Ordonare:
Cronologică
Răspunde
multam frumos de raspuns
Chestia-i că eu banconotele ălea 3 le-am luat de la o tipă, care jefuise ceva şi avea un teanc, din care îmi era permis să mă servesc. De ce dracu am luat doar 3? Bine, probabil dupa, ar fi fost şi mai dramatic după ce mă trezeam...
Da. Acum cateva zile, ma framanta rau de tot ceva si am visat acum doua seri, toata faza care s-a intamplat ieri in realitate, numai ca eram intr-o alta incapere. Dar aceleasi cuvinte le-am spus ca si in vis.
Mi s-a intamplat de mai multe ori si am observat ca nu sunt singura.
Uneori mi se intampla ce visez, imi amintesc imediat si fac intentionat ceva diferit de ce-am visat, fiindca unele deveneau cosmaruri.
Doar nu ai vrea sa plang?
Neah,femeile care plâng arată caraghios, pe mine mă bufneşte râsul când le văd.
Daca noi suntem "caraghioase" cand plangem...inseamna ca voi nu v-ati vazut niciodata plangand
Da dor daca visezi ceva si chiar vrei cu adevarat sa se indeplineasca da pote sa devina realitate :*:*
Daca iti doresti ceva cu adevarat, nu renunti, continui sa treci peste orice obstacol si faci tot ce iti sta in putinta pentru acel vis exista sanse.
Da...
De multe ori mi s-au adeverit, deci, pentru mine, da. visele devin realitate. ciudat. acum depinde de fiecare persoana
In lumea asta aproape orice i posibil. Avem parte de vise care devin reale. Este nasol,ca un vis urat, sa devina real. Stiu cum este. Nu mai traii cu teama de vise, sfatul meu. Sunt vise pe care nu ti le amintesti, da, este adevarat. In cazul tau nu pot spune 100% daca a fost un vis si nu mai ti minte, sau chiar nu mai visezi... numai tu singur poti sa iti dai seama de asta. Oricum daca ai visat, trebuie sa iti aduci aminte macar o parte din acel vis, chiar daca iti amintesti mai tarziu.
Chiar aşa reacţionezi tu? Atunci de ce nu te-a bufnit râsul când plângeam eu?
Habar nu aveam că plângeai. Ai recunoscut abia după câteva zile.
Da,cu ceva perseverenta, dar mai ales, cu cloroform sau spirt imbibat intr-un servetel si o noapte intunecoasa si friguroasa, alaturi.
Păi am recunoscut mai târziu pentru că nu-mi place să plâng de faţă cu cineva.Şi mie nu mi s-a părut deloc că râdeai după ce ţi-am zis.
Mi se pare amuzant plânsul în sine, oamenii cu faţa schimonosită, lacrimi în ochi şi vocea distorsionată...şi nu faptul că ai plâns tu acum ceva vreme.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
