Sunt destul de îngrijorat de câteva întâmplări bizare, la care, chiar și dacă sunt in continuare sceptic, nu pot descifra misterul, evident și logica.
Să-ncepem cu inceputul...
Cu 11 ani in urmă, după moartea unchiului meu, la 3 luni distanță, într-o iarnă a lui Ianuarie, am avut o stare de neliniște, și-am fost nevoit să merg împreună cu tatăl și bunica la mormânt. După ce am aprins lumânările și candelele, mi-am luat rămas-bun și am gonit spre poarta cimitirului, bunica și tatăl meu rămăseseră la morminte, pentru a le aprinde și celorlalte rude decedate, cate o lumânare. Precizez că distanța dintre poartă și mormintele la care se aflau ei era de cel puțin 50 m.
Eram singuri în cimitir, nu mai era nimeni, decât pustietatea și o stare foarte apăsătoare.
Când mă-ntorc brusc cu fața spre zare (cu fața spre morminte), un bulgăre de zăpadă de mărimea unei mingi de oină să presupunem, mă lovește puternic direct în frunte.
După ce am realizat că n-a fost nimeni prin preajmă și că era practic imposibil ca cineva să facă vreo farsă tocmai în cimitir, având în vedere distanțele, am alergat speriat spre mormintele la care se afla tata. Brusc, m-a întrebat de ce mi-am făcut un semn in forma de cruce pe frunte. Evident că habar n-aveam despre ce tot îndruge, practic am rămas cu gura căscată, n-am vorbit 3 zile cu nimeni despre incident, și-am ignorat totul. Semnul dispăruse după o zi.
De asemenea, câteva întâmplări recente și-au pus amprenta asupra amintirilor din trecut, cea de care v-am povestit adineaori. Acum 2 zile, am mers la mormânt de unul singur, pentru că trebuia să mă ocup de curățenie, așa cum am promis. Strâng câteva cioate de pe morminte, in mod ciudat erau crengi de nuc, deși prin preajmă nu existau pomi sau arbuști sau orice altceva, era practic un câmp deschis. Adun cioatele, și când să ies pe poartă, știind că sunt singur și că totuși nu mai este nimeni la ora 20:30, incep sa văd tot felul de umbre cu coada ochiului, asemănătoare cu o statură umană. Nu sunt tâmpit, nu m-am tâmpit și nu consider asta, nu cred că a fost o închipuire. Mă gândeam la început dacă au vreo legătură cu "nălucile" și dacă pot interacționa. N-am de gând să mai calc pe acolo, am crezut că văd moartea in față. Am pedalat de mâncăm pământul..., dar am totuși o senzație de neliniște, sunt confuz și panicat.
Ce-a fost asta?
Să cer ajutorul cuiva? Tremur noaptea din toate încheieturile până la măduva oaselor.
În viața mea n-am mai văzut așa ceva...
Explicatia cu crengile ti-o pot descifra eu!
Frecvent cand mergeam la mormantul parintilor gaseam crengi sau flori uscate pe mormantul lor, desii, asa cum spuneai si tu, nu aveam copac la mormant, sau prin apropiere. Intr-o saptamana, am fost nevoita sa merg de mai multe ori, in asteptarea celor de la firma care face cruci de marmura, pentru ca doream sa faci ceva nou acolo si in timp ce ma indreptam spre morminte, vad un nene ca iese de pe o alta aleie si arunca gunoiul taman peste gardutul mormintelor alor mei.
Nu mi-a venit sa cred!
Am tipa la el ce face si mi-a spus ca nu are unde sa arunce, asa ca, face si el ca altii, arunca in "curtea" vecinului, dar nu tot, ci asa, cate putin la fiecare, ca sa nu se supere nimeni.
M-am facut foc si para si el s-a rusinat, cand a realizat ca taman eram una din cele unde el aruncase gunoiul. Si-a cerut scuze si l-a adunat.
Desi, la poarta cimitirului este un container, unde oamenii duc iarba si frunzele uscate sau gunoiul, dar unora le este lene sa mearga pana colo, si arunca pe alte morminte.
Deci, ceea ce ai gasit tu pe mormantul alor tai, este "daruit" de vecinii nu tocmai din apropiere, dar cu siguranta de niste nesimtiti. Anumite crengute sau flori cu tije lungi, se duc la cimitir si unii oameni mai batrani, chiar le duc cu scop sa faca umbra mormantului sau sa impodobeasca mormmantul. Deci, crengutele alea erau aduse de mana de om si probabil aruncate la ai tai, ca deh, daca tot nu-i vede nimeni, s-ar debarasat de gunoi, fara sa-l care prea departe.
Cat privesc fantomele, nu sunt decat inchipuiri nascute, din frica ta!
Incearca sa mergi al cimitir pe lumina, sa nu mai mergi seara, cand umbra soarelui care apune, alungeste umbrele crucilor si platelor, dandu-ti impresia ca sunt fantome.
Ia du-te acolo dimineata sau la pranz, sa vezi ca nu-i nici urma de umbra, sau fantome.
Răspunde
Răspunde
Simplu! Nu ti-a picat niciodata in cap zapada din copac?
Ca nou ni se intampla frecvent cand mergeam iarna pe sub copaci...
Ordonare:
După relevanţă
Hai ca merg eu cu tine acolo, stam o noapte, facem o tabla ceva, bem o bere, sa vezi ca nu apare nici urma de umbre si alte alea. Poate asa te linistesti.
Bineinteles, nu gratis, 200 euro plus transportul si berea. Tablele le aduc eu.
Răspunde
Usor exagerat, sunt sigur ca toate evenimentele au o explicatie rationala...
umbrele din cimitir... cand stai pe intuneric nu ti se pare ca auzi sunete, ca vezi umbre... e aceeasi situatie, creierul asocieaza toate filmele de groaza, paranormalul, absolut tot cu evenimente pe care le traiesti (adica iti e mai usor sa-ti explici o umbra prin prezenta unei stafii, pare mai usor, doar ai vazut sute de filme horror in care umbrele reprezinta stafii, intelegei ce vreau sa zic 
), probabil de aici si senzatia ca ai vazut umbre. Sunt sigur ca nu-ti mai aduci aminte evenimentele de acum 11 ani cu lux de amanunte in cat sa poti sa tii le explici acum, probabil sunt cateva imagini destul de neclare.
----------------------------------------------------------------------------
Iti propun ceva, ignori majoritatea lucrurilor care ti-au fost scrise aici (mersul la biserica, chestia cu spiritul unchiului tau etc.) si incerci sa intelegi ca totul are o explicatie logica, ca n-are sens sa crezi tot felul de lucruri SF astfel incat sa te linistesti, sa te calmezi si sa dai uitarii evenimentele.
In cazul in care nu vei reusi, iti recomand sa vorbesti cu o persoana sceptica, rationala, poate un psiholog, care nu crede chestii d-astea SF, o sa te ajute.
Prietene am o veste rea dar se poate sa fii in contact cu spiritul unchiului tau. Daca ce ai zis tu chiar este adevarat, ignora biserica nu te poate ajuta in momentul de fata. Stiu ca pare ciudat dar incearca sa iti inconjurezi patul cu o linie de sare de mare si sa iti iei o capcana de vise (chiestea aia ca o panza de paianjan) daca nici asta nu merge, trebuie neaparat sa le spui parintilor tai sau sa mergi si sa explici unui preot sau un vanator de fantome
Stiu ca suna SF dar asta e realitatea
Sau ai o alta metoda, una riscanta, poti sa incerci sa vorbesti cu unchiul tau printr-o tabla ouja ( daca nu sti ce este cauta pe net)
Dar sa nu faci singur, ai nevoie de cel putin 2 oameni, poti risca sa fii posedat de un demon daca esti usor de pacalit.
Bafta camarade
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
