Răspunzând lui AvalohAlin.
Să sperăm în viața după moarte?
Să sperăm, căci speranța n-are moarte.
Nu speram in viata de apoi ca nu are cum, cine intelege cum functioneaza omul, va intelege f clar ca dupa ce mori ajungi doar in pamant si atat.
Cine nu intelege normal ca fantasmeaza pentru ca nu stie ce si cum si crede orice.
E exact cum zici "posibi sa mearga TV si daca nu-l bagi in priza", bine, fara proba.
Dar daca intelegi cum merge, sti clar ca nu are cum sa mearga fara curent.
Asta e o amagire celor napastuiti de soarta ca sa-si accepte soarta grea sa zica ca dupa ce mor o sa o duca bine.
In rest orice om echilibrat si sanatos si realizat, nu crede in asta, nici nu-si pune problema vreodata, isi traieste viata si atat.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Ai ales bine categoria barosane. Lasă-l că el citește cărți motivaționale de când a învățat să citească ca să creadă lucrurile alea.
Nu că ar fi rău, dar dacă viața următoare e mai curvă decât actuala?
Răspunde
Uite două idei, a ta cu viața poarcă de după.
Mai am eu acum una corolară. Biblia ca carte motivațională eșuată.
Răspunde Nu mă refer strict la Biblie. Acum câțiva ani ne înnebunea cu cărțile motivaționale și cu curentul New Age. Poți să îi faci profilul psihologic. Oricum e inutil să contrariezi asemenea idei.
Curentul New Age are păcatele lui, dar avea o calitate, era new, nou. Nu a dus prea departe, e cam eșec. Dar a fost o căutare necesară a ceva nou.
Visele sunt frumoase, realitatea mai putin. Unii se agata de orice iluzie numai sa nu intre in depresie
Da, dar visul nemuririi personale este cel mai mare dulce coșmar posibil care trebuie evitat.
Da, oamenii defavorizati se agata de un vis, ceilalti nu au nevoie de a se minti ca sa suporte realitatea, ca realitatea e deja buna.
Dar aia sa nu incerce sa ne bage pe gat fantasma lor ca fiind de buna, ca nu tine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
