Am trecut de depresie si anxietate. Dar tot mai am stari de melancolie. Cand vad ca toti parca sunt impotriva mea, caut un loc intunecos in care sa stau singur si sa ma gandesc ce bine era inainte sa am atatea pe cap. Eu efectiv vorbesc cu mine despre problemele mele. N-am cui ma plange. N-am prieteni adevarati, nici o prietena. Parintii nu prea le pasa de chestiile astea, ci doar ma compara in fiecare zi cu alti adolescenti care invata de 10, facandu-mi si morala. As vrea doar sa ma inteleaga cineva, si sa mi dea sfaturi in momentele astea in care sunt cu moralul la pamant. Multi ma dau la o parte, stiind ca sunt un baiat slab, fara talente, neindemanatic, prost, aerian, si cum ma mai fac ei. Mai sunt si inalt, de aceea multi imi spun "inalt ca bradul, prost ca gardul". N-am ce le zice aici. E un lucru pe care am inceput sa il cred... Poate a mai trecut cineva prin situatia asta si poate sa-mi spuna cum a scapat. Nu am exagerat absolut deloc, in randurile de mai sus. Norocul este ca sunt mai optimist, si nu pun la suflet toate vorbele rele. Dar pana la urma, orice vorba si fapta rea, imi ramane in gand...

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook