Toti avem dorinta de a impartasi ceva la un moment dat; o facem din egoism sau e o forma de altruism; e dorinta personala de a incerca sa iesim in evidenta sau doar o forma de socializare?

De multe ori avem nevoie sa fim aprobati, sa ne spuna cineva ca e "ok" ceea ce gandim ori facem. Nu cred ca e vorba de altruism ori egoism. Am fost construiti sa traim in grupuri, in societate. Am fost inzestrati cu ceva mai multe decat alte mamifere, si anume limbajul verbal. Prin intermediul lui am reusit sa stabilim relatii intre noi independente de relatiile deja impuse dat fiind faptul ca fac parte din familia ta. Prin impartasirea dorintelor, faptelor ori a simplului fapt ca ai mancat azi oua, ne cladim relatii cu ceielalti. Omului ii e frica de singuratate. Poate sa aiba cea mai crunta boala din lume si suporta dar sa fie singur nu rezista. Prin comunicare reusim sa evadam din propriul eu si astfel reusim sa nu fim singuri. In general nu e vorba de o incercare de a iesi in evidenta. Mi s-ar parea total inutila o asfel de iesire. Daca tu imi spui ca 10 masini si ai fost in 10 tari, pe mine nu ma impresioneaza cu nimic. Tindem sa nu credem ceea ce auzi ci mai degraba ceea ce vedem. Cu siguranta, printre altele dorinta de a impartasi la un moment dat este o forma de socializare cu scopul deja precizat, si anume acela de a lega relatii mergand pana la prietenii si asa mai departe.