Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Cred că maxim o săptămână... înnebunesc dacă stau prea mult în casă, măcar la cumpărături sau ceva să ies
Sase luni. Obligat de urmarile unui traumatism cranio-cerebral. Cu cit ma miscam mai mult, cu atit mai rau ma simteam, si, in consecinta, petreceam zile in sir in pat. Faceam tot ce mai eram in stare sa fac pe bucati (trebuia sa ma opresc des) si in fuga. Atunci am invatat, de exemplu, sa ma barbieresc in mai putin de un minut 
.
A fost greu? Da. Cumplit uneori. Dar a fost si bine, vad viata din o cu totul alta perspectiva.
2 saptamani cand am avut varicela, a fost cumplit mai ales ca am facut-o vara, nici macar in curte nu puteam sa ies, adica trebuia sa stau cat mai izolat, cand ma uitam pe geam la ceilalti ca sunt afara si se distreaza si eu stateam in casa turbam efectiv, ce mai bagi ca eram plin de bube, le aveam peste tot si ma mancau in ultimul hal, sa te manance tot corpul in acelasi timp e chin total, iar eu cum nu rezist si ma scarpinam ma mancau si mai rau in combinatie cu caldura verii + ca nu ai voie sa faci baie in toata perioada ''bolii'', dupa ce am iesit zici ca iesisem din puscarie, mai ales ca eram si tuns periuta, direct puscarias eram. Prima saptamana a fost cea mai nasoala, atunci aparea mancarimea si era perioada de val a incubatiei, a 2-a deja bubele se retrageau si faceau coji.
Fara sa ies nici macar 1 zi afara? Probabil... cam 5 zile sa zicem.
Sau te referi la perioada de izolare? Ehe... 
Da... era mai mult pentru persoanele cu probleme de gen anxietate sociala. Un baiat de aici mi-a zis ca nu a ieșit 2 ani din casa absolut deloc.
Eu cred ca am record vreo 3 luni.
Oricum, cu cat stai mai mult cu atât iti e mai greu dupa să ieși.
În Japonia cică ar exista și o denumire pentru astfel de 'ciudati'.
Răspunde
3 luni fara sa iesi deloc? Pur si simplu sa stai acolo? Nici pe terasa?
Si chiar daca ies, tot ma intorc la scaunul asta nenorocit si stau pe el... cu orele, ba la lucru, ba la ore 
Japonia... hikikomori?
Nu stii tu ca in lume oamenii au probleme? Copii rapiti si goliti de organe, persoane abuzate de mici si stearsa memoria, copii de 5 ani care se sinucid, tot feluri dr rahaturi care se întâmplă si nici unele nu sunt date la știri.
Pai ba da. Dar... nu am adus in discutie asta. Asta este alt subiect. Da, ai dreptate, exista multe astfel de cazuri, din pacate. Lumea are si o fata foarte rea si deloc placuta
Sunt mai multe secrete decât crezi. Am o vecina nebuna care ii spune la fetita ei de 6 luni: 'imi bag *** in gura ta'
Cum sa nu-ti vina sa bati un asemenea specimen? Sau cum poți sa nu o iei personal?
Asta este alta poveste cu aceste "iesiri" inconstiente. Multa lume zice asta, nu ar trebui sa ii judecam. Pur si simplu ar trebui sa intelegem ca acele persoane reactioneaza asa din cauza unor eventuali nervi si ganduri, fara sa constientizeze ca nu are un motiv exact pentru care ar face asta si nu altceva.
Eu personal, nu as lua asta personal. Am luat personal si astfel de vorbe, mult timp, pana mi-am dat seama ca nu ar trebui sa ma afecteze. Aceste lucruri sunt doar conceptii si atat, idei, pareri si iesiri inconstiente, cum am spus. Nu are nicio legatura cu persoana in sine si de modul cum este ea, motiv pentru care nu ar trebui sa se supere, ci sa inteleaga ca persoana care zice are o problema.
Sa ierti este un lucru mult mai greu de facut, decat sa o iei personal si sa te superi sau sa te razbuni. Doar cei puternici reusesc sa nu se supere
Legat de secrete, da. Sunt multe secrete, insa... totul este mai vizibil decat ai crede, cum am mai spus si in alte intrebari de ale tale. Daca te detasezi putin de aceste lucruri si pareri "personale" poti sa vezi dintr-o alta perspectiva lucrurile.
O seara minunata sa ai! ^_^
Nu cred că am stat atât demult, câteva zile probabil.
Oricum, chiar dacă întrebarea ta vizează astfel de probleme, nu cred că aici îți vor răspunde pentru că sigur nu e nici vreo competiție și nici ceva de care să fie mândri întrucât stima lor de sine e sub nivelul mării.
Dacă ai vreo 3 luni, ar trebui să faci ceva în direcția asta, chiar dacă pare mai confortabil să rămâi acasă și mai e și pandemie tot ar trebui să mai și ieși.
Încearcă o plimbare super dimineață în parc încât să nu ai contact decât cu oamenii care aleargă care oricum sunt neinteresați în a conversa.
În vacanta de vara. Si băiatul de care ziceam ca a stat 2 ani mi-a zis ca a renuntat la scoala din cauza batailor din partea colegilor si nu a mai ieșit deloc. Asta se intampla în societatea asta care tinde spre perfectiunea plii. În bula ta cum e?
Băiatul acela putea fi mutat în altă clasă sau chiar la altă şcoală şi ajutat de părinţi şi bine ar fi fost şi de un psiholog ca să treacă peste acele traume.Soluţii există întotdeauna.În cazul lui sunt de vină mai mult părinţii pentru că ei,chiar dacă poate nu au ştiut că era agresat la vremea respectivă,tot au aflat până la urmă atunci când s-a lăsat de şcoală, iar ei în loc să-l sprijine să-şi continue şcoala în altă parte şi să-l ducă la un psiholog, l-au lăsat să stea acasă şi să se închidă în el de tot. Părinţi adevăraţi, ce să zic.
Şi eu în clasele primare şi în generală am avut tot felul de maimuţe în clasă pentru că nu am fost la o şcoală prea bună, ai mei au ales-o pentru că era chiar lângă blocul în care stăteam şi acolo am rămas 8 ani.Mi-a părut rău într-un fel că nu m-am mutat din a V-a la şcoala care aparţinea de liceul la care am fost,dar asta e,am trecut peste. Măcar am fost la un liceu bun,într-o clasă bună cu nişte colegi super.
Eu nu am fost o victimă a bullying-ului pentru că am fost mai înfiptă cam tot timpul, doar până în clasa a V-a am fost mai moale, dar după mi-am revenit. Dacă te văd mai timid şi speriat de bombe, e normal să se ia de tine, nu o să se lege niciodată de unul guraliv.
"Dacă te văd mai timid şi speriat de bombe, e normal să se ia de tine"
E normal? 
Mă refeream că aşa se întâmplă, copiii agresori se iau de ăia pe care îi văd mai timizi, mai tăcuţi, mai sperioşi, lipsiţi de apărare.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
