refugia în iluzii și speranțe nefondate.

Cred că putem găsi un sens și o valoare în viața pe care o avem, fără a ne baza pe promisiuni sau amenințări legate de o viață viitoare. Putem fi spirituali fără a fi religioși, adică putem cultiva o atitudine de deschidere, curiozitate, compasiune și recunoștință față de existență, fără a ne supune unor dogme, ritualuri sau autorități exterioare. Acesta este modul cel mai rațional și mai satisfăcător de a trăi.