Am o problema. De fapt, am mai multe. Dar in fine.

Conteaza varsta? Am 14 ani si-s fata.
Oameni buni, eu pur si simplu nu stiu sa ma port.
Mi-e frica de oameni, nu ma simt bine printre ei, sunt stanjenita si plictisita, cu stima de sine la pamant de altfel de fiecare data cand trebuie sa tin o conversatie. Raspund de politete, desi nu imi place viata asta, as vrea sa am si eu pe cineva cu care sa imi pierd timpul. Si cand mai gasesc, mereu persoana respectiva nu ma vrea. Nu sunt in stare sa tin o prietenie... stau mereu sa ma gandesc ce sfat sa dau, de exemplu. Nu vreau sa fiu nici o povara pentru nimeni, cred ca s-a saturat toata lumea sa ma asculte plangandu-ma de tot ce nu imi place, ca doar asta stiu sa fac mereu!
Stiu, o sa mi se spuna „acum astepti complimente ca sa vada lumea ce mare si tare esti". Nu, nu ma ajuta cu nimic. Eu am niste motive intemeiate pentru care ma simt cum ma simt, nu cred ca mi-ar schimba parerea asa de usor.
. Ma uit la jocurile pe care ei le fac, cat de reusite sunt, eu parca nu pot, nu starnesc nicio reactie.
Ma pierd cand ar trebui sa adaug un comentariu. Nu stiu ce sa zic. As vrea sa plec de acolo, insa sunt constienta ca, daca nu imi infrunt temerile, nu voi reusi nimic in viata.

Vreau sa ma simt iar in societate ca acasa, sa pot sa ma port si eu ca toti ceilalti! Ce sa fac? De-asta imi si piere cheful de orice, am note mici, nu am activitate, nu imi mai place nimic... ce sa fac, ce sa fac, ce sa fac?

Ma uit la ei cat de usor se imprietenesc, sunt foarte invidioasa, dar nu pot sa spun ca ii urasc. Ma urasc pe mine pentru ca nu pot, ei nu au nicio vina, fac ceva absolut firesc si lumea nu o sa se schimbe doar pentru ca vreau eu, eu trebuie sa ma schimb pentru ea.

Toată lumea din școală baga in seama fetele și pe mine mă tratează că și cum nu as fi existat... vad fete care vorbesc se simt bine, povestesc și au încredere în ele, dar eu nu pot sa fac că ele..de cate ori incerc sa deschid o conversație sau ceva, ma bâlbâi și ceilalți nu mă mai baga in seama.
Au fost momente în care am avut ocazia sa vorbesc cu băiatul de care îmi place, dar nu am făcut o de frica că cine știe ce zic ..va rog ajutati-ma și spuneți mi ce sa fac in legătură cu asta

Daca ai realizat in final ca nu stii sa te porti, asta este bine, inseamna ca esti constienta de reactiile tale si raspunsul colegilor, vis a vis de cum te comporti tu, lucru care se poate schimba, daca vrei.

Ai 14 ani, deci esti clasa a VIII-a, an extrem de important pentru tine si toti cei care terminati scoala generala, cand va decideti viitorul, alegand liceul si profesia pe care vreti sa o urmati, in viata voastra.

Recomand sa pui mana serios pe carte, sa inveti pe rupte ca sa ai o sansa mai mare, fata de colegii tai, mergand la un liceu foarte-foarte bun.

Transformarea ta poate incepe chiar azi, cu salutul catre colegi, pe care ti-l recomand sa-l incepi chiar tu, fiindca asta va genera o reactie pozitiva din partea lor, intorcnadu-si capul si atentia catre tine.

Fii pozitiva, zambitoare, ofera-ti ajutorul colegilor si incepi sa fii vorbareata cu toti colegii, indiferent ca inainte te abtineai.
Nu uita: cu respect si salut, totul se poate schimba!

Buna.Care sunt acele motive intemeiate pentru care te simti asa? Ai vrea sa mai oferi detalii? E ok daca nu doresti sa faci asta aici, insa te sfatuiesc sa mergi la psihologul scolii (daca aveti), mai ales ca esti eleva si nu platesti nimic.Astfel de oameni te vor asculta fara sa te judece in legatura cu orice ai pe suflet si te vor ajuta sa intelegi de ce ai ajuns in acest punct, ce a cauzat toate acestea si cum sa rezolvi.

Aceeasi chestie am avut-o si eu in adolescenta, uneori mai am si in ziua de azi stari de genul, dar le combat rapid cumva. Iti dau un secret ce l-am invatat de la psihologul meu la care ma duc. Atunci cand ai nevoie de ceva in viata ( atentie, afectiune, stima de sine ridicata, etc. ) repeta-ti in minte cuvintele "vreau" sau "am nevoie". Cuvintele cu o presiune sociala ridicata cum ar fi "trebuie" sau "imediat" sunt cuvinte ce definesc ordinele, comenzile. Si stim cu totii ca nimeni nu e fericit cand primeste comenzi sau ordine sa faca ceva ce nu ar vrea sa faca.
Daca de exemplu in loc de "trebuie" sa fiu curajoasa, iti repeti in minte "am nevoie" sa fiu curajoasa, deja suna altfel nu? Nu mai ai presiunea aia cum ca esti obligata sa faci asta, ci ai sentimentul ca ai nevoie, ca sinele tau are grija de tine si ca esti apreciata chiar de tine, si iti ridica moralul.

Nici eu nu am avut multi prieteni dar in clasa cam nimeni nu socializa, majoritatea stateau pe telefoane, la liceu a fost diferit, am fost mai uniti! Nu ai avut prieteni niciodata? Sunt sigura ca este cineva cu care te puteai intelege! Acum nu trebuie sa te intelegi bine cu toata lumea, oamenii s-au inrait si acum doar judeca fara gandeasca! Este cineva care te intelege sunt sigura! Vorbeste la inceput o singura persoana cand ramai intr-o sala de clasa, o persoana cu care tu in general te intelegi! Eu cred ca parintii sunt de vina, poate te-au tinut izolata mult cand erai mica! Eu sunt sigura ca vei reusi sa vorbesti cu oamenii asa cum vorbesti pe internet! Numai bine!

Din ce cauza crezi ca ai devenit asa? Parintii? Izolare?
Iti porti permite terapie?
Si plictiseala pe care o tot mentionezi, nu e buna. Poate fi un semn de depresie. Faci si vrei sa fii parte din societate, prin urmare trebuie sa fit in cat de cat.
Incearca mai intai sa fii recunoscatoare pentru ce ai. Fa o lista cu lucrurile care iti plac la tine si scrie si calitatile pe care le ai. E imposibil sa nu ai niciuna. Aminteste-ti de momentele frumoase din viata ta si de momentele in care ai fost mandra de tine. Confidenta se naste din iubirea sanatoasa fata de propria persoana (a nu se confunda cu narcisismul) si incearca sa te accepti asa cum esti. Unele persoane sunt confidente si din cauza unei situatii financiare bune si ce incerc sa iti spun e ca poate unii dintre ei sunt superficiali si se imprietenesc cu cineva numai daca se incadreaza in tiparul lor.

Problema pe care o ai se poate rezolva daca vorbesti cu cineva serios, de recomandat un psiholog. Si sa nu iti fie frica sa fii judecata in timpul terapiei. Din cate stiu, in fiecare scoala este un psiholog. Sa nu-ti pese ca iti deschizi sufletul acelei persoane, ci sa pui mai mare pret pe ajutorul sau ca sa te vindeci si sa iesi cat de cat din situatia asta.