Până la urmă, tot filosofia...Am găsit la bibliotecă o carte a cărui titlu mi s-a părut incitant la prima vedere. Rareori mi se întâmplă să mă atragă o carte doar citindu-i titlul. Cartea se numeşte "Discurs despre metoda de a ne conduce bine raţiunea şi a căuta adevărul în ştiinţe". Cred că deja aţi ghicit autorul. Am citit din ea (tot doar fragmente) şi am căutat apoi şi ceva date biografice despre autor. O să vă spun părerea pe care mi-am format-o eu, rugându-vă pe urmă să spuneţi ce părere aveţi şi voi. Despre ce? Normal, despre omul şi opera. Mie mi se pare Rene Descartes, că despre el e vorba, un om cu capul pe umeri, inteligent, realist, raţional. Şi sincer în acelaşi timp. Da, sincer. Sincer cu el însuşi şi sincer faţă de lume. Păi uite, de exemplu, ce spune despre prima dintre regulile pe care şi le-a impus el pentru formarea unei metode cu care să ajungă la cunoaşterea naturii şi a gândirii: "Prima era de a nu accepta niciodată un lucru ca adevărat dacă nu-mi apărea astfel în mod evident; adică de a evita cu grijă precipitarea şi prejudecata şi de a nu introduce nimic în judecăţile mele decât ceea ce s-ar prezenta clar şi distinct spiritului meu, ne putând nicicim să fie pus le îndoială." Cred că vă place cum pune problema. Nu transpare de aici sinceritatea de care spuneam mai sus? Descartes, după cum mărturiseşte, şi-a dorit să procedeze ca un om care, înaintând prin întuneric, şi-a impus să meargă încet şi să fie circumspect în toate lucrurile, ca şi când s-ar păzi să nu cadă. N-a voit să accepte nicio idee înainte de a o fi trecut prin raţiune şi de a fi căutat, în acelaşi timp, o metodă pentru a ajunge la cunoaşterea tuturor lucrurilor de care este capabil spiritul. Cât de diferită este această orientare filosofică faţă de aceea despre care discutam săptămâna trecută! (Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Cioran). Îl văd, în acelaşi timp pe Descartes un om curajos, chiar foarte curajos, având în vedere perioada istorică în care îşi publica ideile. Giordano Bruno fusese ars pe rug nu cu mult timp în urmă, iar Galilei, contemporan cu el, era în anchetă, pasibil şi el de pedeapsa cu rugul. Şi nici ideile lui nu erau pe placul Bisericii. Deci, cât curaj! În treacăt fie spus, Rene Descartes (Cartesius) a fost şi om de ştiinţă, având contribuţii însemnate în algebră şi geometrie analitică.
Poate sunt eu puţin exaltat acum, admirându-l pe acest autor. De aceea vă rog să mă "temperaţi", spunându-mi părerile voastre despre el; şi despre opera lui.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook