De ce ne enervam cand cineva ne critica? Ce se intampla in creier?
Dupa fapte! Incerci sa vezi legatura cu faptele. Cel putin incercam, ca se poate sau nu, aia e. Adevarul este unul, nu exista 100 referitor la anume chestie faptica, deci cineva spune adevarul.
Si ca mecanism psihologic se intampla si altceva, daca accepti ca ai gresit trebuie sa lupti sa te indrepti, si nu e mai simplu sa zici ca ala spune prostii? Si sa te superi ca ce iti zice ala si te critica pe tine care de fapt ai zice bine, adica e mai comod sa nu facem nimic decat sa schimbam ceva, si asta se ascunde in spate, si de fapt e cauza a ce am zis in prima postare. E un mecanism de aparare psihologic de fapt, tocmai ca nu constientizezi ca nu e bine ce faci, tu percepi ca ala e prost. Pana la urma e prosteala mecanismului de aparare, nu neaparat prostie, adica te face sa nu vezi realitatea tocmai ca sa te fereasca de niste chestii negative care le-ai putea avea daca ai vedea realitatea. Sau mai ales daca nu poate face ceva sa schimbe ceva.
La oamenii pentru care nu e problema sa dea din coate sa rezolve, nu apare acest mecanism de aparare ca nu-si mai justifica aplicarea, ca pentru acel om nu e rau sa dea din coate sa se schimbe sau sa corecteze ce nu face bine, si mai interesant pot accepta si a se adpta si daca nu ar putea rezolva problema si ar fi ok si asa. De ex una sau unu care nu e placut de femei posibil sa zica "aa nu, eu sunt ok, ei au probleme domne", si atunci e mai fericit ca el e okey si spera sa dea de un partener okey si sa fie bine, asa ca nu se deprima si e okey, moare cu speranta dar ii e bine pana atunci (credinta, speranta). Ca daca accepta ca el sau ea are probleme si nu le poate rezolva sau nu are dispozitie sa faca ceva in caz ca se poate rezolva, stie ca are sanse zero si s-ar deprima, anxieta, intrista. Asa ca mintea lui il face sa nu vada adevarul pentru a-l apara, se cunoaste treaba, mecanisme de aparare ale psihicului.
Sper ca ai inteles acum.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Trebuie sa intelegi niste concepte inainte sa intelegi de ce, dar treaba asta poate fi explicata din mai multe puncte de vedere.
Psihicul nostru are o particularitate interesanta si anume faptul ca nu-i place sa nu inteleaga sau sa nu stie ceva, nu trebuie sa stie sau sa inteleaga corect, trebuie doar ceva sa aiba cat de cat sens pentru el. In aceiasi masura nu ii place sa depuna efort ca sa inteleaga, asa ca foloseste scurtaturi precum stereotipurile care te ajuta sa stii automat cum e un om judecandu-l ca parte a unui grup despre care ai niste informatii a priori.
Pe baza principiilor de mai sus, psihicul stie niste chestii despre tine iar daca cineva te critica inseamna ca niste chestii pe care le stie nu-s corecte asa ca trebuie sa depuna efort sa le analizeze chestie care nu-i place asa ca de multe ori reactioneaza ca sa se protejeze.
Alt motiv pentru care ne enervam la critica poate fi stima de sine, sau mai exact protejarea ei. Stima de sine este estimarea propriei noastre valori in ce masura ne stimam. Ea are o particularitate interesanta, in sensul ca fiecare din noi o facem pe domenii relevante pentru noi. Unii oameni considera ca e important sa se imbrace frumos, altii sa mearga la biserica, altii daca joaca tenis. Daca treburi de genul sunt importante pentru noi atunci ne vom evalua pe ele dar numai cu oameni relevanti si semnificativi, deci eu nu m-as compara la tenis cu Federer ci cu un om care jaoca de la fel de multi timp ca mine.
Ei bine, daca critica vine pe un domeniu relevant al stimei mele de sine, gen cineva imi zice ca-s varza la tenis, iar tenisul e important pentru mine, ca sa nu-mi provoace stres, o sa reactionez la critica deci ma enervez.
Răspunde
Oamenii inteligenti se lasa convinsi de argumente solide, prostii niciodata.
Din prostie, in creier se intampla ca pricepatoarea nu prea merge bine si nu ne dam seama ca din critici putem invata ceva bun, sa ne bucuram ca suntem criticati ca sa corectam ce credem ca facem bine dar nu facem. Eu invat cand ma critica cineva, analizez "ce zice ma asta? Daca zice bine si am eu o eroare de gandire sau sunt neinformat? Ia sa vad, daca are dreptate, e bine ca ma indrept". Si daca nu e ok ce zice, aia e, daca e corect ma ajuta si ma bucur ca m-a criticat.
La altii este un orgoliu prostesc dobandit din traume din trecut, nu accepta din mandrie prosteasca, asta se intoarce impotriva lor, ca astia de multe ori prefera sa-si faca rau doar sa nu faca ca altii desi ei zic bine dovedit, si desi astia cu orgoliu stiu ca ce fac ei nu este bine, culmea, categoria asta e mai nasoala, ca la astia pricepatoarea merge ca multi realizeaza ca nu fac bine, spre deosebire de cazul de sus unde nu isi dau.
Cam asta este.
Pe moment ma enervez man, nu stiam mecanismul neurologic, psihologic din creier
Răspunde De unde stii sau cum afli ca are dreptate? nimeni nu detine adv absolut
Cum afli ce anume vrei de fapt? nu stiu ce imi doresc de la femei
Consideri ca critica trebuie sa vina si cu solutii?
Pai trebuie sa simti ce vrei, daca nu simti e grav. Atunci de ce vrei daca nu stii ce?! E absurd. Ca daca nu simti o lipsa care se leaga de femei, de ce te mai deranjeaza ca n-ai? Te deranjeaza ca nu ai ce?! Mai e un caz, sa fi asa indoctrinat ca ceilalti "trebuie sa am femeie, sa ma insor, etc etc". Cand esti suparat sti de ce, cand iti lipseste ceva sti ce. aici am zis, ori sex, ori afectiune, ori ambele, altele nu sunt. Tu daca nici sex nu simti ca vrei cu ele, nu stiu ce sa spun.
Da, ar trebui sa ti se spuna unde gresesti si sa ti se dea argumente de ce, si asa automat sti care e solutia, si incerci sa faci ceva, daca merge bine, daca nu, aia e. Cine critica fara baza reala si fara argumente, o face din rautate, si aia e altceva. Mereu sa intrebi "explica, unde gresesc si de ce?". Si daca zice "nu are sens sa fac asta acum.", e clar ca minte. Sau sunt si unii care zic "nu e bine ce faci", sa fie asa dar sa nu zica mai multe, dar intrebi sa afli.
Dupa fapte! Incerci sa vezi legatura cu faptele. Cel putin incercam, ca se poate sau nu, aia e. Adevarul este unul, nu exista 100 referitor la anume chestie faptica, deci cineva spune adevarul.
Si ca mecanism psihologic se intampla si altceva, daca accepti ca ai gresit trebuie sa lupti sa te indrepti, si nu e mai simplu sa zici ca ala spune prostii? Si sa te superi ca ce iti zice ala si te critica pe tine care de fapt ai zice bine, adica e mai comod sa nu facem nimic decat sa schimbam ceva, si asta se ascunde in spate, si de fapt e cauza a ce am zis in prima postare. E un mecanism de aparare psihologic de fapt, tocmai ca nu constientizezi ca nu e bine ce faci, tu percepi ca ala e prost. Pana la urma e prosteala mecanismului de aparare, nu neaparat prostie, adica te face sa nu vezi realitatea tocmai ca sa te fereasca de niste chestii negative care le-ai putea avea daca ai vedea realitatea. Sau mai ales daca nu poate face ceva sa schimbe ceva.
La oamenii pentru care nu e problema sa dea din coate sa rezolve, nu apare acest mecanism de aparare ca nu-si mai justifica aplicarea, ca pentru acel om nu e rau sa dea din coate sa se schimbe sau sa corecteze ce nu face bine, si mai interesant pot accepta si a se adpta si daca nu ar putea rezolva problema si ar fi ok si asa. De ex una sau unu care nu e placut de femei posibil sa zica "aa nu, eu sunt ok, ei au probleme domne", si atunci e mai fericit ca el e okey si spera sa dea de un partener okey si sa fie bine, asa ca nu se deprima si e okey, moare cu speranta dar ii e bine pana atunci (credinta, speranta). Ca daca accepta ca el sau ea are probleme si nu le poate rezolva sau nu are dispozitie sa faca ceva in caz ca se poate rezolva, stie ca are sanse zero si s-ar deprima, anxieta, intrista. Asa ca mintea lui il face sa nu vada adevarul pentru a-l apara, se cunoaste treaba, mecanisme de aparare ale psihicului.
Sper ca ai inteles acum.
Pe mine mă flatează critica și mă amuză. Nu au cum să te deranjeze niște vorbe care știi că nu sunt adevărate.
-
anonim_4396 întreabă:
3 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
