O relatie normala se bazeaza pe placere si pe dragoste.La inceput ii putem spune dragoste fara prea multe implicatii sexuale(aici vad multi suferind). Dar ceva se declanseaza in noi si totul se schimba intr-o dorinta nebuna care ne poarta dincolo de puterile intelegerii noastre, o dorinta declansata de tipatul carnii si e cu atit mai mare cu cit ea se manifesta reciproc.Sa fie dragostea suferinta iar dorinta sa fie o cale care ne poarta spre victorie? O victorie asupra suferintei?
De fiecare data, draga harciog, intrebarile tale pornesc de la o constatare de ordin general, usor confuza, dar cu efectul invariabil de a ne pune in miscare "micile celule cenusii" dupa cum spune Hercule Poirot. O relatie normala, cum spui tu. poate incepe intr-adevar din placere(eu i-as spune simpatie):placerea de a descoperi puncte de vedere comune asupra unor probleme, placerea de a vedea un chip frumos sau un zambet tulburator, placerea de a descoperi ca exista cineva care vede lumea cam in acelasi fel ca si tine.Si dintr-o data iti dai seama ca acea faptura ti-e draga, o iubesti.Esti fericit sa fii in preajma ei, sunetul vocii sale iti suna ca o muzica care-ti infioara inima, iar daca-ti spune ca esti unic iti dai, dintr-odata seama ca, chiar esti. Daca totul se opreste aici inseamna ca implicat e doar sufletul si dragostea se va numi platonica, asa cum se numeste acest tip de relatie de la Socrate incoace.Insa, daca vei trece dincolo de conventii si vei face imprudenta sa intinzi mana sa aranjezi o bucla rebela a persoanei ce canta deja in tine, va fi ca un fior electric, ce va va strabate pe amandoi. Din acea clipa dragostea isi va schimba numele si va deveni iubire, va deveni extaz.Si e de-ajuns sa se miste un atom in tarana din care suntem facuti ca sa apara o atractie care mana semintia omeneasca spre acelasi tel caruia pare a-i fi destinat tot ce e viu:dorinta de procreare.Stii ca ti-ai descoperit perechea, stii ca sunteti unici amandoi, ca ceva supraconstient v-a manat unul sre celalalt.Si nu cred ca exista ceva mai minunat pe acest pamant decat unirea a doua fapturi; Osho chiar spune ca in jurul trupurilor unite in acelasi extaz ar exista un halou. E ca si cum unirea deplina ar face trupurile luminiscente. Dragostea e suferinta atata vreme cat aspira spre unitatea androginului originar despre care vorbesc miturile tuturor civilizatiilor, iar victoria e asupra mortii.Prin dragoste moartea e infranta.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Amesteci dragostea cu sexul, sunt doua chestii diferite.
Poti sa ai parte de o dragoste frumoasa in absenta sexului (Platonica) la fel cum poti face sex in absenta dragostei.
Relatia fizica in prezenta dragostei e ceva de genul ciresei de pe tort. Orisicum partea cea mai pura, sublima e in absenta sexului.
Dragostea e apanajul spiritului pe cand sexul e strict fizic.
Răspunde
Din dragoste se iveste si dorinta, ceea ce este firesc. Nu trebuie sa ne intelegem prea bine dorintele. Nu este domeniul in care putem vreodata sa despicam firul in patru. Daca dorinta este reciproca se ating culmi foarte inalte, de neuitat. Nu as numi-o neaparat victorie. Victorie contra cui? Mai degraba o implinire, o desavarsire a iubirii realizata prin ingemanarea trupurilor. Orice iubire de acest gen trebuie sa ajunga si catre implinirea dorintelor, la un moment dat. Altfel nu este completa. Daca trairile sunt reciproce, cei doi se unesc foarte solid. Cand doi se potrivesc foarte bine din toate aceste puncte de vedere, dar absolut din toate, nu poate nimeni sa-i desparta.
Dragostea este egala cu atractia fizica si sentimentele care le avem pentru persoana repectiva.Sentimentele apar si se intensifica dupa parerea mea dupa cata atractie fizica exista. O sa ti mai putin la o persoana cu care nu ai avut inca relatii fizice decat apoi dupa ce le-ai avut, deja sentimentele se intensifica
-
anonim_4396 întreabă:
1 răspuns
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
