Consider ca nu poate exista un ascultator,,corect " de muzica. Dar totusi, in ce masura ar trebui sa fie dictate preferintele muzicale de catre intelect?
Care e diferenta dintre comercial si emotie autentica, in momentul in care aceste melodii comerciale promoveaza foarte simplist lucruri cu care, multi dintre noi, ne putem identifica. Sau bine spus, lucruri pe care vrem sa le auzim.
Pe de alta luam muzica rock, cu toate subgenurile ei, care transmite emotii intr-o maniera aparent agresiva, dar care parca mai putin ipocrita. Cum comparam agresivitatea din limbaj cu autenticitatea? Care ar trebui sa fie mai presus ca importanta?
In ce masura ar trebui sa criticam injuraturile din melodiile unor trupe, care totusi demonstreaza prin activitatea lor ca, acestea din urma, sunt mijloc si nu scop. Ar trebui sa criticam agresivitatea din limbaj (sarcasmul, luarea de atitudine) din melodiile unei anumite trupe? Oare nu sunt ele mijloace de a,, ne aduce pe calea dreapta’’ mai bine decat chiar religia?
Am putea spune ca e de preferat sa privim muzica prin prisma realitatii inaintea sentimentelor, pe care ne dorim sa le traim si uneori nemeritat, de noi sau celalalt, le traim?
Care este spectrul realitatii muzicale pentru voi? Pe ce criterii alegeti ce ascultati? Considerati ca ii lasati pe ceilalti sa aleaga pentru voi? Aveti argumente pentru care ascultati o melodie anume? Aveti motive concrete pentru care sustineti o trupa, poate chiar si financiar, prin albume cumparate si/sau concerte?

Va multumesc tuturor pentru raspunsuri.

Eu una ascult muzica de placere. Prefer rock-ul usor, rap si hip-hop, dar am momente in care ascult muzica simfonica, house, jazz, sau aproape orice alt gen (depinde de starea de spirit). Nu imi plac deloc manelele (astea le auzi in toate birturile, si mi se pare ca sunt pentru oameni prosti, frustrati si care viseaza la bani, gagici, masini si. dusmani), recunosc ca sunt unele manele..frumoase, adica, nu te zgarie pe urechi si nu sunt prea multe greseli gramaticale sau de exprimare. Prefer melodiile cu o doza mare de adevar in ele (chiar daca limbajul nu este unul elegant), decat sa ascult melodii lalaite. Si nu imi pasa de ce crede restul lumii despre muzica pe care o ascult.
Nu cred ca exista un gen de muzica ''bun''. Fiecare are preferintele lui. Fiecare cantaret si artist in general are un mod unic de a se exprima, si de a transmite sentimente. Si datorita faptului ca oamenii sunt atat de diferiti, fiecare artist este iubit (apreciat) si criticat de oameni. Deci nu exista nici un cantaret care sa fie pe placul tuturor.

Ascult muzica pentru ca imi face viata mai frumoasa, la fel ca o carte sau un film.

Eu ascult numai guta si salam pa care i-i sustin financiar fara numar.

Nu cred că agresivitatea din limbaj și autenticitatea sunt mutual exclusive, atâta timp cât agresivitatea e autentică. Tocmai săptămâna trecută am participat la un seminar unde s-a discutat pe tema autenticității în rolulurile pe care le are fiecare în viața de zi cu zi, discuție care a fost foarte interesantă, dar foarte lungă, așa că n-o să insist pe asta. Ideea e că artistul care înjură de 5 ori în 4 versuri poate să fie autentic. Poate că ăsta e singurul mod în care știe să-și exprime sentimentele, dar măcar și le exprimă, măcar ne arată cine e cu adevărat și nu încearcă să ne vândă gogoși. Dacă l-am "aduce pe calea cea dreaptă" ce crezi că s-ar întâmpla? Probabil s-ar închide în el însuși și ar începe să cânte despre ziua de vineri (ca Rebecca Black?).
Muzica comercială de acum e proastă și plictisitoare nu pentru că e comercială, ci pentru că s-a uniformizat, iar artiștii nu se mai străduiesc să îți transmită ceva, să îți arate cine sunt. Nu mai sunt autentici. Intră pe scenă și încep să îți cânte despre cineva care ar putea sau nu să existe, îți cântă despre ceva ce ar fi putut sau nu să se întâmple, lucruri cu care ai putea sau nu să te identifici, dar care nu sunt ale lor, ci ale tuturor. În momentul în care ții la o piesă sau la o trupă, o privești ca pe un prieten. Gândește-te la un prieten care îți povestește mereu despre vecini, dar nu îți împărtășește nimic din viața lui. Cât de mult ai putea s-o duci așa?
Într-adevăr, cum ai spus tu, muzica e un mijloc, nu un scop. Artistul care cântă are un scop, tu ai un scop. Dacă scopurile voastre se potrivesc, cel mai probabil vă veți înțelege de minune în privința mijloacelor.
Cât despre criteriile pe care îmi aleg ce ascult, sunt legate de scopul de a simți ceva. Muzica trebuie să aibă acel ceva unic și special - vocea solistului, un instrument, o notă muzicală, un acord, un vers, orice. Uite, de exemplu, piesa Lillies of the valley (http://www.youtube.com/watch?v=dWIs89Pub0w) a lui Jun Miyake, are mai ales porțiunea dintre 1:20-1:40 pentru care ar merita să-ți dai o zi din viață, nu altceva.
Nu știu dacă ai înțeles ce vreau să spun și poate am întârziat cu răspunsul, dar mi s-a părut interesantă întrebarea ta, chiar dacă într-adevăr, așa cum a zis GenOm, e subiect de eseu.

După mine muzica e ca o carte sau film. O asculți nu pentru că dă bine la imaginea sau că este recomandată de toți mai ales ca să fii în pas cu lumea. Așa poți dovedi doar că ești cineva care dorește atenție gen -Hey, ne asemănăm la gusturi la muzică!-. Nu este chiar așa, cum e și cu o carte. O citim însă nu vom avea la sfârșit ideile, părerile pe care le are un critic literar în mod normal. Dăm dovadă de multă falsitate dacă procedăm astfel. Nici nu trebuie ca cineva să fie un ascultător corect de muzică, ea îți dictează nu îți impui tu în minte ce să asculți și modul. Deci, să lăsăm ca muzica să ne facă să ne simțim -liberi-.
http://www.youtube.com/watch?v=7aCQDxmt1wM
Always feel the freedom în ceea ce faci și asculți, în caz contrar nu se merită.
Muzică poate arătă totul despre noi și mă refer la partea cu simțitul, simțim ce ascultăm deci nu trebuie ce ne dictează alții. Suntem deja prea invadați de tehnologie, stresul ne bântuie de multe ori și măcar în muzică să ne simțim liberi, să putem zbura. Pe scurt noi ascultăm ceea ce ne place, gusturile nu se discută.
http://www.youtube.com/watch?v=6yP4Nm86yk0
P. S. Melodiile nu sunt scrise ca să îți placă neapărat doar mă definesc în ceea ce scriu. Sper că ai prins ideea.;)

Pentru mine e simplu: muzica, tv, filme, chiar si carti de ceva vreme etc se incadreaza in domeniul entertainment. Prin urmare urmaresc (platesc) doar pe cele care ma fac sa ma simt bine. In rest nu ma intereseaza despre ele.

Ca sa incerc a-ti raspunde sumedeniei de intrebari, spune-mi ce intelegi tu prin muzica?

Ăsta e subiect de eseu. Cel puțin pentru mine.

Toate pustoaicele astea gen Inna, Alexandra Stan si ce mai vrei tu reprezinta muzica comerciala. Un ritm de c***t facut pe calculator si 5 propozitii in engleza si gata piesa. O piesa rock se canta la cel putin 3 instrumente iar prin textul lor tipii aia chiar vor sa transmita un mesaj. Plus ca a invata sa compui si sa canti la un instrument ai nevoie de cativa ani de munca si multa pasiune. Nu orice frustrat de viata (gen Alexandra Stan) poate ajunge cineva in industria rock. De asta ascult doar rock si heavy metal.

Eu ascult muzica pentru ca ma relaxeaza si imi da o stare de bine

Eu privesc muzica mai simplist.De obicei sunt mai atenta la instrumentatie de cat la versuri, ascult muzica mereu nu stiu cum ar fi viata mea fara muzica probabil mult mai monotona...http://www.youtube.com/watch?v=ZVvjXJentik in link se regaseste genul de muzica pe carre il consider perfect, fara versuri, fara videoclip.Te lasa sa te concentrezi la melodie.

Ascult orice gen muzical, de la populara la simfonica, de la jazz la rock si hip-hop. Sincer, prefer muzica rock ( gothic, simfonic, clasic ), respectiv muzica folk si simfonica.
Ascult muzica in functie de starea psiho-afectiva de moment.As indrazni sa afirm faptul ca eu cred in meloterapie si chiar are efect in cazul meu.
Obisnuiesc sa ascult piesele preferate - si am destule! - deoarece fiecare este legata de o amintire, de o emotie din trecut.
Sa fii iubit!

Eu cumpar mereu muzica artistilor ne-remarcati de marile case de distributie, tocmai pentru a le stimula creativitatea... fie vorba intre noi, sufar de sindromul virginei ... daca e proaspata si frumoasa, sa ii trimit eu daruri, iar cand e frumoasa si uzata, sa se bucure de ea restul