Am o problema. Sunt o persoana foarte emotiva, pun la suflet la orice fel de vorba, fapta, sensibila. Simt ca nimeni nu ma intelege, nimeni nu ma asculta, nimeni nu ma vrea in preajma lor, simt ca nimeni nu ma place si ca sunt antipatica pentru toata lumea. Am incercat sa ma schimb, pe bune, dar lumea tot continua sa ma critice, sa-mi reproseze ca nu fac nimic bine cu toate ca eu incerc sau chiar fac ceva bun dar totusi niciodata nu e bine, ma barfesc. Cand ies afara cu mai multi nu ma baga nimeni in seama, si atunci incerc sa ma bag eu singura dar nimeni nu ma asculta, cand vreau sa povestesc ceva vorbesc peste mine, schimba subiectul, parca nu le pasa dar eu sa-i ascult Simt ca nu mai am pe nimeni, nu am pe ce umar sa mai plang, ma simt singura in lumea asta, nici parintii nu ma inteleg, imi zic ca spun numai prostii. ce sa fac? Cum sa ma fac placuta? Sa vorbeasca lumea cu mine? Cum?

Tu confunzi sensibilitatea cu rasfatul si fiţele. O persoana sensibila se gandeste intotdeauna la altii si apoi la sine, pune totul la inima si sufera pentru suferinta altora, uita de el insusi pentru a-i ajuta pe altii, se sacrifica pentru binele altora fara nici o urma de egoism. Tu spui peste tot ca vrei pe cineva care sa te sustina pe tine, pe umarul caruia sa plangi tu, iar asta este egocentrism si egoism, adica exact contrariul sensibilitatii. Incearca sa intelegi ca nu esti tu centrul universului, ca esti pe lumea asta ca sa dai, nu sa primesti, ca intotdeauna trebuie sa dai cat mai mult de la tine fara sa astepti nimic in schimb, ca vei fi iubita si apreciata atunci cand te vei dovedi buna, altruista, interesata numai de binele celorlalti si mult mult mai putin de binele tau. Nu plangi pe umarul nimanui, fiindca asta ar incarca pe cineva cu emotiile tale negative, plangi singura, in camera ta si cand iesi de acolo ai zambetul pe buze, vorbesti frumos cu toata lumea si te oferi sa ajuti fara sa astepti nimic in schimb. Si sa nu crezi ca daca pana acum a fost egoista, plangacioasa si fitoasa lumea va uita in cateva luni. Fii buna macar 2-3 ani, chiar daca ceilalti te vor privi cu suspiciune si te vor barfi. Daca vor vedea ca de 1000 de ori tu ai fost buna si ei au fost rai, isi vor reconsidera pozitia si te vor trata pe masura noilor tale fapte. Nu mai incerca sa fii in centrul atentiei, asculta mult si vorbeste rar si atunci cand vorbesti spune lucruri frumoase, incurajeaza-i pe cei aflati in momente grele, apara-i pe cei slabi, nu barfi si nu critica. Ofera-te intotdeauna prima sa ajuti pe cineva si nu accepta niciodata sa participi la lucruri urate si rele.

In primul rand nu esti optimista! Fi mai vesela si ai sa vezi ca asta o sa te ajute mult! De ce nu te intelegi cu parintii, mai exact? Si nu uita... Daca vrei sa plangi pe umarul cuiva, exista comunitatea TPU! :*

Sunt in exact aceeasi problema ca tine.Eu de 8 ani incerc sa ma intergrez dar nimic.Nu e vina ta, oamenii sunt prosti.Mi-ar placea sa pot sa vorbesc cu persoana asa ca tine sa inteleaga tot.Ce zici, vrei sa vorbim in privat (mesaje)?