De ce simtim nevoia de a iubi? Cum putem scapa de aceasta nevoie? Stiintific vorbind
Putem sa schimbam faptul cum reactionam la lipsa iubirii, ca asta e important, daca nu poate avea parte de ea, ideea e sa nu sufere si atat, in rest isi vede de viata.
Dar de nevoia asta, nu putem scapa, asa e.
Viata se perpetueaza oricum, cate cupluri de carton sunt, si tot au facut copii, deci unde n-a prea fost iubire, n-are nici o treaba.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
RăspundeEa este precum sunt eu,negam iubirea dar simtim nevoia de a iubi, ratiunea noastra respinge asta din cauza unor dezamagiri din trecut, iubirea doare, sa stii ca noi cei rationali suferim mai mult si iubim cu patima, pentru ca noi folosim ratiunea mai des
Răspunde Nu neg, ca n-am ce, doar stiu ce e. Cel mai bine observi natura in... natura, logic, si eu petrec timp in natura. Omul e natura, dar s-a departat de ea. Uita-te in jur si o sa intelegi cum functioneaza lumea; o sa intelegi sentimentele, reactiile.
O poti gasi pe net, singur. Am si alte treburi. Fara delogare, site-ul tine logat un user cateva zile, asa ca daca apare pe profil "ultima logare", nu inseamna ca acel user chiar a intrat pe site.
Eu cred ca noi suntem prea rationali si vedem totul doar prin ratiune, iubirea nu e rationala
De ce simtim nevoia de a iubi?
Este o nevoie fundamentală a vieții. Dacă iubim viața se perpertuează.
Cum putem scapa de aceasta nevoie? Stiintific vorbind
Nu putem, nici științific, nici altfel.
Să îți spun ceva.
Acele cupluri de carton, au avut gene și ADN, care a dus viața mai departe, și pe gene nu le-a interesat teoria ta despre iubire, și-au făcut treaba.
Măi Mosotii, mie îmi place cum (nu) gândești. Eu sunt din Cluj. Poate ne întâlnim și punem lumea și viața la cale.
Corect,doar ca acum simt lipsa iubiri, poate e lipsa mamei cauza, mi dor de ea
Punem si viata la cale, n-ar fi rau. Ca gandesc ca nu gandesc, aia e, eu zic ca se verifica ce zic eu.
Stii f bine..la ce se refera RAY. Se refera ca il face sa sufere lipsa iubirii.
Tu ai zis bine, ca nu putem bloca nevoia, insa omu vrea o solutie la ce doreste el, eu am zis care ar fi, trebuie sa nu mai sufere in lipsa ei, iar asta se poate.
Lasa mai ADN_ul ca prea ai casunat pe mersu viata mai departe, omu zice altceva, zice si de cum ne simtim noi, ca, cont si asta, pana la urma mi se rupe de ADN, gene, ca poate nici pe noi nu ne int teroria genelor alora, ne int sa ne traim viata si sa nu suferim pana la urma.
Si atat timp cat sufera cineva, e normal sa rezolve cumva problema independent de orice.
Cluj, am fost o singura data acolo dar am stat pe aeroport ca am venit din Germania Frankfurt in ian 2003, am stat ceva in avion pe pista si am decolat din nou catre Bucuresti.
Pai nu conteaza, oricum ar fi, trebuie sa ai o stare destul de buna sa-ti vezi de viata, sa te simti bine si asa, aici e aici.
Ca lipsa iubire de mama, de gagica, tot una ar fi.
In momentul ce lipsa a ceva ne umbreste viata, atunci e semn rau, nu e normal.
Ca ne pare rau ca nu avem, e alta, dar nu sa ne tina pe loc sa nu ne putem bucura de viata.
Dar si medical, cica daca tristetea aia de deces nu trece dupa 6 luni, se considera ca omu are depresie, e doar un exemplu.
Putem sa schimbam faptul cum reactionam la lipsa iubirii, ca asta e important, daca nu poate avea parte de ea, ideea e sa nu sufere si atat, in rest isi vede de viata.
Dar de nevoia asta, nu putem scapa, asa e.
Viata se perpetueaza oricum, cate cupluri de carton sunt, si tot au facut copii, deci unde n-a prea fost iubire, n-are nici o treaba.
Ideea nu e cum scapi de aceasta nevoie, ideea e cum sa faci sa nu te mai afecteze daca nu o ai, ca aia conteaza.
Ca e una sa vrei un avion si sa nu-l ai dar sa nu ai treaba, deci daca e, e bine, daca nu, iarasi bine.
Si alta e cand suferi tare ca nu-l ai.
Iar asta depinde de chimia creierului cat de teapana e! Deci tot de vulnerabilitatea la depresie tine.
Daca ai o depresie usoara, trebuie rezolvata, si o sa fie bine si fara, pai daca ar fi sa ne luam dupa cat de iubiti sunt oamenii, ar trebui sa fie praf peste jumate din ei, dar uite ca nu e asa, isi vad de viata, se bucura de orice pot sa se bucure.
Depinde de care iubire vorbesti. Daca e cea romantica, e nevoia de urmasi, asa e lumea; copacul nu se gandeste "e primavara, hai sa fac flori, sa devina fructe sa am urmasi", asa e lumea, primavara copacii fac flori, sa devina fructe sa aiba urmasi. Daca e alta, e nevoia de siguranta. Simplu. Nu e nevoie sa stii toate amanuntele, ca ajunge ca omul sa nu stie de existenta unui singur organ sau a unui singur proces ca intreaga teorie/concluzie sa fie gresita. Observi, cauti explicatia simpla, mergi mai departe.
Nu ti frica de dezamagire? iubirea e o slabiciune, pierderea ratiuni
Amagirea e prima, autoamagirea, apoi dezamagirea, dar nu mi-e frica, pentru ca stiu ca fiecare isi are propriul interes, fiecare isi vrea binele. Am eu teoria cu "toti suntem universul, fragmentat in mici bucati, modelate de mediu", adica daca eu traiam ce a trait x, as fi fost x. Asa gandeste el, asa vede lumea. Stai si te gandesti "daca as fi x, ce as vrea? ce as face? cum as reactiona?". Asta nu inseamna ca trebuie sa accepti si sa ierti tot, doar te ajuta sa intelegi mai bine, sa te protejezi mai bine, si chiar sa nu depinzi sau sa ai nevoie de altii.
Si apropo, iubirea e slabiciune ca asa au facut-o oamenii https://www.youtube.com/watch?v=jltM5qYn25w Scopul e sa ai urmasi, nu sa te legi la cap pentru restul vietii cu nu stiu cine.
Am vazut acel video, si eu urmaresc canalul, e adevarat se exagereaza ca si prostia cu gandeste pozitiv, atractia, karma
Cred că pentru a dori să oferim afecțiunea noastră cuiva, de a face o altă persoană fericită, alta decât noi înșine.
Nu trebuie să scăpăm de această nevoie, deoarece dragostea e fundamentală. Dragostea vine în primul rând de la Dumnezeu, deoarece:
"Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.
Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire." - Ioan 7:8-9
Iubirea e opusă egoismului.
Da, norocul nostru cu Lucifer, că de prea multă iubire, e ca zahărul rafinat, dai în diabet.
Fraza asta a spus-o un coleg la serviciu, când alții se certau : Dumnezeu a zis, iubiților, iubiti-vă unii pe alții
eram doar băieți, daca erau și colege chiar că eram de acord cu el
Putem scăpa daca mergem la lucru, dimineața mergi seara te întorci și nu mai ai chef de nimic, sau cu ciocolată, sau ambele, iar daca mai și locuiești cu vreun neam, reușita e garantata, uiți total de această nevoie
-
anonim_4396 întreabă:
22 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
