E Filantropia o forma de altruism, si aici ma refer la filantropia de astazi, la actul in sine si nu la definitia ei, sau e doar o forma de ipocrizie combinata cu egoism?

Din păcate, tot mai des să întâlnește a doua variantă. Mulți ajută ca să se simtă bine și să-și bifeze în "carnețelul faptelor" că au făcut o faptă bună. Unii o fac conștient, alții inconștient.

Însă... până la urmă, tot ce contează e că au ajutat. Motivul e mai puțin important.

Ce-mi place când întrebările ating puternic o categorie de useri TPU.
Urăsc tot ceea ce înseamnă ajutarea necunoscuţilor. Să dai bani la oamneii care au fost prea inapţi să şi-i procure singuri.
Şi nu mă luaţi cu căcaturi de genul "dar poate nu a avut ocazia, a fost defavorizat..etc".
Mereu am avut o antipatie pe oamenii care donează bani. Care se sensibilizează la campaniile UNICEF şi bagă un 5 euro pentru subnutrizii din Africa,chair dacă,asta nu-i ajută cu nimic pe ei,ca oameni,doar că le dă sentimentul ăla călduţ al omului mediocru,că dacă ajută pe cineva este folositor.
Da,este una din cele mai mari forme de egoism (asta,şi cu dorinţa de a face copii,chiar dacă planeta este suprapopulată),deoarece ăia de ajută,donează,fac acţiuni caritabile,etc...o fac doar să-şi hrănească spiritul ăla de om bun,de om căruia îi pasă de muritorii de foame loviţi de tsunami.
Mulţi nu înţeleg selecţia naturală,şi nu-şi pot da seama că pur şi simplu,triburile de flămânzi din Africa aşa au fost mereu,şi aşa vor fi, indiferent de donaţiile şi mila lor. Pe oamenii ăia nu-i vrea natura, mor de tot felul de boli, de ce să ne băgăm în mersul treburilor, acolo unde nu cunoaştem?
Probabil răspunsul ăsta va fi raportat de un bun samaritean care are impresia că banii lui salvează vieţi. Nu-mi pasă.

Se zice ca simpatia demostreaza ca acel individ/a, care "emana" simpatii fata de altii, nu este mai presus fata de o jigodie.
Iar filantropia, in 80% dintre cazuri, se dovedeste a fi sora cu simpatia.
Cat despre ceilalti 20%, se face totul prin anonimat si evita orice fel de recunoastere care, prin majoritatea opiniilor publice, ar fi calea cea mai corecta in care sa nu dovedesti ca esti jigodie, ipocrito-egoist etc.

In societatea actuala, filantropia nu este altruism, ci o alta modalitate de a-ti face publicitate sau de a dona fonduri in scopuri gresite. Cine vrea sa faca fapte bune nu le va trambita in gura mare si in vazul lumii ca sa astepte aplauze.

O sa incep cu altruismul. Daca e sa analizezi altruismul doar din perspectiva actiunilor, atunci poti spune ca acesta inseamna sa faci ceva care este in avantajul 'primitorului' (ignorand implicatiile intrinseci ) si deci, poti spune ca este suficient sa faci un act benefic pentru cineva, indiferent din ce motiv il faci -pentru ca in final ceea ce stii cu siguranta este ca ai facut un bine cuiva si, la un nivel general, asta este tot ceea ce conteaza. Conteaza asadar din ce directie vezi intregul concept de altruism - din punctul de vedere a actiunii in sine - care in aparenta e dezinteresata- sau din punctul de vedere al motivelor- care nu tot timpul le poti argumenta ca fiind dezinteresate. Daca ar fi sa explicam altruismul dpv evolutionist, atunci avem doua teorii : Conform altruismului reciproc, evolutia favorizeaza organismele care se sacrifica pe sine pentru binele altora, pentru a obtine o favoare in schimb. Conform teoriei selectiei de rudenie- postulata de Richard Dawkins in "Gena egoista"- un individ are un comportament altruist fata de cei care ii impart genele. Sentimentul ca iti iubesti copiii mai mult decat pe tine subliniaza plauzabilitatea teoriei -o revizuire completa a literaturii explica mai in detaliu. Aceasta din urma explica insa doar 'motivele' pentru care organismele s-ar sacrifica pentru cei care le impart genele, nu si motivele pentru care s-ar sacrifica pentru un necunoscut. Noi stim ca, chiar si atunci cand parem sa actionam intr-un mod altruist, alte motive (de care de multe ori nu suntem constienti) pot explica de fapt comportamentul nostru :prospectul unei viitoare favori, imbunatatirea reputatiei, sau pur si simplu satisfactia care vine de la actiunea de a oferi ceva intr-un mod dezinteresat (si aici poti argumenta ca acesta este, pana la urma, un motiv egoist, pentru ca o faci pentru propria satisfactie ).Un alt motiv ar putea fi empatia. Dar de multe ori sentimentele de ingrijorare empatica sunt in contrast cu sentimente de suferinta personala, care ii obliga pe oameni sa isi reduca propriile emotii neplacute. Ai putea spune deci ca nu exista un act cu adevarat altruist, dar validitatea acestui argument este subiectiva, data fiind intrebarea daca intr-adevar recompensele intrinseci se califica drept "beneficii" sau nu. Revenind deci la ceea ce ai intrebat initial, nu iti pot da un raspuns concret, dar o sa ma rezum mai mult la ipocrizie. Poti face fapte caritabile, fara sa fii ipocrit, crezand cu tarie ca le faci strict pentru interesul altora SAU poti face acte caritabile pentru si doar pentru urmarirea unui castig material, concret - si aici ma refer si la laude-, fara un alt interes.Si da, pot spune ca filantropia este de cele mai multe ori o forma de ipocrizie, dat fiind faptul ca multe persoane fac acte caritabile pentru interesul propriu/pentru a "da bine" in mod constient. Dar, cum spune si NOname si cum am spus si eu la inceput, pana la urma conteaza actul de a ajuta si mai putin motivul.