Teologic vorbind, m-am obişnuit ca în creştinism să înţeleg suferinţa ca imperativul sacru ce conţine sensul vieţii, în fond, cum discutam cu Blondissima, religia se axează pe urmarea exemplului lui Iisus, pe renunţarea la eu în favoarea primirii de harismă.
Enfin, acum întrebarea este, dacă suferinţa este sensul suprem al vieţii, de ce ni se dă dreptul să luptăm împotriva ei? Dacă avem dreptul să ne scăpăm de ea, de ce nu ne putem sinucide?
Nu spuneţi că nu avem dreptul să scăpăm de ea, atunci ar trebui să îmi explicaţi absurdul existenţei medicinei.

Sa nu te superi dar eu sunt atee si tot ce tine de religie nu suport deci prefer sa nu comentez decat...in felul urmator.Lupti sa numai suferi pentru ca nu suferinta este sensul suprem ci viata insasi.Suntem aici ca sa ne bucuram de viata asta.Sa invatam, cu suferinta sau fara

Pai asa te-ai obisnuit tu sa intelegi, dar este si corect? teologic vorbind? Iisus Hristos nu este atat de superficial incat sa caute charisma.inseamna ca-l cunosti putin, ca sa nu spun deloc. misiunea lui pe pamant, este mult mai ampla decat putem noi cuprinde cu minte.pentru noi crestinii,el este mielul cel fara cusur al lui dumnezeu care singur s-a adus pe sine jertfa,pentru a ne scoate pe noi oamenii, am spus oamenii nu crestinii, din robia pacatului si a mortii.cum sa credem ne invata apostolii in biblie fiindca nu putem crede orice si oricum ii vine fistecaruia.suferinta nu este sensul suprem al vietii.viata este un dar, in care omul trebuie sa traiasca fericit in ascultare de Dumnezeu, si in apopriere spirituala de el.departarea de Dumnezeu aduce numai durere boala suferinta.ai dreptul si obligatia sa te inalti catre Dumnezeu nu sa cobori in cele mai de jos ca un las, prin sinucidere.medicina nu este absurda cata vreme Dumnezeu ne-a dat plantele si leacurile din ele spre alinare si vindecare.ca nu ne invrednicim toti sa fim vindecatori, asta e lene si puturosenie.dar stim in schimb sa traim echilibrati, si cumpatati fiindca orice abuz duce la dereglari si suferinte.

Fiecare ar trebui sa faca ce vrea cu viata lui. Tinand cont de faptul ca m-am nascut necredincios, apoi am fost botezat cu forta de ai mei, iar Biblia imi repugna ori de cate ori cautam in ea ceva care sa aiba vreo logica, iti pot spune ca in momentul in care voi considera viata mea un chin gratuit, ii voi pune capat singur, fara sa bat toba prin sat. Nu conteaza unde voi fi inmormantat si nici nu doresc vreun popa nesimtit la groapa.
Dar, mie-mi place viata mea de acum, iar cei care ma "iubesc" vor trebui sa mai astepte

@Necrophagist, nu exista justete in cuvantul Bibliei, in religie in general. Religia este ilogica, din toate pdv-urile, incita la infaptuirea unor atrocitati greu de imaginat, si are ca unic scop tinerea in frau a populatiei, prin inducerea fricii pana-n miezul ADN-ului, prin metode care ma umplu de sila.
Deci, atata timp cat dumnezeu a incalcat promisiunea facuta lui Noe, nu-mi ramane decat sa cred ca totul este o cacealma. Biserica nu are drept de interventie in viata mea, si nici de a-mi zgaria retina cu afisarea in public a simbolurilor crestine, simboluri care sunt in contradictie cu insasi invatatura data de dumnezeu.
Nu accept impuneri, sau sfaturi, de la cei mai mari criminali din istoria omenirii!