Am nevoie de niste sfaturi din partea voastră. De mica am fost un copil timid, putin grasuta(acum am reusit sa slăbesc) si ignorată de toata lumea. La scoala aveam 1-2 prieteni cu care vorbeam, restul radeau de mine si ma făceau grasă. Imi era frica sa ies singura din casa, sa deschid gura, sa spun ceva de teama ca oamenii vor rade de mine. Cand aveam 8 ani părinții mei au plecat în străinătate, iar eu am rămas cu bunica si cu sora mea. Pe la 13 ani au început problemele. Am avut un atac de panica, am inceput sa ma cred nebună, imi era frica de orice, nu puteam sa dorm seara, dar nu le-am spus părinților pentru a nu-i necăji. Am vorbit cu câțiva psihologi online despre asta si m-au ajutat cat de putin. Starea aceasta a dispărut cand am aflat ca sora mea e bolnavă. Doi ani a luptat cu cancerul, dar anul trecut a pierdut. Acum nu pot sa ma gandesc la ea. Imi amintesc doar de zilele in care ii era rau. Acum câteva luni am întâlnit un băiat pe care acum îl iubesc. A fost primul baiat de care m-am indragostit. Ma făcea foarte fericita, uitasem de tot ce a fost rau, pana intr-o zi cand nu mi-a mai răspuns. Nu mi-a dat nicio explicatie, sa stiu ce am gresit sau daca am facut ceva rau. De atunci au apărut alte probleme. Ma gandesc mai tot timpul la el si au apărut niste gânduri care imi strica starea. Pana acum visam sa ajung undeva, sa ajut multa lume si animalele, dar gândurile obsesive imi strica tot. Am gânduri ca nu imi iubesc familia, ca sunt o persoana rea, egoistă, ca imi pasa doar de mine. Gânduri, de exemplu, vreau sa ajut acel om, nu, nu vrei sa il ajuți. Nu stiu de unde vin ele, nu vreau sa gandesc asa, nu imi plac. La psiholog nu am cum sa merg acum. Stau la cateva ore de oras, iar părinții mei vin cate o lună pe an acasa. Acum am rămas doar cu bunica. Anul acesta fac 18 ani, nu vreau sa fiu asa, vreau sa fiu ca inainte. Ce pot sa fac? Va rog, sa ma ajutati cu un sfat.
Ordonare:
După relevanţă
Incearca sa lasi tot ce e rau in spate si sa ignori aceste ganduri negative, aminteste-ti mereu ce vrei tu sa fii, si fa-i ce vrei sa faci. Cand apar astfel de ganduri, pur si simplu ignora-le, ocupa-ti mintea cu altceva sau fa-i vreo activitate (Citeste, uita-te la un film, fa-i niste treaba prin casa etc. ) Sa stii ca curatenia e minunata pentru imbunatatirea starii de spirit. 
Concentreaza-te pe ce iti propui sa realizezi in viitor. Ai zis ca vrei sa ajuti animalele si oamenii, intereseaza-te ce joburi ai putea avea cu aceasta baza si gandeste-te care ti s-ar potrivi apoi incepe sa te pregatesti eventual sa mergi sa faci o facultate in domeniu.
Răspunde
Vei reusi sa faci ce iti propui. Concentreaza-te asupra aspectelor pozitive. Cand iti vin gânduri negre, gandeste-te la altceva. Nu stărui cu mintea asupra acestor lucruri. Nu uita ca o inimă veselă înseninează fața. Vei reusi, ai incredere in tine și treci la acțiune.
Parerea mea sincera e ca ai nevoie de psihiatru, nu de psiholog. E posibil sa fii avut o depresie care a degenerat si ai dat-o in usoare episoade psihotice. Ai nevoie de medicamentatie care sa restabileasca echilibrul chimic din capsorul tau.
Ma sperie foarte mult gândul că as fi nebună. Incerc sa alung aceste ganduri, sa nu ma concentrez pe ele si am inceput sa reusesc din ce in ce mai bine, doar ca uneori ma simt coplesita de aceste ganduri si nu mai vad partea pozitiva. Ma gandesc ca m-ar ajuta foarte mult sa vorbesc cu mai multe persoane, sa am un iubit, dar mereu am fost respinsă, nu vad unde gresesc. Nu am posibilitatea de a merge acum. Părinții mei sunt plecați. La finalul anului vin acasă.
Răspunde
A avea tulburari psihice nu te face neaparat nebun. Faptul ca tu constientizezi ca ai o problema, deja e un semn bun. Du-te la medicul de familie sa iti dea trimitere la psihiatru. Serios. Nu doar nebunii se duc la psihiatru.
Orice om are momente cand "cade". Psihiatrii si psihologii ne pot ajuta sa ne ridicam. Exista pastile care te reechilibreaza psihic. Nu e nici o rusine. Mai bine asa decat sa crezi ca poti ignora.
"Incerc sa alung aceste ganduri, sa nu ma concentrez pe ele si am inceput sa reusesc din ce in ce mai bine, doar ca uneori ma simt coplesita de aceste ganduri si nu mai vad partea pozitiva." - asta e semn clar ca ai nevoie de ajutor din afara. Poti merge si la psiholog tot prin medicul de familie.
Nu coinsider ca pastilele o sa ma ajute cu ceva. Am incredere ca Dumnezeu o sa faca asta. Nu vreau sa ii mai deranjez pe părinții mei. Ei si asa se simt rau dupa moartea surorii mele. Am incredere in mine ca o sa pot sa depășesc aceste ganduri, doar ca uneori mai am nevoie de niste sfaturi pozitive de la altii. Ma motivează foarte mult, iar aici nu am cu cine sa vorbesc.
Evelina, uneori Dumnezeu lucreaza prin oameni. Nu e suficient mereu sa crezi si atat. Uneori trebuie sa faci ceva sa te ajuti. Nu cred ca ti-ar strica macar un consult si nu consider ca daca sora ta nu mai e, asta e motiv ca parintii tai sa nu stie de situatia ta si sa nu isi canalizeze eforturile sa te ajute. Poate o sa le prinda si lor bine. Poate ii distrage putin de la tragedia intamplata.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
