Cum vedeti voi lumea/viata? Eu cu cat inteleg mai mult, cu atat imi place mai putin.

Eu vad lumea uneori ca un lucru perfect dar uneori nu e ceea ce pare a fi.

Same for me.

Nu, nu viata in sine nu iti convine, ci oamenii.

In fond lumea si viata ar trebui sa fie ceva pur si fascinant.
Dar s-a denaturat complet, oamenii, gandirea lor, rautatea.

Viata ar trebui sa fie cea mai importanta si sa fim constienti de ea si de faptul ca trebuie sa o traim si nu doar sa trecem prin ea sau sa fim paraleli cu ea.

Dar de multe ori sunt lucruri care ne orbesc si ne indeparteaza de la obiectivul de baza.

Prea ne complicam...
Si cu cat te complici mai mult cu atat e mai urat.

Poate ca asa e; unele lucruri pe care le aflii, te oripileaza, te fac sa vrei sa nu le fi aflat pentru ca pur si simplu iti distrug un vis sau creeaza o alta parere despre ceea ce tu credeai a fi "sfant"...Nu stiu de ce dar viata, cuvantul "viata" in sine pare uneori inexplicabil; asta datorita diverselor evenimente, persoane, trairi.Eu una consider ca viata trebuie concentrata p un singur plan:cel sentimental. Spre exemplu,daca esti impacat cu tine insuti poti realiza orice,poti face bani,poti fi sanatos,fericit.Dar daca esti posomorat,sumbru,capricios,materialist, artagos si intr-o cursa continua dupa avere, nici nu ai parte de ea(sau poate ai dar cu cat ai, cu atat vrei mai mult; deci pana la urma niciodata n-o sa ai cat itidoresti)-sa revenim-esti fortat de caracterul tau sa faci lucruri nedrepte, esti obligat oarecum(de tine insuti)asta nu inseamna ca esti de acord sa faci asta; insemna ca trebuie nu ca vrei.
Intelegi ce vreau sa spun? E greu sa explici trairile unui om; ai nevoie de multe cuvinte sau uneori nici nu poti explica in cuvinte.Sunt unele stari in care pur si simplu vrei sa spui ceva dar acele cuvinte nu exista, de asta nu poti explica ce ti se intampla.Mai bine concentreaza-ti ntreaga ratiune pe lucrurile care merita cu adevarat,nu fi egoist in a sti mai multe,pentru ca uneori aflii lucruri care te ingozesc sia tunci constati ca trebuia sa te limitezi.Fa totul echilibrat,fara abuzuri, exagerari...e mai bine asa, crede-ma. Daca mai ai nevoie de sfaturi, sunt oricand la dispozitia ta, doar contacteaza-ma!
Pupici si succes in a dezlega tainele vietii!

Sincer, viata pare ca iti joaca atat de multe feste uneori, incat te trezesti aruncat intr-un vartej de evenimente carora cu greu le poti face fata. Si totusi, abia atunci simti ca traiesti cu adevarat. Viata e frumoasa si simpla, noi, oamenii, o complicam.

Eu o vad ca un loc de joaca, insa e unul destul de dificil, plus ca am aparut aici cu o multime de prejudecati si credinte pe care acum le schimb in ritmul in care pot;

idea mea e sa fac ce-mi place in fiecare clipa, stiu ca daca fac ce-mi place voi fi sustinut; o parte pe care vreau s-o inteleg este relatiile dintre noi, mi-e dificil sa intru intr-o dicutie cu cineva necunoscut pe strada sau in alta parte, iar aici ma refer mai mult la o relatie dintre un baiat si-o fata;

lumea este minunata, sunt atatea locuri frumoase pe intreg globul, naturale ori construite de om, oameni cu diferite pasiuni, veseli cu care poti sa razi si sa te distrezi pana la epuizare

2 lucruri sunt esentiale, relatiile si abundenta (bani, felul in care te sustii)

da-mi detalii ce intelegi si ce aspecte nu-ti plac

Aaaa, nu, nu am o problema, voiam sa vad cum gandesc altii. De exemplu, din raspunsul tau "poti realiza orice, poti face bani" nu imi place, asta e parte din ce nu imi place in si despre lume. Fuga asta dupa realizari si dupa bani ne face sa profitam de altii, dar fara bani nu prea poti trai. Si apoi, cum iti echilibrezi sentimentele cand fiecare vietuitoare pe care o vezi simte, are sentimente, si totusi, ne mancam intre noi? Nu poti sa-i ajuti pe toti, da, stiu si eu ca cel puternic supravietuieste (nu ma refer doar la oameni), dar cel slab are o singura viata, cu ce e de vina ca e slab? Stiu si ca daca am fi prea multi pe Pamant, iar n-ar fi bine, cum o dai nu-i bine.

Cred ca oamenii au fost mereu rai; cu ultima parte sunt foarte de acord.

Depinde de tine cum gandesti.
CU cat inteleg mai mult, cu atat vreau sa traiesc si mai mult.
Sa ma bucur de viata, sa nu dau rost tuturor problemelor si oamenilor rai.
O viata ai, si aia trebuie traita.

Pai nu ma refeream ca daca ai bani esti neaparat egoist si materialist atata timp cat esti impacat cu tine insuti, astfel subconstientul realizeaza, intelege ca trebuie sa se limiteze doar la cat este nevoie pentru tine, si de ce nu si pentru a ajuyta pe altii.Trebuie sa te mentii pe "linia de plutire" daca nu vrei sa intrii la apa.

De fapt e un ring.
De ce ti-e dificil? Te temi de respingere sau ca o sa fii folosit, nu? Oamenii sunt fascinanti, supravietuire si reproducere, onoare ciuciu. Da, natura e frumoasa, privita de sus, ca jos sunt "ganganii", unele te-ar devora din interior, si o fac daca le dai sansa. Mai mananci orice cu aceeasi placere cu care mancai cand erai mic?

Cam asa si eu. Si cand te gandesti ca mai vrem sa stim totul Oare cum ne-am simti atunci? Daca s-ar putea sa stim totul vreodata.

''cu cat cunosc mai bine oamenii cu atat iubesc mai mult cainii''
viata pentru mine nu are sens sau scop(si nici nu vreau sa i le gasesc),privesc viata ca pe o goana dupa bani si putere, incercand sa ma adaptez la ce urasc cel mai mult, democratie, capitalism
noroc ca sunt multumit cu ce am si ma autosugestionez sa nu-mi pese de restul, altfel nu ajungeam prea bine...

Imi place foarte mult, de aia si stau mai mult beat.

Jalnic,asa ne-am simti.
Pentru ca stiind totul, nu ar mai ramane nimic de descoperit...

Imagineaza-ti doar.

Rautatea e din instinct, e din fiinta, face parte din ea. Dar poate exista acolo undeva in profunzime fara sa fie lasata sa zburde la suprafata.

Eu asa cred.

Eu cu căt aflu mai mult cu atăt devin mai interesat să aflu mai mult.

Da -_- Oricum n-o sa se poata niciodata sa stim totul probabil. Dar e ciudat, pentru ca noi asta am vrea, si nu realizam ce nasol ne-am simti dupa ce am ajunge la ultimul raspuns.

Da, dar stii cum e curiozitatea si "foamea" de a stii mai mult decat stii deja.

Si pana la urma, cat la suta din tot ce stim oare e real?

Da, cu aceasta curiozitatea am ajuns unde suntem ca specie. Asta a fost cheia suprevietuirii noastre. Tot timpul curiosi ce e dincolo de urmatorul deal, la propriu si la figurat.

Iar asta cu cat e real din ce stim e alta poveste pe care se poate discuta mult si cam fara rezultat inca :p

Totul pleaca de la tine.
Nu te placi si nu-i placi nici pe altii.
Nici altii nu te plac deoarece asta le transmiti la nivel inconstient.

Da, ma tem de respingere, de o reactie aiurea sau sa nu spun tampenii acum da mananc cu placere, acum cativa ani parca nici craciunu nu mai era craciun

Nici cum, rautatea vine din neintelegeri, din gandul ca nu e de-ajuns pentru toti si alte idei

Si cum ramane cu dualitatea fiintei? ca avem si binele si raul intr-un singur om?

Binele si raul -dualitatea este un concept ce depaseste idea rautatii de care spui tu, cel putin asta am inteles eu din fraza ta; observa la tine, rautatile pe le faci tu sau care sunt facute la adresa ta ori in jur sunt ele facute din adancul fiintei, sunt autentice? sau datorita unor procese mentale?

Viata e ca un joc. Unde apar si obstacolele (oamenii) cam asa o vad eu.

Acelasi sentiment.

Pai de fapt totul a pornit de la animale, mi-e prea mila de ele si mai nou am inteles ca sunt exact ca noi, dar nu pot sa le ajut pe toate, de aici mi-au venit alte idei. N-ai ghicit, fanul meu nambăr 2 Si oamenii i-as ajuta, dar apoi isi iau lumea in cap, nu imi place asta, nu imi place nici sa nu-i ajut.

Si cu cat afli mai multe, cu atat basmele din copilarie sunt inlocuite de realitate, care nu e asa frumoasa.